Wikipedia

Stefan Jaracz

actor polonez
Stefan Jaracz

Stefan Jaracz în anii 1930
Date personale
Nume la naștereStefan Jaracz
Născut[1][2][4][5] Modificați la Wikidata
Stare Żukowice⁠(d), Powiatul Tarnów, voievodatul Polonia Mică, Polonia Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[6][1][2][4] Modificați la Wikidata
Otwock, Mazovia, Polonia Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul Powązki[*]​ Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Cetățenie Polonia Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
regizor de teatru
artistic director[*][[artistic director (artistic leader of a cultural institution)|​]]
scriitor
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticLiteratură poloneză[3], jurnalism[3], cinematografie[3], teatru[3]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Jagiellonă  Modificați la Wikidata
PremiiZłoty Wawrzyn Akademicki[*][[Złoty Wawrzyn Akademicki |​]] ()
Ordinul Polonia Restituta în grad de ofițer[*]​ ()
Złoty Krzyż Zasługi[*][[Złoty Krzyż Zasługi (Polish award)|​]] ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Stefan Jaracz (n. , Stare Żukowice⁠(d), Gmina Lisia Góra⁠(d), voievodatul Polonia Mică, Polonia – d. , Otwock, Mazovia, Polonia) a fost un actor și producător de teatru polonez.[7] El a fost director artistic al Teatrului Ateneum din Varșovia[8] în perioada interbelică (1930–1932), iar într-o scurtă perioadă a ajuns una dintre vocile principale ale noii intelectualități a Poloniei,[9][10] cu realizări scenice inovatoare a unor piese ca Moartea lui Danton (în engleză Danton's Death) de Georg Büchner (1931), Căpitanul de Köpenick (în germană Der Hauptmann von Köpenick) de Carl Zuckmayer⁠(d) (1932), precum și a popularelor piese Doamne și husari (în poloneză Damy i huzary) de Aleksander Fredro (1932) și Casa deschisă (în poloneză Dom otwarty) de Michał Bałucki⁠(d).[9]

Biografie modificare

 
Mira Zimińska⁠(d) și Stefan Jaracz în 1935

Jaracz s-a născut în Stare Żukowice⁠(d) lângă Tarnów în 1883, în timpul Împărțirilor Poloniei. A absolvit școala primară în Tarnów. Dat afară din liceul din Tarnów pentru activitatea sa în organizația patriotică și radicală progresistă Promieniści, unde a co-fondat Cercul Tarnów împreună cu Marian Kukiel⁠(d) și Karol Radek.[11] Inițial, a mers la liceul din Jasło, iar în cele din urmă a promovat examenele finale în 1903 la gimnaziul din Bochnia.[12] Jaracz a studiat ulterior dreptul, istoria artei și literatura la Universitatea Jagiellonă din Cracovia Și-a câștigat existența lucrând ca un corector la cotidianul socialist Naprzód publicat de Partidul Socialist Polonez.[13][7] În timpul studiilor, a devenit interesat de teatru. A fost actor în trupa de amatori a Sindicatului Muncitorilor. A renunțat la studii după două semestre pentru a intra în lumea teatrului. În 1904, a început să joace la Teatrul Ludowy din Cracovia. În 1905 a fost angajat în teatrul lui Edward Rygier din Poznań. În 1907 a fost înrolat în armata austriacă pentru un an. După ce și-a încheiat serviciul militar, s-a alăturat teatrului lui Aleksander Zelwerowicz din Łódź, unde a interpretat diferite roluri până în 1911. S-a mutat la Varșovia în Partiția Rusă (Polonia Rusă) și a lucrat în Teatr Mały, iar din 1913 la Teatr Polski. S-a specializat în crearea de personaje „oameni”. Folosind cele mai simple mijloace bazate pe metoda naturalistă a maestrului Kazimierz Kamiński, el a arătat psihicul uman complex. A fost trimis la Moscova de ruși (1915). La întoarcerea sa în A Doua Republică Poloneză, în 1918, a început o carieră energică în teatrul național și cel experimental în curs de dezvoltare, cu spectacole în peste nouăzeci de orașe până în 1928. În 1930, a preluat Ateneul din Varșovia. El a condus instituția până la Invadarea nazisto-sovietică a Poloniei, împărțind responsabilitățile cu Leon Schiller⁠(d) în sezonul 1932–1933.[14]

 
Tadeusz Olsza⁠(d) (stânga) și Stefan Jaracz ca Konstanty Kurczek în filmul din 1936 Jego wielka miłość (Singura sa mare iubire)

A fost prieten cu actorul Juliusz Osterwa încă din tinerețe. Au lucrat împreună în teatrele din Cracovia și Poznań. Au împărțit chiar și un apartament. Regizorul Osterwa l-a invitat la ansamblul Reduta, iar ulterior și la Teatrul Național. Colaborarea cu Jaracz s-a dovedit adesea a fi supărătoare din cauza alcoolismului, lucru pe care l-a recunoscut cu regret în ultimele sale scrieri din anii 1940.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial s-a implicat în organizația politică și militară clandestină catolică Unia. După executarea sentinței Tribunalului Subteran Polonez asupra lui Igo Sym în martie 1941, a fost arestat și închis în închisoarea Pawiak⁠(d) din Varșovia.[15][16] La 5 aprilie 1941 a fost deportat în lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau. Jaracz a fost eliberat după numeroase intervenții la 15 mai 1941.[15]

A murit într-un sanatoriu din Otwock, lângă Varșovia, în 1945, din cauza sănătății sale precare (tuberculoză care s-a agravat după șederea sa în lagăr).

A fost înmormântat pe Bulevardul Meritoșilor din Cimitirul Powązki din Varșovia (rândul 1, m. 60/61). Autorul sculpturii de pe piatra funerară este Stanisław Sikora.[17] Înmormântarea sa a fost imortalizată într-o ediție specială a documentarului Testamentul lui Jaracz (regia și scenariul Jerzy Bossak) din Cronica Filmului Polonez (Polska Kronika Filmowa⁠(d)).[18]

Este considerat unul dintre cei mai mari actori polonezi și unul dintre creatorii artei moderne a actoriei.

 
Statuia lui Stefan Jaracz din Galeria Wielkich Łodzian, Łódź, Polonia

Teatrul Stefan Jaracz din Łódź, Polonia poartă numele său, la fel și Teatrul Ateneum Stefan Jaracz din Varșovia (din 1951).[9]

Tehnică actoricească modificare

Jaracz a fost înzestrat cu o figură grea, unghiulară și o voce răgușită, dar extrem de evocatoare. Și-a câștigat faima celui mai perfect actor în roluri de oameni defavorizați și umiliți. I-a abordat fără sentimentalism, transmițând amărăciune și grosolănie precum și răzvrătire, chiar dacă adânc ascunse. El a reușit astfel să creeze personaje profund umane, emoționante și simple.

Despre Jaracz s-a crezut că aduce în teatru o aromă oarecum plebeiană care a adăugat veridicitate rolurilor sale. A muncit din greu la rolurile pe care le-a interpretat, șlefuindu-le și făcând uneori schimbări majore la punerea în scenă din alte teatre.[19]


Filmografie parțială modificare

Note modificare

  1. ^ a b c d „Stefan Jaracz”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ a b c d Stefan Jaracz, SNAC, accesat în  
  3. ^ a b c d Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ a b c d Stefan Jaracz, European Theatre Architecture, accesat în  
  5. ^ a b Stefan Jaracz, Internetowy Polski Słownik Biograficzny 
  6. ^ a b Ярач Стефан, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  7. ^ a b „Stefan Jaracz | Życie i twórczość | Artysta” (în poloneză). Culture.pl. Accesat în . 
  8. ^ Teatr Ateneum im. Stefana Jaracza w Warszawie [1]
  9. ^ a b c Michał Bujanowicz (iunie 2004). „Teatr Ateneum im. Stefana Jaracza”. Teatry i grupy teatralne (în Polish). Adam Mickiewicz Institute Culture.pl. Accesat în . 
  10. ^ Popularna Encyklopedia Powszechna Wydawnictwa Fogra (). „Teatr Ateneum w Warszawie”. Teatr; Europa. Encyklopedia WIEM⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Nicieja, Stanisław Sławomir (1949-); Nicieja, Stanisław Sławomir (1949-) (), „Dzieje Najnowsze : [kwartalnik poświęcony historii XX wieku] R. 15 z. 1-2 (1983)”, http://ih.katalog.pan.pl/ipac20/ipac.jsp?profile=ihpan&index=BOCLC&term=aa95026039, ISSN 0419-8824, accesat în   Legătură externa în |work= (ajutor)
  12. ^ Kobiela S., Siła przyciągania : [z dziejów Gimnazjum i Liceum Ogólnokształcącego im. Króla Kazimierza Wielkiego w Bochni i Stowarzyszenia Bochniaków i Miłośników Ziemi Bocheńskiej], Bochnia: Stowarzyszenie Bochniaków i Miłośników Ziemi Bocheńskiej, 2017, ISBN 978-83-924282-4-4, OCLC 1003039677.
  13. ^ „Stefan Jaracz - aktor najwyższej próby - Historia - polskieradio.pl” (în poloneză). polskieradio.pl. Accesat în . 
  14. ^ Monika Mokrzycka-Pokora (septembrie 2006). „Stefan Jaracz”. Resources Theatre. Adam Mickiewicz Institute Culture.pl. Accesat în . 
  15. ^ a b Władysław Bartoszewski, Bogdan Brzeziński, Leszek Moczulski: O cronică a evenimentelor din Varșovia, 1939–1949 . Varșovia: Editura Științifică Națională, 1970, p. 43.
  16. ^ Leon Wanat, În spatele zidurilor lui Pawiak, Varșovia 1985, p. 387.
  17. ^ Cronica evenimentelor din Varșovia 1945−1958 . „Calendarul ilustrat din Varșovia 1959”, p. 67, 1958. Editura Săptămânalului Ilustrat „Capital”.
  18. ^ „Testament Jaracza (1945)” (în poloneză). FilmPolski. Accesat în . 
  19. ^ „Stefan Jaracz”. 
  20. ^ Liehm, Mira & Liehm, Antonín J. The Most Important Art: Eastern European Film After 1945. University of California Press, 1977. p.13
  21. ^ Skaff, Sheila. The Law of the Looking Glass: Cinema in Poland, 1896-1939. Ohio University Press, 2008. p.82

Vezi și modificare

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Stefan_Jaracz&oldid=16220735