Deschide meniul principal
Tudor Greceanu
Tudor Greceanu.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
PoreclaDido
Activitate
A luptat pentruRomânia
RamuraAviația Militară
GradulCăpitan de aviație
UnitateaGrupul 7 Vânătoare, Flotila Udet
Bătălii / Războaieal doilea război mondial bătălia de la Stalingrad frontul de est frontul de vest
Decorații și distincții
DecorațiiCavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” clasa III, Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 1 baretă, Medalia Cruciada contra comunismului, Medalia Carol al II-lea, Ordinul Coroana României în grad de cavaler, Ordinul Coroana României în grad de ofițer, Ordinul Steaua României în grad de cavaler, Ordinul sovietic Pobeda

Tudor Greceanu, scris și Teodor Greceanu, (n. 13 mai 1917, București – d. 29 decembrie 1994)[1] a fost un aviator român de elită în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Unele din faptele sale sunt amintite în engleză la Forțele Aeriene Regale ale României.

BiografieModificare

Tudor Greceanu era descendent al unor vechi familii de boieri moldoveni, și strănepot al lui Ion Ghica.[2] A absolvit Școala militară de ofițeri de aviație în 1939 și a fost înaintat la gradul de sublocotenent aviator pe 1 iulie 1939.[3] Era posesor a șase brevete de pilot (brevetul de pilot de război, obținut în școala militară, brevetul de pilot de vânătoare, brevetul de instructor de zbor, brevetul de pilot de bimotoare, brevetul de înaltă acrobație, brevetul de zbor de noapte și brevetul de zbor fără vizibilitate),[4] inclusiv brevetele și insignele de pilot german, italian și american, a avut la activ 6000 de ore de zbor pe timp de război, realizate în 1000 de misiuni de luptă, atât în Est, cât și în Vest.[2]

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, locotenentul Tudor Greceanu a avut 42 de victorii, doborând 42 de avioane inamice[5], pentru care a fost răsplătit devenind Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” clasa III[2][6].

Slt. av. Tudor Greceanu a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de Război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 1 baretă (4 noiembrie 1941) „pentru eroismul dovedit în lupta aeriană dela Vigoda, când a doborît un avion inamic, iar la Odis al doilea avion sovietic doborît”.[7] A fost înălțat la gradul de locotenent aviator pe data de 24 ianuarie 1942.[8]

 
Așii români decorați în august 1943 cu Ordinul „Mihai Viteazul”: Cantacuzino, Dicezare, Greceanu, Șerbănescu și Milu.

După război a fost arestat de regimul comunist din România și ținut în închisori cu regim sever ca cea de la Aiud, timp de mai mulți ani. A scăpat de plutonul de execuție, după o evadare spectaculoasă din Penitenciarul Aiud,[2] dar de pe urma torturilor din închisoare i-au fost amputate ambele picioare.

Ca urmare a rezultatelor deosebite, la terminarea războiului s-a consemnat în dosarul său: „blocat pentru mobilizare în cadrele Flotilei 1 vânătoare ca indispensabil”. De aceea, când a ieșit din închisoare, în 1964, și-a păstrat gradul de căpitan, cu toate ca legea prevedea că detenția politică atrage inevitabil după sine pierderea gradului militar și obținerea livretului militar de soldat simplu.[4]

Printre altele, fostul aviator român spunea:

“Sunt lucruri pentru care oamenii nu sunt făcuți. Dumnezeu n-a făcut oamenii pentru orice. E așa de simplu să mori. De ce să te compromiți ca să trăiești? (…) Eu am pierdut partida. Pentru că partida n-o dictez eu… M-am bătut pentru țara asta și la 2000 de kilometri într-un sens și în celălalt, și pe frontul de răsărit și pe cel de apus. Și am crezut în virtuțile neamului. Și uitați-vă ce-am cules.”[9]

OnoruriModificare

În memoria lui, Școala de Zbor de la Tuzla (județul Constanța) îi poartă numele.

DecorațiiModificare

ScrieriModificare

  • Drumul celor puțini, Editura Vremea, 2005
  • Cartea Drumul celor puțini, cu subtitlul „Amintirile unui pilot de vânătoare ieșit din încercuirea de la Stalingrad”, apărută postum, a fost „asamblată” de Martha Greceanu, sora lui Tudor Greceanu, din capitolele scrise de fratele ei, la care a adăugat materiale din numeroasele interviuri ce-i fuseseră luate pilotului de diferite publicații, păstrând titlul cărții și structura pe capitole pe care le alesese Tudor Greceanu însuși.

NoteModificare

  1. ^ Modelul Greceanu
  2. ^ a b c d Editia a II-a a cărții Drumul celor puțini, de Tudor Greceanu
  3. ^ Tabel de ofițeri activi de a[e]ronautică admiși la înaintare pe anul 1941/1942 nr. 184 din 18 februarie 1942, alcătuit de ministrul apărării naționale, general de divizie Constantin Pantazi, și de subsecretarul de stat al aerului pe lângă Ministerul Apărării Naționale, general de escadră aviator Gh. Jienescu, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 46 din 23 februarie 1942, partea I-a, pp. 1.238-1.239.
  4. ^ a b Tudor Greceanu - comandor de aviație
  5. ^ Forțele Aeriene Române: La război
  6. ^ Revista Orizont Aviatic, numărul 34
  7. ^ a b Decretul Regal nr. 3.037 din 4 noiembrie 1941 pentru conferiri de ordine și decorații de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 272 din 15 noiembrie 1941, partea I-a, p. 7.129.
  8. ^ Decretul Conducătorului Statului nr. 506 din 19 februarie 1942 pentru înălțări în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 46 din 23 februarie 1942, partea I-a, pp. 1.239-1.240.
  9. ^ "jos pălăria Greceanu"

Legături externeModificare