Deschide meniul principal
Ioan Dicezare
Ioan Dicezare 1943.jpg
Slt. av. Ioan Dicezare, Mariupol, 1943
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (95 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieas în aviație Modificați la Wikidata
Activitate
A luptat pentruRomânia România (1941 – 1945)
RamuraForțele Aeriene Române  Modificați la Wikidata
GradulGeneral-locotenent
UnitateaGrupul 7 Vânătoare 22 iun 1941 - ? 1944
Grupul 1 Vânătoare ? 194412 mai 1945
Bătălii / RăzboaieCel de al Doilea Război Mondial
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Mihai Viteazul,
Ordinul Coroana României,
Ordinul Virtutea Aeronautică,
Ordinul Crucea de Fier

Ioan Dicezare (n. 12 august 1916, București, d. 10 august 2012, București) a fost un as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial.[2]

A participat la campaniile militare de la Stalingrad, Dnipropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană împotriva aviației militare a URSS; până la 23 august 1944 a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, împotriva acțiunilor aviației de bombardament americane și, după 23 august 1944 a luptat împotriva Germaniei până la sfârșitul războiului.

Familia lui Dicezare este de origine italiană, numele de familie original fiind Di Cesare,[3] însă întotdeauna a fost ortografiat Dicezare.[2][4][5]

Cariera militarăModificare

 
Ioan Dicezare la manșa avionului BF 109E „Hai fetițo!”.
 
Aşii români decoraţi în 30 august cu Ordinul Mihai Viteazul: Cantacuzino, Dicezare, Greceanu, Şerbănescu şi Milu.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, din 22 iunie 1941 și până în anul 1944, a luptat pe Frontul de Est, în cadrul Grupului 7 Vânătoare, pilotând un aparat Messerschmitt Bf 109E, inscripționat „Hai fetițo!”.[2][4] A fost decorat cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de Aur (19 septembrie 1941) „pentru curajul cu care s'a angajat în luptă la 8 August 1941, în zona Sud-Vest, Mihailowca (Ucraina) cu un număr de avioane mult superioare patrulei lor, doborând fiecare câte un avion de vânătoare sovietic”[6] și cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu o baretă (4 noiembrie 1941) „pentru eroismul dovedit în luptele aeriene dela Vigoda și Palijova, când a doborât 2 avioane inamice, precum și pentru cele 55 misiuni pe front”.[7]

A participat la Bătălia de la Stalingrad. La sfârșitul anului 1942 era deja un as de aviație, având la activ 5 victorii aeriene.[4] Este cunoscut un episod din 22 aprilie 1943 în care sublocotenent-aviator Ioan Dicezare, într-o luptă desfășurată lângă Izium a doborât un avion de bombardament de tip „Douglas Boston”, iar echipajul, luat prizonier, a furnizat date privind aerodromurile din zonă.[8]

La 30 august 1943 este decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a, moment în care avea 14 victorii aeriene.[5]

După 23 august 1944 trece la Grupul 1 Vânătoare, unde va lupta contra Germaniei până la terminarea războiului.

Dicezare a avut peste 500 de misiuni de luptă și a reputat 16 victorii certe și trei probabile.[2][3] Unele surse afirmă că ar fi avut 40 de victorii aeriene.[9]

A fost avansat până la gradul de general-locotenent (r) (general cu 3 stele).[2]

DecorațiiModificare

Decorații primite de Ioan Dicezare
  Denumire Dată Ocazie
  Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur[6] 19 septembrie 1941 Campania din URSS din 1941
  Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu o baretă[7] 4 noiembrie 1941 Campania din URSS din 1941
  Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Crucea de Aur cu două barete[10] 1942
  Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Cavaler cu două barete[10] 1943 Campaniile din URSS din 1943
  Ordinul Coroana României, clasa a V-a, cu spade și panglică de Virtute Militară[10] 1943 ?
  Crucea de Fier, clasa a II-a Probabil 6 iunie 1943 Probabil campania în colaborare cu flotila „Udet”
  Crucea de Fier, clasa I[10] Probabil 17 august 1943 Bătălia din 16 august 1943
  Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a[10] 30 august 1943[11][12] Campania de la Mariupol[11]

NoteModificare

  1. ^ Doliu în aviația românească. A murit Generalul Ioan Dicezare, unul dintre ultimii piloți de vânătoare români din al doilea Război Mondial 
  2. ^ a b c d e Claudiu Pacearcă, Doliu în aviația românească. A murit Generalul Ioan Dicezare, unul dintre ultimii piloți de vânătoare români din al doilea Război Mondial, libertatea.ro, 10 august 2012, accesat 2012-08-10
  3. ^ a b Dénes Bernád, John A. Weal, Romanian Aces of World War 2, Botley, Oxfordshire: Osprey Publishing, 2003, ISBN 184176535X
  4. ^ a b c Aripi Românești, anul I, nr. 3, decembrie 1942, p. 4
  5. ^ a b Aripi Românești, anul III, nr. 47, septembrie 1943, p. 4
  6. ^ a b Decretul Regal nr. 2.634 din 19 septembrie 1941 pentru conferiri de decorații și Ordine de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 230 din 29 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.769.
  7. ^ a b Decretul Regal nr. 3.036 din 4 noiembrie 1941 pentru conferiri de ordine și decorații de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 272 din 15 noiembrie 1941, partea I-a, p. 7.125.
  8. ^ Tudor, pp. 40-41, 49
  9. ^ RoAF, la război, accesat 2012-08-11
  10. ^ a b c d e Fotografie în uniforma de paradă de general de flotilă
  11. ^ a b Tudor, p. 75
  12. ^ Tudor Nicola, Ion Marin - Zburătorii grupului Șerbănescu, București: Editura Modelism, 2000, ISBN 973-98883-9-9, p. 227

BibliografieModificare

  • Vasile Tudor - Un nume de legendă - Căpitan av. erou Alexandru Șerbănescu, București: Editura Modelism, 1998, ISBN 973-97984-9-7
  • Daniel Focșa - Ioan Di Cesare. Un aviator de elită în arhivele Securității, Iași: Institutul European, 2016, ISBN 978-606-24-0174-0

Legături externeModificare