Deschide meniul principal

Vanadiu

elementul chimic cu numărul de ordine 23
Vanadiu
Vanadium 1.jpg
TitanVanadiuCrom
  Lattic simple cubic.svg

23
V
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
V
Niobiu
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Vanadiu, V, 23
Serie chimică metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 5, 4, d
Densitate 5959 kg/m³
Culoare alb-cenușiu
Număr CAS
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică u
Rază atomică pm
Rază de covalență pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică [Ar] 3d3 4s2
Electroni pe nivelul de energie
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină cubică
Proprietăți fizice
Fază ordinară
Punct de topire  K
Punct de fierbere  K
Energie de fuziune kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Căldură specifică J/(kg·K)
Conductivitate electrică S/m
Conductivitate termică W/(m·K)
Prima energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol
A 2-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Trei bare de vanadiu cristalizat de înaltă puritate (99,9%), obținute prin procedeul van Arkel-de Boer, prezentând texturi diferite ale suprafețelor. Acestora le este alăturat un cub de vanadiu de 1cm3 (puritate 99,95%) pentru comparație.

Vanadiul este un element chimic cu simbolul V și numărul atomic 23. Este un metal tranzițional moale, ductil, de culoare cenușiu–argintie. Formarea unui strat protector de oxid stabilizează metalul față de oxidare. Vanadiul se găsește în natură numai sub formă de combinații. El este rezistent la acțiunea acizilor (precum acidul sulfuric) și a soluțiilor saline. Oxidarea metalului are loc la peste 660 °C, cu formare de V2O5.

Vanadiul a fost descoperit în 1801 de Andrés Manuel del Río în urma studierii mineralului vanadit, pe care l-a denumit „eritroniu” deoarece – prin încălzire – majoritatea sărurilor sale își schimbă culoarea în roșu. Patru ani mai târziu el a fost convins de către alți oameni de știință (în mod eronat) că eritroniul era de fapt crom. Elementul a fost redescoperit în 1831 de Nils Gabriel Sefström, care l-a denumit „vanadiu”, după Vanadis (zeița scandinavă a frumuseții și fertilității).

Elementul se găsește în natură în circa 65 de minerale diferite și în depozitele de combustibili fosili. În Rusia și China se obține din zgura de la oțelării, iar în alte țări ca produs secundar al mineritului uraniului sau ca produs de ardere ale fracțiunilor petroliere grele.

IstoricModificare

Structură atomicăModificare

IzotopiModificare

ProprietățiModificare

Proprietăți fiziceModificare

Proprietăți chimiceModificare

Compușii elementuluiModificare

Vanadiul formeaza cu oxigenul mai multi oxizi: VO- monoxidul de vanadiu, V2O3 - trioxidul de vanadiu.

RăspândireModificare

ProducereModificare

Preparare în laboratorModificare

Producere la scară industrialăModificare

UtilizareModificare

Este utilizat la obținerea de oțeluri speciale necesare pentru angrenaje de mare viteză.

Rolul elementului în biologieModificare

Cantități mari de vanadiu se găsesc probabil sub formă de toxine în unele organisme. Oxidul și alte câteva săruri au toxicitate moderată. În special, în mediul marin, vanadiul este utilizat de unele forme de viață ca centru activ al unor enzime, cum este de exemplu vanadiu bromoperoxidaza din unele alge. Vanadiul este probabil un micro nutrient pentru mamifere, dar rolul său nu este pe deplin cunoscut.

Măsuri de protecție chimicăModificare

ToxicitateModificare

NoteModificare

Vezi șiModificare

Legături externeModificare

BibliografieModificare

  • D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988

Bibliografie suplimentarăModificare