Titi Botez

cântăreț român
Titi Botez
Date personale
NăscutRomânia 1902, București
București, România Modificați la Wikidata
DecedatRomânia 1957, București
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreț
artist de înregistrare[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Gen muzicalromanțe, tango, populară
Ani de activitate1918-1957
Case de discuriOdeon
Discografie
Listă completăDiscografia lui Titi Botez  Modificați la Wikidata

Titi Botez (n. 1902, București - d. 1957, București) a fost un cântăreț român și un cunoscut interpret de tangouri, romanțe și melodii populare românești din perioada interbelică. În perioada 1932-1934 înregistrează nenumărate discuri la casa Odeon.

Biografie

modificare

S-a născut în anul 1902 la București, ca fiu al violonistului Titi Botez (1870-1959) și al soției sale Emilia (n. Botezescu). Talentul muzical îl moștenește de la tatăl și de la bunicul său care au fost ambii violoniști. A urmat cursul de canto clasic la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București, după ce trecuse și pe la Conservatoarele particulare Alberto della Pergola și Egizio Massini.

A debutat în 1918 în compania Maximilian-Leonard, la vestita terasă Oteteleșanu, în muzicalul Contele de Luxemburg. După șase ani, a trecut în compania Bulandra-Maximilian-Storin-Manolescu. A jucat în numeroase piese ca: Revizorul, Burghezul gentilom, Aripi frânte, Discipolul diavolului și Dama cu camelii.[1]

În teatrul de revistă a debutat la Vox în 1931.[1] A fost vedeta Teatrului de Revistă Cărăbuș, unde a activat din 1939 până la moartea lui Constantin Tănase, în 1945, jucând în ultimii ani în comediile muzicale ale lui Vasile Vasilache.[1] A cântat și sub bagheta lui Ion Vasilescu la Teatrul de revistă „Alhambra” (până la aducerea lui Ion Dacian de la Opera Română din Cluj), sfârșindu-și prea timpuriu, cariera de solist vocal la Teatrul de Stat de Estradă din Capitală.

Într-un caiet al unui spectacol din epocă[2] era descris astfel:

Titi Botez. Un cântec bătrânesc depe vremea „când sărmanul tatăl meu era tânăr cum sunt eu”. O verigă între opereta de altădată și cea de azi. Un actor depe vremuri cu mentalitatea de atunci. Un trubadur și un boem.”

A cântat la restaurantele și barurile cele mai rafinate (Zissu, Colonade, Dori-Parc)[3] cu cele mai bune orchestre ale perioadei. A lansat la Radio paginile muzicale de referință ale marilor compozitori ai epocii, precum: Ion Vasilescu, Gherase Dendrino, Elly Roman, Petre Andreescu, Claude Romano, Ionel Fernic, Nello Manzatti, Nicolae Vlădoianu, George Corologos, Mișu Constantinescu.

A fost poreclit de presa românească de atunci „eternul îndrăgostit”.[3]

După moda epocii și cerințele publicului vremii, Titi Botez a cântat și el frumoase tangouri, dintre care se pot menționa, într-o ordine aleatorie: „Adio!”, „Ai să iubești odată și tu!”, „Azi noapte te-am visat...”, „Crizanteme”, „Femeia...eterna poveste”, „Marcitta”, „Mi-e dor de sărutarea ta!”, „O vorbă de mi-ai spune...”, „Ieri, la întâlnire”, „Pentru tine am plâns”, „Săraca păpușică plânge!...”, „Povestea unui pierde-vară”, „Tangolita”, „Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă”, „Un plânset de vioară”.

Filmografie

modificare

A apărut în filmele Bing-Bang în 1935 (film regizat de cuplul umoristic Stroe și Vasilache), Doamna de la etajul II în 1937 (alături de orchestra lui Petrică Moțoi; film pierdut) și Allo, București! în 1944.

Discografie

modificare

Bibliografie

modificare
  1. ^ a b c Directorii Teatrului Savoy, Ion Vasilescu – Ion Golea – George Val, prezintă Floarea din Haway, Operetă în 3 acte de Paul Abraham, Versiunea românească de N. Kirițescu (caiet cu descrierea spectacolului, cca. 1945-1946)
  2. ^ Teatrul „Savoy”, Ion Vasilescu – Ion Golea – George Val, prezintă Două inimi într'un vals, Operetă de Tudor Mușatescu și V. Timuș după filmul cu acelaș nume, Muzica de: Robert Stolz (caiet cu descrierea spectacolului, cca. 1945-1946)
  3. ^ a b discogs.com: Titi Botez – Refrene Uitate