Steaua lui Teegarden
Denumire Bayer fără
Denumire Flamsteed fără
Date de observație
Constelație Berbecul
Magnitudine aparentă
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv)
Clasificare spectrală M6.5 V[1]
Tipul de variabilă stea variabilă după rotație[*][2]  Modificați la Wikidata
Declinație +16° 52′ 53.3″[3]
Ascensie dreaptă 02h 53m 00.85s[3]
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD: +3,386[4] msa/an
Dec.: –3,747[4] msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π) 259,41
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 12 al
( pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 0,08[1] M
Rază 0,107 Rază solară[5]  Modificați la Wikidata
Luminozitate 0,00073 luminozitate solară  Modificați la Wikidata
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Teegarden's Star,
2MASS
J02530084+1652532,
APM EO0425-0315372,
FBS L 14-17,
FBS 0250+167,
GAT 1370,
LSPM J0253+1652,
SO J025300.5+165258,
USNO-A2.0
1050-00774305,
USNO-B1.0
1068-00028941.[3]
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Steaua lui Teegarden (SO J025300.5+165258, 2MASS J02530084+1652532, LSPM J0253+1652) este o stea pitică cenușie de tipul M din constelația Berbecul, aflată la aproximativ 12 ani lumină de Pământ. În ciuda proximității sale față de Pământ, este foarte fadă (magnitudinea aparentă) de 15, deci poate fi observată doar telescoape foarte mari. S-a descoperit că această stea are o mișcare proprie foarte mare, de aproximativ 5 secunde de arc pe an. Doar șapte stele cu o așa mișcare proprie au fost descoperite până în prezent. [3]

Steaua lui Teegarden a fost descoperită în 2003 datele urmăririi de asteroizi care au fost colectate câțiva ani mais devreme. Acest set de date este o arhivă digitală creată din imagini optice făcute într-o perioadă de 5 ani de către programul Near Earth Asteroid Tracking (NEAT) folosind două telescoape 1-m localizate pe Maui. Steaua a fost denumită după liderul echipei, Bonnard J. Teegarden, un astrofizician la Centrul Spațial Goddard de la NASA. [6]

Descoperire

modificare

Astronomii au crezut mult timp că este probabil ca multe stele pitice nedescoperite să se afle la o distanță de aproximativ 20 ani-lumină de Pământ, studiile asupra populației stelare arătând faptul că numărul stelelor pitice este mai mic decât cel așteptat și că acestea au o luminozitate foarte slabă și sunt greu de observat. Echipa lui Teegarden credea că aceste stele cu luminozitate slabă ar putea fi găsite prin examinarea datelor optice adunate de diferite programe astronomice de-a lungul anilor. Astfel, ei au reexaminat asteroidul NEAT studiind setul de date și au descoperit această stea. Steaua a fost identificată pe plăcile fotografice de la Palomar Sky Survey făcute în 1951. Această descoperire este de asemenea semnificativă și prin prisma faptului că echipa nu a avut acces la niciun telescop și nu a recrutat astronomi în timpul studiului. [6]

 
Steaua lui Teegarden (sus, centru) este a 24-a cea mai apropiată stea (sistem stelar) de Sistemul Solar.

Proprietăți

modificare

Inițial, steaua lui Teegarden a fost identificată ca fiind o pitică roșie dar măsurătorile făcute după descoperire au arătat că este mai degrabă o pitică maro cu masa mai mică de 0,08 mase solare. Temperatura scăzută, inerentă a acestor obiecte mici, explică de ce aceasta nu a fost descoperită mai devreme, din moment ce steaua are o magnitudine aparentă de doar 15,4 (și o magnitudine absolută de 17,47). Ca toate piticele maro și roșii, aceasta emite majoritatea energiei proprii în spectrul infraroșu. [3]

Paralaxa a fost inițial măsurată la 0,43 ± 0,13 secunde de arc. Asta ar fi însemnat o distanță de numai 7,5 ani lumină, făcând Steaua lui Teegarden a treia cea mai apropiată stea de Soare, între Steaua lui Barnard și Wolf 359. [6] Totuși, încă de pe atunci, luminozitatea anormal de mică (magnitudinea absolută ar fi fost de 18,5) și incertitudinea mare a paralaxei. sugerau că steaua ar fi mai depărtată, rămânând una dintre cele mai apropiate, dar nu chiar a treia. O măsurare mult mai precisă, în urma căreia a rezultat o paralaxă de 0,2593 secunde de arc, a fost făcută de George Gatewood în 2009, obținându-se distanța acceptată în prezent de 12,578 ani-lumină. [7]

Referințe

modificare
  1. ^ a b The 100 nearest star systems, Research Consortium On Nearby Stars, , accesat în  . The object is listed as SO 0253+1652.
  2. ^ The rotation and galactic kinematics of mid M dwarfs in the solar neighborhood[*][[The rotation and galactic kinematics of mid M dwarfs in the solar neighborhood (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b c d e „2MASS J02530084+1652532 -- Brown Dwarf (M<0.08solMass)”. SIMBAD - Centre de Données astronomiques de Strasbourg. Accesat în . 
  4. ^ a b Shara, Michael M. (), „A Catalog of Northern Stars with Annual Proper Motions Larger than 0.15" (LSPM-NORTH Catalog)”, The Astronomical Journal, 129 (3): 1483–1522, arXiv:astro-ph/0412070 , Bibcode:2005AJ....129.1483L, doi:10.1086/427854 
  5. ^ The CARMENES search for exoplanets around M dwarfs[*][[The CARMENES search for exoplanets around M dwarfs (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ a b c Teegarden, B. J.; et al. (). „Discovery of a New Nearby Star” (PDF). The Astrophysical Journal Letters. 589 (1): L51–L53. arXiv:astro-ph/0302206 . Bibcode:2003ApJ...589L..51T. doi:10.1086/375803. 
  7. ^ George Gatewood, Louis Coban (). „Allegheny Observatory Parallaxes for Late M Dwarfs and White Dwarfs”. The Astronomical Journal. 137 (1): 402–405. Bibcode:2009AJ....137..402G. doi:10.1088/0004-6256/137/1/402. 
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „aj132_6_2360” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.