Nădlac

oraș din județul Arad, România
Pentru alte sensuri, vedeți Nădlac (dezambiguizare).
Nădlac
Nadlak
Nagylak
—  oraș, reședința municipalității[*] și localitate de frontieră[*]  —
Orașul Nădlac văzut din turla bisericii evanghelice
Orașul Nădlac văzut din turla bisericii evanghelice
Stemă
Stemă
Nădlac se află în România
Nădlac
Nădlac
Nădlac (România)
Poziția geografică
Coordonate: 46°10′00″N 20°45′00″E / 46.166666666667°N 20.75°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețArad

SIRUTA9627
Atestare documentară1313

ReședințăNădlac[*]
ComponențăNădlac[*]

Guvernare
 - PrimarIoan-Radu Mărginean[*][3] (ALDE, )

Suprafață
 - Total133,15 km²
Altitudine85 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 7398 locuitori
 - Densitate61,23 loc./km²
 - Recensământul anterior, 20028.144 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal315500

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
Facebook Places Modificați la Wikidata

Poziția localității Nădlac
Poziția localității Nădlac

Nădlac (în slovacă Nadlak, în maghiară Nagylak, în germană Nadlak, in sârbă Надлак) este un oraș în județul Arad, Crișana, România.

Are o populație de aproximativ 8000 de locuitori, dintre care aproximativ o jumătate este de origine slovacă, ceea ce face din Nădlac cea mai mare comunitate slovacă de pe teritoriul României. Imigranții slovaci au început să vină la Nădlac în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea din regiunile ungurești Tótkomlós, Békéscsaba și Szarvas.

GeografieModificare

Orașul este situat la extremitatea de vest a țării, în exclusivitate în Câmpia de Vest, la nord de râul Mureș. Este totodată cel mai important punct de trecere al frontierei pentru autoturisme între România și Ungaria. Suprafața totală a Nădlacului este de 133,15 km², din care suprafața arabilă este de 121,17 km².

ClimăModificare

Clima este continental-moderată, cu influențe sub-meditareneene, anual înregistrându-se o temperatură medie de 10–12 °C.

IstorieModificare

Săpăturile arheologice au scos la iveală urme de locuire din neolitic și din perioada daco-romană.[4] În secolul X așezarea s-a aflat sub stăpânirea voievodului Glad.[5] Există referiri că la Nădlac exista o cetate la 1192, distrusă de tătari în 1241. Prima atestare documentară sigură datează din 11 martie 1313, când așezarea este amintită într-un testament sub numele de Noglog.

 
Nădlac în hărțile iozefine ale Comitatului Cenad, 1782-85
 
Localizarea Nădlacului conform hărților iozefine pe harta actuală

Între 14461451 s-a aflat în posesia lui Iancu de Hunedoara. În 1474 regele Matei Corvin a dăruit moșia Nădlac familiei de feudali sârbi Jaksici. Aceștiau au construit la Nădlac un castel cu turnuri de apărare și șanțuri, pentru întâmpinarea năvălitorilor. În 1514 oștirile lui Gheorghe Doja au atacat Nădlacul. La 27 mai ei au înfrânt apărarea nobiliară și au incendiat cetatea.

În 1529 Nădlacul a fost pustiit de turci, pentru ca mai apoi cetatea să ajungă sub stăpânire turcă. Între 16911716 forțele habsburgice comandate de Eugen de Savoia au eliberat Banatul de sub stăpânirea otomană.

La începutul secolului al XIX-lea a urmat o nouă etapă în dezvoltarea așezării, în care la Nădlac au fost colonizați slovaci. Localitatea a fost ridicată la rangul de comună urbană în 1820, având mai multe bresle de meseriași.

În 1918 românii din Nădlac au trimis o delegație la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

Comuna a fost declarată oraș la 17 februarie 1968.

În data de 4 aprilie 2003, Mikuláš Dzurinda⁠(d), premierul Slovaciei, a întreprins o vizită la Nădlac și a promis că guvernul slovac va sprijini proiectele celor peste 20 000 de etnici slovaci din România.

La 11 octombrie 2016 președintele Republicii Slovace, Andrej Kiska, a efectuat o vizită la Nădlac, localitate unde trăiește cea mai numeroasă comunitate de slovaci din România, prilej cu care i-a fost acordat titlul de Cetățean de Onoare al orașului.

Colonizarea slovacăModificare

 
Placă comemorativă 200 de ani de la venirea slovacilor în Nădlac

În secolul al XVII-lea situația iobagilor slovaci din Slovacia s-a deteriorat, cauzele fiind economice (sporirea dărilor, robotei), religioase (recatolicizatea protestanților), iar la începutul secolului al XVIII-lea ciuma din 1708–1710. Acest lucru a determinat părăsirea în masă de către ei a ținuturilor natale și emigrarea, în special în Ținuturile de Jos (în limba maghiară Alföld, în limba slovacă Dolná zem).[6] Deși fuga iobagilor era interzisă administrativ, ei erau bineveniți pe proprietățile nobililor din Ținuturile de Jos, care în 1729 au cerut Dietei să le permită rămânerea pe loc, ca iobagi contractuali, nu legați de glie.[7] Pentru a se stabili, slovacii beneficiau de recunoașterea libertății religioase și de unele facilități, cum ar fi lemne de construcție și foc, scutiri de dări și robotă în primii doi ani.[8]

În secolul al XVIII-lea populația din Tótkomlós (în limba slovacă Slovenský Komlóš), unde exista o comunitate slovacă numeroasă, a crescut, ca urmare pământul arabil a devenit insuficient. Există informații din 1786 din care reiese sărăcirea locuitorilor slovaci, care căutau teren de lucrat, inclusiv la Nădlac.[9] Însemnările preotului ortodox Sava Crvenković menționează în 1778 în Nădlac 182 de iobagi și jeleri de confesiune evanghelică.[9] Totuși, atât ei, cât și românii, erau insuficienți pentru a lucra tot pământul Nădlacului. Există un tabel din 28 iulie 1800 cu locuitorii din Tótkomlós care au cerut să plece la Nădlac, fapt care li s-a permis prin Hotărârea Regală nr. 14158 din 27 august 1800. În total circa 200 de familii din Tótkomlós, Békéscsaba și Szarvas au semnat contracte. În 1801 au venit la lucru 24 de familii de jeleri, iar în 1802 alte 154. În toamna anului 1802 pământurile pentru coloniști au fost delimitate, arate și însămânțate, iar ei s-au întors peste iarnă în localitățile de proveniență. În primăvara anului 1803 au venit la Nădlac definitiv și au început să-și construiască casele.[10]

În secolul al XIX-lea, în zona comitatelor Bichiș și Cenad trăiau peste 83 000 de slovaci.[6]

DemografieModificare


 

Componența etnică a orașului Nădlac

     Români (44,34%)

     Maghiari (2,4%)

     Romi (4,93%)

     Slovaci (42,97%)

     Necunoscut (4,12%)

     Altă etnie (1,21%)


 

Componența confesională a orașului Nădlac

     Ortodocși (42,64%)

     Romano-catolici (12,71%)

     Penticostali (4,35%)

     Greco-catolici (1,9%)

     Luterani (32,07%)

     Necunoscută (4,23%)

     Altă religie (2,06%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Nădlac se ridică la 7398 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 8144 de locuitori.[1] Nu există o etnie majoritară, locuitorii fiind români (44,35 %), slovaci (42,97 %), romi (4,93 %) și maghiari (2,41 %). Pentru 4,12 % din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional nu există o religie majoritară, locuitorii fiind ortodocși (42,65 %), evanghelici-luterani (32,08 %), romano-catolici (12,72 %), penticostali (4,35 %) și greco-catolici (1,91 %). Pentru 4,23 % din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[11]

Nădlac - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

EconomieModificare

 
Pescăria de lângă Nădlac

Economia Nădlacului este centrată pe agricultură, cu o pondere mai mică în industria ușoară și comerț. Industria ușoară se rezumă la sectorul alimentar, textil și de prelucrare a lemnului. O altă latură eonomică o reprezintă micii meseriași: zidari, zugravi, dulgheri, tâmplari, etc. La nivelul orașului există circa 150 de agenți economici, 3 bănci.

Punctul Vamal, unul dintre cele mai importante din România și totodată cel mai traficat, este o altă sursă de venit și de potențial de dezvoltare.

Politică și administrațieModificare

Orașul Nădlac este administrat de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Ioan-Radu Mărginean[*], de la Partidul Alianța Liberalilor și Democraților, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[12]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal5     
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților5     
Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România4     
Partidul Social Democrat1     

TurismModificare

În Nădlac se găsesc mai multe monumente de interes turistic, precum și un interes particular din partea turiștilor slovaci față de comunitatea slovacă. Se pot vizita: Biserica evanghelică slovacă, Biserica ortodoxă română, Biserica ortodoxă sârbă, Biserica romano-catolică, Muzeul Etnografic Slovac, Parcul Central, Parcul Pădurice.

PersonalitățiModificare

ImaginiModificare

NoteModificare

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Ghinea, p. 865
  5. ^ Țiucra, p. 256
  6. ^ a b Jakab, Peti, Slovacii…, pp. 43–45
  7. ^ Jakab, Peti, Slovacii…, pp. 46–48
  8. ^ Jakab, Peti, Slovacii…, pp. 51–52
  9. ^ a b Jakab, Peti, Slovacii…, pp. 72–73
  10. ^ Jakab, Peti, Slovacii…, p. 74
  11. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011:„Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  12. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  13. ^ sk Štefan_Jačiansky, sme.sk, accesat 2018-08-23
  14. ^ Pavol Bujtar, uniuneascriitorilorarad.ro, accesat 2018-08-23
  15. ^ sk Pavel Rozkoš, litcentrum.sk, accesat 2018-06-21
  16. ^ sk Ondrej Stefanko, osobnosti.sk, accesat 2018-06-19
  17. ^ sk Štefan Dováľ, litcentrum.sk, accesat 2018-06-19
  18. ^ sk Ivan Miroslav Ambruš, litcentrum.sk, accesat 2018-06-21
  19. ^ Ivan Miroslav Ambruš, uniuneascriitorilorarad.ro, accesat 2018-08-23
  20. ^ Dagmar Maria Anoca, uniuneascriitorilorarad.ro, accesat 2018-08-23
  21. ^ sk Adam Suchánsky, litcentrum.sk, accesat 2018-06-19

BibliografieModificare

  • Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București, 2000
  • Petru Țiucra, Pribeagul, Pietre rămase, București: Imprimeria Căilor Ferate Române, 1936, reeditat Arad: Editura Ramira, 2008, ISBN 978-973-88641-7-7
  • Albert Zsolt Jakab, Lehel Peti, Slovacii din România, Cluj-Napoca: Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, 2018, ISBN: 978-606-8377-59-9

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nădlac