Serghei Eisenstein

(Redirecționat de la Sergei Eisenstein)
Serghei Eisenstein
Date personale
Nume la naștereSerghei Mihailovici Ieizenștein Modificați la Wikidata
Născut[1] Modificați la Wikidata
Riga, Imperiul Rus[2][3] Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani)[4][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS[2][9] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevici[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
PărințiMihail Eisenstein Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPera Atașeva[*][[Pera Atașeva (Soviet actor, journalist, film critic and documentary filmmaker.(1900-1965))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film
inventator
monteur[*]
scenarist
profesor
director de imagine
desenator[*]
fotograf
regizor[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiUniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[6][10] Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea de Arhitectură și Construcții din Sankt Petersburg[*]
Alte premii
Premiul Stalin (1941)
Ordinul Lenin (1939)
Ordinul Insigna de Onoare
Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]
Maestru emerit al artelor al RSFSR[*]
Medial „Comemorarea aniversării a 800 de ani de la fondare a Moscovei”[*] Modificați la Wikidata
Semnătură

Serghei Mihailovici Eisenstein (n. 23 ianuarie 1898 — d. 11 februarie 1948) a fost un cineast rus care a revoluționat cinematografia de la începutul secolului al XX-lea prin teoria sa a montajului, pe care a concretizat-o în filme, dintre care Crucișătorul Potemkin este cel mai cunoscut.

Note biografice

modificare

S-a născut la Riga, în Letonia în 1898. Studiază la Petrograd construcții, ca și tatăl său, dar nu termină facultatea. Începe să picteze, iar în 1920 întemeiază împreună cu Meyerhold teatrul Proletcultului unde devine scenograf și regizor de teatru.

În spectacole împrumută elemente din circ și din music-hall și introduce elemente cinematografice. Odată ajuns la această forma de teatru “agitație-atracție”, Eisenstein condamnă celelalte forme de arte și moștenirea acestora cultural artistică, considerându-le de nivel meșteșugăresc.

Teorii ale montajului de film

modificare

În 1923 publică în revista “Lef” teoria “montajului atracțiilor”. După “Orice naș își are nașul”, piesă după Ostrovski și încă două piese, Eisenstein părăsește teatrul și se ocupă de cinematograf.

Este influențat de David Griffith, dar ajunge în lumea filmului datorită lui Lupu Pick. De la Griffith preia lupta dintre bine și rău, trecut-prezent, adevăr-greșeală.

Pe Eisenstein îl atrage în primul rând ideea de montaj. El studiază experimentele lui Vertov și Kulesov. Primul său lung metraj, “Greva” (1924) se aseamănă cu “Pravda” al lui Vertov.

Eisenstein introduce în film teoria montajului de atracție. Important e să combini reacțiile emotive ale publicului, nu să înfățișezi faptele. Astfel, nu e nevoie neapărat de subiect sau de logică în film.

Filmul “Greva” are următoarele principii:

  • eliminarea figurilor individuale, a eroilor;
  • eliminarea înlănțuirilor particulare de evenimente (tramă - narațiune).

Eisenstein este de acord cu ideologia “colectivistă”.

După filmul Crucișătorul Potemkin socotit de el o victorie a “montajului atracțiilor”, Eisenstein elaborează teoria “cinematografului intelectual”, cu subiect. În afară de emoții dorește să introducă și concepte politice, filosofice și științifice. Filmul trebuie să anuleze dualismul sferelor “sentimentului” și “rațiunii”.

Concepția sa despre regie și montaj

modificare

Eisenstein a avut o mare dorință de a regiza “Capitalul” lui Marx. După părerea lui, regizorul trebuie să aibă o vastă pregătire culturală. De aceea studiile sale tind către o enciclopedie. Se întâlnește cu toate personalitățile epocii și studiază din toate domeniile. Concepția filosofică a lui Eisenstein pleacă de la Hegel, reflectarea lucrurilor în conștiință dă naștere unor sisteme dialectice de gândire. Tot astfel reflectarea dă naștere artei.

În “Despre forma scenariului”, Eisenstein susține că montajul e “elementul de bază” al cinematografului. Senzația mișcării, a succesiunii cinematografice sunt produse de conflictul dintre prima imagine și cea succesivă. El împarte montajul în montaj metric, ritmic și sonor. Eisenstein caută în montaj mijloace capabile să trezească în spectator emoția prin intermediul gândirii, al raționamentului. El inoculează imaginilor idei abstracte și le transformă în concret.

Eisenstein este de acord cu Pudovkin și cu ceilalți teoreticieni declarând “război” actorilor profesioniști. Ideea “tipizării” și a “montajului” s-au născut din teatru, spune Eisenstein. “Teoria tipului e tendința timpului nostru.”

Subiectul filmului nu dă forma materialului cinematografic, el reprezintă un stadiu, tranziția de la alegerea unei teme, la realizarea ei. De aici pornește ideea că filmul nu necesită un scenariu. El apără “nuvela cinematografică”: o ciornă de subiect de 2-3 pagini. Montajul devine astfel “a posteriori”. Numai la masa de montaj se concretizează tema, subiectul, personajele.

Eisenstein prin gândirea sa se apropie mai mult de un cinematograf cu caracter “documentar”, fără actori profesioniști și care poate fi realizat în afara platourilor. În timp ce Vertov și Kulesov se ocupau de problemele formale, Eisenstein pune în prim plan problemele ideologice. În filme el abordează cam aceleași teme, mai puțin în “Octombrie”.

La apariția cinematografului sonor, Eisenstein pleacă cu Alexandrov și cu operatorul său, Tisse în Germania și Franța să-l studieze și realizează “Romance sentimentale” (1930). Eisenstein sprijină cinematograful sonor pentru că oferă noi posibilități de contraste și conflicte. Dialogul constituie un “adevărat material cinematografic”, mai ales monologul interior, care surprinde însăși frământarea gândirii personajelor.

Călătoria în America

modificare

În călătoria neizbutită în America, Eisenstein propune ecranul pătrat pentru a rezolva conflictul “verticalității” cu “orizontalitatea”. La un moment dat el propunea un ecran extensibil.

Eseuri originale de-ale lui Eisenstein apar în “The Film Sense” la New York și în “Film Form”. Aici amintește de importanța culorii, care exprimă emoții și dă exemple de picturi celebre. El vede noi posibilități de expresie.

Alungat din California, pleacă în 1931 în Mexic și regizează “Que viva Mexico”. Filmează 60.000 de metri de negativ. Producătorul Sol Lesser cumpără materialul și-l compune într-un film pe care Eisenstein nu-l recunoaște. Întors în Rusia începe să lucreze la “Lunca Beijinului”, dar nu-l termină deoarece este criticat pentru avântul destructiv din film.

Filmele lui Eisenstein, atât de atente să vadă în colectivitate și în masă adevăratul erou al propriei sale țări, sunt exemple de refuz al cultului personalității.

Filmografie

modificare
  1. ^ Эзенштейн Сер­гей Ми­хай­ло­вич (în rusă), Marea Enciclopedie Rusă, accesat în   soft hyphen character în |title= la poziția 14 (ajutor)
  2. ^ a b Эйзенштейн Сергей Михайлович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  3. ^ „Serghei Eisenstein”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ Сергей Эйзенштейн, Discogs, accesat în  
  5. ^ Sergej M. Eisenstein, Filmportal.de, accesat în  
  6. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ Sergei Mikhailovich Eisenstein, Find a Grave, accesat în  
  8. ^ Sergey Mikhaylovich Eisenstein, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  9. ^ „Serghei Eisenstein”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie

modificare
  • Arta filmului, Aristarco Guido

Legături externe

modificare

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare
 
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Serghei Eisenstein.