Sistemul excretor (aparatul excretor) este un sistem funcțional care îndepărtează din organism produși inutili și toxici, asigurându-se astfel menținerea constantă a compoziției mediului intern - homeostazia. Sistemul excretor îndeplinește o dublă funcție: a) reglează mediul intern prin menținerea aceleiași cantități de săruri și de apă, cea mai mare parte din prisos fiind eliminată prin rinichi; b) elimină substanțele inerte și substanțele toxice, rezultate din metabolismul substanțelor proteice. Principala cale de excreție este calea renală. Alte căi de excreție, decât calea renală sunt plămânii, branhiile, glandele sudoripare, ficatul, tegumentul, mucoasa intestinală.[1][2]

Calea renală de excreție

modificare

Rinichiul este organul principal de eliminare a substanțelor toxice endogene sau exogene din organism. De altfel, principala cale de eliminare a substanțelor toxice din organism o constituie aparatul uro-excretor (aparatul urinar). Rinichiul îndeplinește următoarele funcții în organism:

Alte căi de excreție, decât calea renală

modificare
  1. ^ I. Hăulică. Fiziologie umană, Editura Medicală, București, 2007
  2. ^ G.T. Dornescu, O. C. Necrasov. Anatomia comparată a vertebratelor. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968