Fluor

Fluorul este un element chimic din grupa a 7-a a sistemului periodic (grupa halogenilor), cu simbolul F și cu numărul atomic 9. Este cel mai ușor halogen și există sub forma unui gaz diatomic extrem de toxic, de culoare galben-pal în condiții standard. Este cel mai electronegativ element, fiind astfel extrem de reactiv: aproape toate elementele, chiar și unele gaze nobile, formează compuși cu fluorul.

Istoric Modificare

Fluorul a fost descoperit de Moissan (Franța) în 1886.

Timp îndelungat fluorul nu a fost studiat deloc din cauza marii sale reactivități și toxicități.

În 1907, chimistul belgian Frédéric Swarts (1866-1940) a preparat diclorodifluorometanul, cercetările asupra fluorului fiind stimulate de folosirea acestui compus ca amestec răcitor.

În 1986, la aniversarea a 100 de ani de la descoperirea sa, Karl Christe a pus la punct o metodă pur chimică de preparare prin reacția în mediu de HF anhidru, la 150 °C dintre K₂MnF₆ și SbF₅. Are loc următoarea reacție:

2K₂MnF₆+4SbF₆ → 4KSbF₆ + MnF₂ + F₂

Izotopi Modificare

Proprietăți Modificare

Proprietăți fizice Modificare

Modelul atomic al fluorului

Simbol chimic: F
Număr atomic: 9
Masă atomică: 18,9984 g/mol
Densitate, (la 20 °C): 1,696 kg/m³
Electronegativitate (pe scala Pauling): 3,98
Punct de topire: -220 °C
Punct de fierbere: -188 °C
Stare: gazoasă

Proprietăți chimice Modificare

Compuși Modificare

Minereurile cu conținut de fluor sunt:

fluorita CaF₂ (fluorură de calciu),
criolita Na₃[AlF₆],
apatitul 3Ca₃(PO₄)₂.Ca(F,Cl)₂.

Răspândire Modificare

Fiind un element foarte reactiv nu se găsește în natură decât sub formă de compuși.

Producere Modificare

Preparare în laborator Modificare

Producere la scară industrială Modificare

Singura metodă industrială de obținere a fluorului elementar, este electroliza unei soluții de KF în acid fluorhidric anhidru. Operația se desfășoară în recipiente de cupru sau nichel, care reprezintă catodul, unde se formează hidrogen H₂ iar la anodul din grafit se degajă fluorul F₂

Utilizare Modificare

Faptul că diverși compuși organici, în care hidrogenul este înlocuit cu fluor, sunt deosebit de inactivi a condus la variate aplicații industriale: izolatori electrici, mase plastice cu inerție mare, lubrifianți. Fluorul se mai utilizează la prevenirea apariției cariilor dentare dar și în industria atomică. Fluoridizarea apei este benefica dentiției însă poate avea efecte negative serioase precum calcifierea glandei pineale și boli neurodegenerative ^[1].

Rolul elementului în biologie Modificare

Măsuri de protecție chimică Modificare

Note Modificare

^ Grandjean, Philippe (2019-12), „Developmental fluoride neurotoxicity: an updated review”, Environmental Health (în engleză), 18 (1), doi:10.1186/s12940-019-0551-x, ISSN 1476-069X, PMC 6923889  , PMID 31856837, accesat în 2023-06-23 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)Mentenanță CS1: Format PMC (link)

Vezi și Modificare

Legături externe Modificare

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Fluor

ro Fluorul pe sistemul-periodic.go.ro Arhivat în 4 februarie 2009, la Wayback Machine.
ro Fluor Arhivat în 9 martie 2007, la Wayback Machine.
Impactul asupra sănătății
Grandjean P. Developmental fluoride neurotoxicity: an updated review

Bibliografie Modificare

C. D. Nenițescu, Chimie generală, Editura Didactică și pedagogică, București, 1972
Mică enciclopedie de chimie Editura Enciclopedică română, București, 1974

[1] Grandjean, Philippe (2019-12), „Developmental fluoride neurotoxicity: an updated review”, Environmental Health (în engleză), 18 (1), doi:10.1186/s12940-019-0551-x, ISSN 1476-069X, PMC 6923889  , PMID 31856837, accesat în 2023-06-23 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)Mentenanță CS1: Format PMC (link)

[1]