Slovacii din Ungaria
Magyarországi szlovákok
Populație totală
În 2011: 17.693 (0.18%)
Estimare: 100.000-110.000(1.1%)
Regiuni cu populație semnificativă
Ungaria de Nord:
Ungaria Centrală:
Sudul Marii Câmpii:
Limbi vorbite
maghiară, slovacă.
Religii
Romano-Catolici,Luterani Calvini-Reformați.
Grupuri înrudite sau legate cultural
Slovacii din România, Slovacii din Voivodina, Slovacii din Cehia, Slovacii din Ucraina.
Vezi și: Slovaci, Limba slovacă, Ungaria.

Slovacii din Ungaria (în maghiară Magyarországi szlovákok, în slovacă Maďarskí Slováci) sunt al treia grup minoritar ca mărime din Ungaria, după romi și germani. Conform recensământului din 2001, 17.693 persoane adică 0,18% din populația Ungariei s-au declarat de etnie slovacă. Conform unor estimări ale unor organizații ale minorităților numărul cetățenilor Ungariei cu descendență slovacă este între : 100,000 și 110,000 de oameni.[1][2] Numărul cetățenilor maghiari ce pot purta o conversație în limba slovacă este 56.107.[1]

 
Harta etnică a Ungariei Mari, în care slovacii sunt reprezentați cu verde, iar maghiarii cu roz
 
Harta lingvistică a Cehoslovaciei, observându-se maghiarii și slovacii ce rămăseseră în afara graniței post-trianonice

Slovacii au fost prezenți pe teritoriul Ungariei medievale, încă din perioada primelor migrații slave constituind o parte a unității statale slave Moravia Mare. Fiind un grup etnic ce se ocupa cu agricultura, slovacii au trecut printr-un încet proces de maghiarizare în perioada Regatului Ungariei, iar mai apoi de germanizare în perioada habsburgică. Până în secolul al XVII-lea, slovacii erau concentrați doar în partea nordică a Regatului Ungariei, mai târziu emigrând și în alte zone ale regatului. Astfel, au apărut comunități în Voivodina, Crișana și în orașul Nădlac. După înfrângerea Ungariei în Primul Război Mondial și semnarea tratatului de la Trianon partea nordică a Ungariei (populată majoritar de slovaci și ruteni) a fost alipită Cehoslovaciei. Cu toate că partea sudică a Slovaciei era majoritar maghiară, 399.176 (5%) de slovaci rămăseseră în afara graniței, în Ungaria, conform recensământului din 2001. După al Doilea Război Mondial a avut loc un schimb de populație între Ungaria și Cehoslovacia, în care 73.000 de slovaci din Ungaria fuseseră mutați în Cehoslovacia, în casele a cca. 73.000 de maghiari din Cehoslovacia ce au fost mutați în satele șvabilor dunăreni deportați din Ungaria în Uniunea Sovietică.

Demografie

modificare
Evoluția numărului slovacilor din Ungaria.
1949 1960 1970 1980 1990 2001
25 988 30 690 21 176 16 054 10 459 17 693

În Ungaria se pot distinge 2 comunități slovace: una în nord în jurul graniței cu Slovacia și una în sud în apropierea graniței cu România și Serbia.

Slovacii din Ungaria pot fi considerați bilingvi deoarece vorbesc atât limba maghiară cât și limba slovacă. Dialectele limbii slovace vorbit de slovacii sudici și al celor din Crișana s-au diferențiat mult de limba slovacă standard primind mult mai multe influnțe maghiare la care se adaugă și influențe romanești și sârbești, ei uneori auto-denumindu-se Nădlăceni, respectiv Tăuți/Tóth.

 
Harta religiilor din Ungaria: roșu - romano-catolici, albastru - reformaţi, verde - evanghelici, oranj - greco-catolici, maro - alții

La recensământul din 2001 cetățenii ce s-au declarat de etnie slovacă, și-au declarat apartenența confesionala ca: 46,6%catolici, 29,9% Evanghelici, 4,8% Reformați, 2,5% alt cult, 10,7% atei sau non-religioși, iar 4,6% nu au dorit să-și declare religia.[3]

Cultură

modificare

Personalități

modificare
  1. ^ a b „MINISTRY OF FOREIGN AFFAIRS BUDAPEST” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ European Commission
  3. ^ „A 2001-es népszámlálás adatai”. Arhivat din original la . Accesat în .