Turnul de apă din Fabric
| Turnul de apă din Fabric | |
 | |
| Poziționare | |
|---|---|
  Turnul de apă din Fabric | |
| Coordonate | 45°45′57″N 21°15′04″E / 45.7659°N 21.2511°E |
| Localitate | Timișoara, Timiș  |
| Țara | România[1] |
| Adresa | Str. Micu Samuil, nr. 16[1] |
| Edificare | |
| Arhitect | János Lenarduzzi (1865–1916), Richárd Sabathiel (1875–1942) |
| Stil arhitectural | industrial |
| Tip | monument industrial |
| Data începerii construcției | 1912[2] |
| Data finalizării | 1914[2] |
| Stare de conservare | acceptabilă |
| Înălțime | 52 m |
| Materiale | beton, cărămidă |
| Proprietar | Întreprinderea textilă „1 Iunie” |
| Întreprinderea de apă–canal a orașului Timișoara (ACOT) | |
| Clasificare | |
| Cod LMI | TM-II-m-A-06152 |
Modifică date / text  | |
Turnul de apă din Fabric este un monument industrial din Timișoara, pe strada Samuil Micu nr. 16. El făcea parte din sistemul de alimentare cu apă al Timișoarei de la începutul secolului al XX-lea.[3]
Istoric modificare
Prima mențiune cu privire la un puț săpat în incinta Castelul Huniade datează din 1551. Mult timp însă Timișoara s-a aprovizionat cu apă din râul Bega, cum descria Evliya Çelebi, fapt confirmat de Henrik Ottendorf, care au vizitat Timișoara în 1660, respectiv în 1663.[3][4]
După cucerirea în 1716 a Timișoarei de către habsburgi, în 1729 s-a început construirea unui apeduct care să aducă apa de la Giarmata, însă s-a renunțat. În 1732 s-a construit pe locul actualei piețe Mitropolit Alexandru Sterca-Suluțiu o instalație de pompare a apei din Bega și filtrare a ei prin straturi de rumeguș de lemn. În 1774 inginerul Alexander Steinlein concepe și construiește în acel loc un turn de apă pentru aprovizionarea orașului. Acest turn a fost distrus în timpul asediului de la 1849, în continuare aprovizionarea cu apă făcându-se numai din fântâni.[5][3]
În 1891, după defortificarea Timișoarei, s-a pus din nou problema realizării unui sistem de aprovizionare cu apă și de canalizare asemănător cu cel din orașele europene. S-au realizat mai multe proiecte, dintre care unele, între 1904–1907, de către Stan Vidrighin. În urma documentării privind sistemele din Dresda, Berlin, Hamburg , Köln, Strasbourg, Karlsruhe și Londra s-a realizat un proiect de către inginerii János Lenarduzzi (1865–1916[6]) și Richárd Sabathiel (n. 28 ianuarie 1875, Budapesta – d. 14 iunie 1942, Budapesta[7]), contrasemnat de Stan Vidrighin, care făcuse studiul necesităților și posibilităților și întocmise caietul de sarcini.[3][8][9][10]
După ce au fost terminate lucrările de canalizare a orașului și s-a pus în funcțiune Uzina de apă nr. 1, la capetele rețelei de distribuție au fost construite între 1912–1914 două turnuri, care au servit pentru compensarea consumului maxim din cursul zilei.[8][11] Turnurile, cu înălțimea de 52 m, se află pe lista monumentelor istorice ale Timișoarei,[12] sub cod LMI TM-II-m-A-06152. Turnul de apă din Fabric era prevăzut cu un rezervor de 500 mc pentru apă potabilă.[8]
După al Doilea Război Mondial s-au pus în funcțiune și alte uzine de apă, iar turnurile nu au mai fost necesare pentru scopul lor inițial,[13] iar apa potabilă este furnizată de peste 100 de fântâni forate,[14] care extrag apa de la adâncimi de 100–250 m.[15]
Actual, la începutul secolului al XXI-lea, turnul din Fabric aparține de fabrica de textile „1 Iunie” (în anul 2017 în insolvență). Ambele turnuri de apă sunt dezafectate, existând propuneri ca spațiul din ele să fie amenajat ca restaurant, cafenea, cofetărie, muzeu, spațiu expozițional etc.[13]
Note modificare
- ^ a b Monuments database,
- ^ a b Mihai Opriș, Timișoara: Mică monografue urbanistică, București: Ed. Tehnică, 1987, p. 148
- ^ a b c d Turnurile de apă Arhivat în , la Wayback Machine., timisoara-info.ro, accesat 2017-03-30
- ^ Vlaicu, Hațegan, pp. 19–21
- ^ Vlaicu, Hațegan, pp. 22–24
- ^ hu A Farkasréti temető 2003-ban Arhivat în , la Wayback Machine. (română Cimitirul Farkasréti în 2003), accesat 2017-03-30
- ^ hu Magyar Életrajzi Lexikon 1000–1990, oszk.hu, accesat 2017-03-30
- ^ a b c Vlaicu, Hațegan, pp. 44–46
- ^ Mihai Opriș, Mihai Botescu, Arhitectura istorică din Timișoara, Timișoara: Ed. Tempus, 2014, ISBN 978-973-1958-28-6, p. 254
- ^ Turnul de Apa din Fabric Arhivat în , la Wayback Machine., timisoara-info.ro, accesat 2017-03-30
- ^ Turnul de apa Iosefin din Timișoara, hoinari.ro, accesat 2017-03-31
- ^ Turnul de Apă din Iosefin va fi refăcut, în caz contrar Primăria riscă să plătească „taxa pe paragină”, radiotimisoara.ro, 10 ianuarie 2017, accesat 2017-03-31
- ^ a b Stefan Both, Turnurile de apă, cele mai înalte structuri din Timișoara, spații inedite pentru Capitala Culturală Europeană din 2021, adevarul.ro, 26 septembrie 2016, accesat 2017-03-30
- ^ Daniela Damian, Încă zece fântâni publice în Timișoara. Zonele unde vor fi forate, renasterea.ro, 10 august 2015, accesat 2017-03-30
- ^ Gheorghe Ilaș, Apa potabilă în fântânile Timișoarei, romanialibera.ro, 18 iunie 2007, accesat 2022-12-10
Bibliografie modificare
- Ilie Vlaicu, Ioan Hațegan, Alimentarea cu apă a Timișoarei: istorie, prezent și perspective Arhivat în , la Wayback Machine., Timișoara: Ed. Brumar, 2012, ISBN 978-973-602-813-7
Vezi și modificare
Legături externe modificare
Materiale media legate de Turnul de apă din Fabric la Wikimedia Commons- Turnul de apă din Fabric pe YouTube la Gazeta de Vest
- Galerie de imagini cu proiecte Arhivat în , la Wayback Machine.
