Fluor
Fluorul este un element chimic din grupa a 17-a a sistemului periodic (grupa halogenilor), cu simbolul F și cu numărul atomic 9. Este cel mai ușor halogen și există sub forma unui gaz diatomic extrem de toxic, de culoare galben-pal în condiții standard. Este cel mai electronegativ element, fiind astfel extrem de reactiv: aproape toate elementele, chiar și unele gaze nobile, formează compuși cu fluorul.
IstoricModificare
Fluorul a fost descoperit de Moissan (Franța) în 1886.
Timp îndelungat fluorul nu a fost studiat deloc din cauza marii sale reactivități și toxicități.
În 1907, chimistul belgian Frédéric Swarts (1866-1940) a preparat diclorodifluorometanul, cercetările asupra fluorului fiind stimulate de folosirea acestui compus ca amestec răcitor.
În 1986, la aniversarea a 100 de ani de la descoperirea sa, Karl Christe a pus la punct o metodă pur chimică de preparare prin reacția în mediu de HF anhidru, la 150 °C dintre K2MnF6 și SbF5. Are loc următoarea reacție:
- 2K2MnF6+4SbF6 → 4KSbF6 + MnF2 + F2
Structură atomicăModificare
IzotopiModificare
ProprietățiModificare
Proprietăți fiziceModificare
- Simbol chimic: F
- Număr atomic: 9
- Masă atomică: 18,9984 g/mol
- Densitate, (la 20 °C): 1,696 kg/m3
- Electronegativitate (pe scala Pauling): 3,98
- Punct de topire: -220 °C
- Punct de fierbere: -188 °C
- Stare: gazoasă
Proprietăți chimiceModificare
CompușiModificare
Minereurile cu conținut de fluor sunt:
- fluorita CaF2 (fluorură de calciu),
- criolita Na3[AlF6],
- apatitul 3Ca3(PO4)2.Ca(F,Cl)2.
RăspândireModificare
Fiind un element foarte reactiv nu se găsește în natură decât sub formă de compuși.
ProducereModificare
Preparare în laboratorModificare
Producere la scară industrialăModificare
Singura metodă industrială de obținere a fluorului elementar, este electroliza unei soluții de KF în acid fluorhidric anhidru. Operația se desfășoară în recipiente de cupru sau nichel, care reprezintă catodul, unde se formează hidrogen H2 iar la anodul din grafit se degajă fluorul F2
UtilizareModificare
Faptul că diverși compuși organici, în care hidrogenul este înlocuit cu fluor, sunt deosebit de inactivi a condus la variate aplicații industriale: izolatori electrici, mase plastice cu inerție mare, lubrifianți. Fluorul se mai utilizează la prevenirea apariției cariilor dentare dar și în industria atomică.
Rolul elementului în biologieModificare
Măsuri de protecție chimicăModificare
NoteModificare
Vezi șiModificare
Legături externeModificare
- ro Fluorul pe sistemul-periodic.go.ro Arhivat în , la Wayback Machine.
- ro Fluor Arhivat în , la Wayback Machine.
- Impactul asupra sănătății
BibliografieModificare
- C. D. Nenițescu, Chimie generală, Editura Didactică și pedagogică, București, 1972
- Mică enciclopedie de chimie Editura Enciclopedică română, București, 1974