Fluor

Fluor
Oxigen ← Fluor → Neon —   9 F                                                                                                                                                                                                                                           F Cl Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Fluor, F, 9
Serie chimică	halogene
Grupă, Perioadă, Bloc	17, 2, 9
Densitate	1,696 kg/m³
Culoare	galben-verzui
Număr CAS
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	18,9984 u
Rază atomică	50 (42) pm
Rază de covalență	64 pm
Rază van der Waals	135 pm
Configurație electronică	[He] 2s2 2p5
Electroni pe nivelul de energie	2, 7
Număr de oxidare	-1
Oxid	acid tare
Structură cristalină	cubică
Proprietăți fizice
Fază ordinară	gaz
Punct de topire	-219,67°C ; 53,48 K
Punct de fierbere	-188,11°C ; 85,04 K
Energie de fuziune	0,2552 kJ/mol
Energie de evaporare	3,2698 kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	11,20×10-3 m³/kmol
Presiune de vapori	—
Viteza sunetului	? m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	3,98
Căldură specifică	824 J/(kg·K)
Conductivitate electrică	— S/m
Conductivitate termică	0,0279 W/(m·K)
Prima energie de ionizare	1681,0 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	3374,2 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	6050,4 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	8407,7 kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	11.022,7 kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	15.164,1 kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	17.868 kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	92.038,1 kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	106.434,3 kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 18F sintetic 1,8293 h β+ ; ε 0,635 18O 19F 100% stabil cu 10 neutroni 20F sintetic 11,163 s β- 5,398 20Ne
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Fluorul este un element chimic din grupa a 17-a a sistemului periodic (grupa halogenilor), cu simbolul F și cu numărul atomic 9. Este cel mai ușor halogen și există sub forma unui gaz diatomic extrem de toxic, de culoare galben-pal în condiții standard. Este cel mai electronegativ element, fiind astfel extrem de reactiv: aproape toate elementele, chiar și unele gaze nobile, formează compuși cu fluorul.

Istoric

Fluorul a fost descoperit de Moissan (Franța) în 1886.

Timp îndelungat fluorul nu a fost studiat deloc din cauza marii sale reactivități și toxicități.

În 1907, chimistul belgian Frédéric Swarts (1866-1940) a preparat diclorodifluorometanul, cercetările asupra fluorului fiind stimulate de folosirea acestui compus ca amestec răcitor.

În 1986, la aniversarea a 100 de ani de la descoperirea sa, Karl Christe a pus la punct o metodă pur chimică de preparare prin reacția în mediu de HF anhidru, la 150 °C dintre K₂MnF₆ și SbF₅. Are loc următoarea reacție:

2K₂MnF₆+4SbF₆ → 4KSbF₆ + MnF₂ + F₂

Proprietăți

Proprietăți fizice

Modelul atomic al fluorului

• Simbol chimic: F
• Număr atomic: 9
• Masă atomică: 18,9984 g/mol
• Densitate, (la 20 °C): 1,696 kg/m³
• Electronegativitate (pe scala Pauling): 3,98
• Punct de topire: -220  °C
• Punct de fierbere: -188  °C
• Stare: gazoasă

Compuși

Minereurile cu conținut de fluor sunt:

• fluorita CaF₂ (fluorură de calciu),
• criolita Na₃[AlF₆],
• apatitul 3Ca₃(PO₄)₂.Ca(F,Cl)₂.

Răspândire

Fiind un element foarte reactiv nu se găsește în natură decât sub formă de compuși.

Producere

Producere la scară industrială

Singura metodă industrială de obținere a fluorului elementar, este electroliza unei soluții de KF în acid fluorhidric anhidru. Operația se desfășoară în recipiente de cupru sau nichel, care reprezintă catodul, unde se formează hidrogen H₂ iar la anodul din grafit se degajă fluorul F₂

Utilizare

Faptul că diverși compuși organici, în care hidrogenul este înlocuit cu fluor, sunt deosebit de inactivi a condus la variate aplicații industriale: izolatori electrici, mase plastice cu inerție mare, lubrifianți. Fluorul se mai utilizează la prevenirea apariției cariilor dentare dar și în industria atomică.

Vezi și

• Fluorură de sodiu
• Fluorocarbură
• Lista elementelor chimice după nume
• Tabelul periodic al elementelor

Legături externe

• ro Fluorul pe sistemul-periodic.go.ro Arhivat în 4 februarie 2009, la Wayback Machine.
• ro Fluor Arhivat în 9 martie 2007, la Wayback Machine.
• Impactul asupra sănătății

Bibliografie

• C. D. Nenițescu, Chimie generală, Editura Didactică și pedagogică, București, 1972
• Mică enciclopedie de chimie Editura Enciclopedică română, București, 1974