Tetravanghel

Tetravanghelul (în greacă tetraevanghélion: tetra = patru și evangelion = Evanghelie) este o carte liturgică ortodoxă. Aceasta cuprinde cele patru evanghelii canonice împărțite în pericope (zaceale) precedate de ziua și săptămâna liturgică în care trebuie citite. Textul evangheliilor conține și indicațiile tipiconale^[1]. Stă de obicei pe masa altarului și este îmbrăcat într-o ferecătură împodobită cu imagini ale evangheliștilor; tradiția interzice folosirea pielii de animal pe masa altarului.^[2]

Tetraevanghelul (pl. tetraevanghele) nu trebuie confundat cu tetraevangheliarul sau evangheliarul, care conține numai pericopele pentru duminici și sărbători, așezate după tipic, respectiv cu Duminica Învierii la început.

Primul Tetravanghel slavon datat este cel copiat și miniat de Nicodim la Mănăstirea Prislop în anul 1405.
În 1429 monahul Gavril Uric de la Mănăstirea Neamț copiază un Tetravanghel pentru uzul Doamnei Marina, soția lui Alexandru cel Bun, ilustrat cu patru miniaturi pe paginile de gardă, înfățișându-i pe evangheliști. Este primul Tetravanghel românesc ilustrat care s-a păstrat, actual el aflându-se la Biblioteca Bodleiană a Universității Oxford.^[3]^[4]
În 1512 ieromonahul Macarie tipărește un Tetraevanghel slavon la Târgoviște.
În 1551-1553 apare la Sibiu Tetraevanghelul slavo-român.
În 1560 apare primul Tetravanghel în limba română, tipărit la Brașov de diaconul Coresi.

Referințe

^ Ion Gheție, Al. Mareș, Originile scrisului în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985, p. 335; Ion Gheție, Alexandru Mareș, Diaconul Coresi și izbânda scrisului în limba română, București, Editua Minerva, 1994, p. 76.
^ Liturgical books - OrthodoxWiki
^ George Oprescu (coordonator), Istoria Artelor Plastice în România, București: Editura Meridiane, 1968, vol I, pp. 191-193
^ Vasile Drăguț ș.a., Pictura Românească în imagini, București: Editura Meridiane, 1970, p. 25

Vezi și

Legături externe

Tetraevanghelul din 1473 - Chipul lui Ștefan din Evanghelia de la Humor^{[nefuncțională]}, 17 iunie 2008, Pr. Bogdan Dedu, Ziarul Lumina

[1] Ion Gheție, Al. Mareș, Originile scrisului în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985, p. 335; Ion Gheție, Alexandru Mareș, Diaconul Coresi și izbânda scrisului în limba română, București, Editua Minerva, 1994, p. 76.

[2] Liturgical books - OrthodoxWiki

[3] George Oprescu (coordonator), Istoria Artelor Plastice în România, București: Editura Meridiane, 1968, vol I, pp. 191-193

[4] Vasile Drăguț ș.a., Pictura Românească în imagini, București: Editura Meridiane, 1970, p. 25

[1]

[2]

[3]

[4]