Deschide meniul principal
Tasso Marchini
Tasso Marchini - Autoportret cu paleta.jpg
Tassso Marchini - Autoportret cu paletă
Date personale
Născut1907
Belgrad, Serbia
Decedat1936, (29 de ani)
sanatoriul de la Arco di Trento, Italia
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură
PregătireȘcoala de arte frumoase din Cluj
Influențat deCatul Bogdan

Tasso Marchini (n. 1907, Belgrad – d. 1936 sanatoriul de la Arco di Trento, Italia) a fost un pictor care a activat în România.[1]

Viața și activitateaModificare

S-a născut la Belgrad în 1907 din tată italian și mamă de naționalitate sârbă, dar ca urmare a consecințelor dramatice ale Primului Război Mondial a pierdut urma părinților.[1]

Nu se știe cum a ajuns în Transilvania, dar în anii '20-'30 a studiat și creat în special la Cluj, cu Catul Bogdan și Aurel Ciupe, profesori la Școala de arte frumoase.[1]

Fiind sărac, rar a avut bani pentru model și pânze. De aceea, a realizat mai ales portrete ale colegilor săi. Astfel a luat naștere portretul lui Szervátiusz Jenő, pe care l-a expus la Salonul Oficial din București (1929), sau portretul lui Fülöp Antal Andor (1933), precum și seria de portrete excepționale dedicate colegei și logodnicei sale, Letiția Muntean (cu care se logodise în 1930[2]). Aurel Ciupe, profesorul școlii, relata că adesea Marchini a șters cu diluant portretele pe care le făcea colegilor săi, pentru a putea exersa în continuare pe aceeași pânză. Pentru a evita distrugerea lucrărilor, adeseori colegii „au salvat” portretele.[3]

Între 1926 și 1928, Tasso Marchini a lucrat la Baia Mare. Trei din lucrările acestei perioade se află expuse la Muzeul de artă Cluj-Napoca.[4]

În 1929 au apărut primele semne de TBC pulmonar.[2]

În anii 1930-1932, Tasso Marchini împreună cu Traian Bilțiu-Dăncuș, a pictat biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Sighetu Marmației, ridicată în 1890-1892 în stil neogotic. Pictura a fost refăcută în anii 2004-2008.[5]

În 1932, Tasso Marchini i-a ajutat pe frații Eugen și Eremia Profeta să realizeze pictura bisericii din Mănăstireni, Cluj, a cărei construcție fusese terminată în 1927.[6]

În 1934 a absolvit șoala de Arte Frumoase, mutată între timp la Timișoara, și a participat la expoziția absolvenților.[2]

În vara anului 1935 a călătorit la Balcic cu Letiția Muntean și Traian Bilțiu-Dăncuș. În același an, s-a internat în sanatoriul din Arco di Trento, pentru a se trata de TBC.[2]

În 1936, la numai 29 de ani, s-a stins prematur din viață, internat fiind în sanatoriul de la Arco di Trento, din Italia.[1]

LiteraturăModificare

  • Szabó Ileana: Expoziția retrospectivă Tasso Marchini (1907-1936), Muzeul de Artă Cluj, oct. 1966, 31 p.
  • Negoiță Lăptoiu: Tasso Marchini, București, editura Meridiane, 1984, 55 p.

NoteModificare