Smarald

Date generale
Smarald

Formula chimică	Al₂Be₃Si₆O₁₈, cu ioni de Cr³⁺ și V.
Clasa mineralului	silicat ciclic sau inelar
Sistem de cristalizare	hexagonal
Culoare	verde de la închis până la verde deschis
Urma	albă
Duritate	7,5 - 8
Masa specifică	2,6 - 2,8
Luciu	sticlos
Transparență	transparent până la translucid
Spărtura	sidefie
Clivaj	neclar
Propriețăți optice
Indice de refrație	ω=1,568-1,602 ε=1,564-1,595
Birefrigență	Δ=0,004-,0,007
Deviația optică	pe o axă negativă
Alte caracteristici
Minerale asemănătoare	Demantoid, Diopsid, Dioptaz, Grosular, Turmalin
Caracterstici deosebite	incluziuni și crăpături fine
Modifică text

Smaraldul este un mineral care cristalizează în sistemul hexagonal; culoarea verde este dată de ionii de crom și vanadiu. Este un alumosilicat de beriliu din grupa pietrelor prețioase. Smaraldul se poate confunda cu turmalina, cu dioptazul sau cu sticlele colorate.

Etimologie

Denumirea de „smarald“ provine din latină: smaragdus preluat din greacă: σμάραγδος, smáragdos care o origine mai îndepărtată din limba semită barraqtu („piatră strălucitoare“).

Forme rare

Smaraldul Traps ca o roată cu spițe provine din Columbia este un cristal unic fără cristale gemene.
Smaraldul Ochi de Pisică

Răspândire

Rocile de asociație sunt pegmatitele, granitul, roci sedimentare și roci metamorfice ca: gnaisuri. Mărimea cristalelelor rareori depășește câțiva centimetri, având frecvent incluziuni de biotită sau alte minerale ce scad valoarea smaraldului. Cantități mai importante s-au găsit în Brazilia și Columbia, mai reduse în sudul Africii, Ural "Valea Habah", Austria și Norvegia. Cel mai mare smarald din lume (16.300 carate) se află în muzeul Topkapi-Serail din Istanbul.

Istoric

Prima oară este menționat mineralul în Egiptul antic, în secolul al XII-lea î.C., fiind folosit ca piatră prețioasă, obținându-se din minele de la Sikait și Sabara, de unde mai târziu furnizează timp de peste o mie de ani și europenilor smaralde, până când în secolul al XVI-lea spaniolii cuceresc America de Sud. In Asia este cunoscut de perși, turci și de dinastia mogulilor din India. In anul 1935 se reușește producerea smaraldului artificial numit Igmerald de firma IG Farben, Bitterfeld Germania.

Utilizare

Cea mai frecventă utilizare a sa este de piatră prețioasă.

Smaraldul are o culoare stabilă; numai la o temperatură de 700-800 °C, își schimbă culoarea. Din cauza fisurilor din cristal culoarea devine neuniform repartizată, ceea ce a determinat pe producătorii de giuvaeruri să acopere cristalul cu un strat de rășină sintetică incoloră pentru stabilzarea culorii cristalului.

Smaraldul este frecvent imitat prin smaralde artificiale, turmalina verde, dioptaz sau varietăți de granat ca: demantoid și grosular sau sticlă colorată.

Legături externe

Materiale media legate de smarald la Wikimedia Commons

Galerie de imagini

Smarald brut
Smarald