Lanțul

film din 1958 regizat de Stanley Kramer
(Redirecționat de la The Defiant Ones)
Nu confundați cu Lanț.
Lanțul
The Defiant Ones
1958-Lantul w.jpg
Afișul românesc al filmului
Genfilm dramatic
thriller
RegizorStanley Kramer
AutorNedrick Young[*]
Harold Jacob Smith[*]  Modificați la Wikidata
ScenaristHarold Jacob Smith
Bazat peromanul omonim a lui
Nedrick Young
ProducătorStanley Kramer
StudioCurtleigh Productions și Lomitas Productions Inc.
Director de imagineSam Leavitt
MontajFrederic Knudtson
MuzicaErnest Gold
DistribuțieSidney Poitier
Tony Curtis
Theodore Bikel
Lon Chaney Jr.
Premiera27 septembrie 1958 (SUA)
Durata97 minute
a/n
ȚaraStatele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Limba originalăengleză
Disponibil în românăsubtitrat
NominalizăriPremiul Oscar pentru cel mai bun film
Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor
Premiul Oscar pentru cel mai bun actor
Premiul Oscar pentru cel mai bun montaj
Directors Guild of America Award for Outstanding Directing – Feature Film[*]
Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun regizor
Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor - dramă
Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar
Golden Globe for Best Film Promoting International Understanding[*]
BAFTA pentru cel mai bun film
Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar
Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar
Premiul Oscar pentru cel mai bun actor
Premiul Oscar pentru cea mai bună imagine într-un film alb-negru[*]
Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original  Modificați la Wikidata
Prezență online
Tony Curtis și Sidney Poitier într-o scenă din film

Lanțul (titlul original: în engleză The Defiant Ones) este un film dramatic american, realizat în 1958 de regizorul Stanley Kramer, după romanul omonim a scriitorului Nedrick Young, protagoniști fiind actorii Sidney Poitier, Tony Curtis, Theodore Bikel, Lon Chaney Jr..

ConținutModificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Deținuții John "Joker" Jackson și Noah Cullen reușesc să evadeze după un accident în care a fost implicată duba în care erau transportați. Întrucât sunt legați împreună cu un lanț prins de încheieturile mâinilor, trebuie să ajungă la un compromis și să-și pună sub control dificultățile personale, dacă vor ca fuga lor să aibă succes. Asta, pentru că John este un bărbat „alb” până în măduva oaselor, care privește de sus pe negri, iar Noah, este un „negru” cu gura mare și convins că toți albii sunt aroganți și nedrepți.

Primul punct asupra căruia cuplul inegal trebuie să fie de acord, este direcția în care să fugă. John vrea să plece spre sud, unde Noah nu vede nicio șansă pentru el însuși, așa că se decid să o ia spre nord. Sunt urmăriți de o echipă de căutare cu câini Bloodhound. Treptat, relația dintre cei doi se schimbă, ajungând la un respect reciproc și înțelegere bună.

Când într-o noapte intră într-o benzinărie dintr-un sat, sunt prinși de localnici. Un fost deținut care locuiește în sat, împiedică linșarea lor și îi ajută să scape. Ajung la o fermă care este administrată doar de o femeie împreună cu băiatul ei Billy, unde primesc mâncare și reușesc să scape de lanț. Din cauza lanțului, brațul lui John s-a inflamat și acesta a făcut febră. Pe măsură ce femeia are grijă de el, ei devin apropiați și căutând cu disperare un bărbat, îl convinge pe John să rămână cu ea și Billy și să-l abandoneze pe Noah, pe care și ea îl disprețuiește din cauza culorii lui. Noah îi surprinde în această conversație, dar este totuși de acord să continue drumul singur. Fermiera îi împachetează de-ale gurii și îi descrie calea care trece printr-o mlaștină, către cea mai apropiată linie de cale ferată. După ce Noah a plecat, fericită îi spune lui John că acum nu stă nimic în calea fericirii lor, pentru că nu există nici un drum prin mlaștină, iar Noah va muri acolo și nu-l mai poate trăda pe John. Dezgustat, John o respinge pe femeie, din care cauză Billy îl împușcă. Se grăbește după Noah, îl prinde din urmă și împreună ajung la linia ferată, unde tocmai trecea un mărfar, cu care intenționau să plece cât mai repede, deoarece urmăritorii cu haita de câini se auzeau tot mai aproape. Noah sare în tren, dar nu reușește să-l tragă după el pe John, care era slăbit din cauza febrei și a rănii, ajungând doar la o lungime de lanț care nu demult i-a unit. Văzând că John rămâne tot mai mult în urmă, Noah sare din tren și îl ține îmbrățișat pe John care era total epuizat, până când șeriful s-a oprit gânditor în fața lor.

DistribuțieModificare

Melodii din filmModificare

Cântecul Long Gone este o adaptare după Long Gone (From Bowlin' Green) din 1920 scris de Chris Smith, muzica de compozitorul de blues William C. Handy, cântată de mai multe ori a cappella de Sidney Poitier.

Premii și nominalizăriModificare

RemakeModificare

ReferințeModificare

Vezi șiModificare

Legături externeModificare