Wikipedia

UNRWA

Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații din Palestina în Orientul Apropiat

Harta zonelor de operațiuni ale UNRWA (2015)
AbreviereUNRWA
Înființare8 decembrie 1949
Domeniu de activitateajutor umanitar[*]​  Modificați la Wikidata
Scop/MisiuneUmanitar
Zona deservităAsia de Vest
Comisar generalPierre Krähenbühl
Organizația mamăONU
Buget1,23 miliarde US$ (2010–2011)[1]
www.unrwa.org
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Creată în decembrie 1949, Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații din Palestina în Orientul Apropiat[2][3] (în engleză United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees in the Near East, prescurtat UNRWA) este o agenție de ajutorare și dezvoltare umană care susține mai mult de 5,9 milioane [4] de refugiați palestinieni și urmași ai acestora care au fugit sau au fost alungați din casele lor în timpul Războiului arabo-israelian din 1948-1949, ori au fugit sau au fost alungați în timpul și ca urmare a Războiului de Șase Zile din 1967.[5][6] Înființată inițial ca agenție temporară [7]<pentru a oferi ajutor direct sau pentru a crea locuri de muncă în proiecte de lucrări publice, UNRWA asigură în ziua de azi educație, servicii medicale și servicii sociale populației pe care o sprijină. Ajutorul este furnizat în cinci zone de operațiuni: Iordania, Liban, Siria, Fâșia Gaza și Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de Est;[8] ajutorul pentru refugiații palestinieni din afara acestor cinci zone este asigurat de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați.[9]

De asemenea, agenția a furnizat ajutor evreilor și arabilor palestinieni din interiorul statului Israel refugiați ca urmare a conflictului din 1948, până când guvernul israelian a preluat responsabilitatea pentru refugiații evrei, în 1952.[10] În absența unei soluții la problema refugiaților palestinieni, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a reînnoit în mod repetat mandatul UNRWA, cel mai recent extinzându-l până pe 30 iunie 2026.[11]

UNRWA este singura agenție a ONU dedicată ajutorării refugiaților dintr-o regiune specifică și este o organizație separată de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR).[12] Formată după UNRWA, în 1950, UNHCR este principala agenție pentru refugiați a Națiunilor Unite și este responsabilă cu ajutorarea altor refugiați de pe tot globul. Spre deosebire de UNRWA, UNHCR are mandatul specific de a ajuta refugiații să-și elimine în final statutul de refugiați prin integrarea locală în țara de refugiere, prin reinstalare într-o țară terță sau prin repatriere, atunci când condițiile o permit.[13] UNRWA permite moștenirea statutului de refugiat de către urmașii persoanei refugiate.[14]

Istoric și mandat

modificare

UNRWA a fost înființată în urma războiului arabo-israelian din 1948, prin Rezoluția 302(IV) din 8 decembrie 1949 a Adunării Generale a Națiunilor Unite.[15] Această rezoluție reafirma paragraful 11, privind refugiații, al Rezoluției 194 a Adunării Generale a ONU din 1948, paragraf adoptat fără nici un vot împotrivă, sprijinit și de Israel și de statele arabe, doar Blocul răsăritean și Africa de Sud abținându-se.[16] UNRWA este un organ subsidiar al Adunării Generale a ONU, iar mandatul său este înnoit la fiecare trei ani.

Spre deosebire de UNHCR, UNRWA nu își propune reașezarea refugiaților palestinieni; ea își descrie mandatul ca cel de asista și proteja pe refugiații palestinieni „până ce se va găsi o soluție justă și permanentă a problemei lor” [17]

UNRWA a trebuit să conceapă o definiție funcțională a termenului „refugiat” pentru a i se permite să furnizeze ajutor umanitar. Definiția sa nu acoperă statutul final.[18]

Refugiații palestinieni sunt definiți ca „persoanele al căror domiciliu normal de rezidență a fost Palestina în timpul perioadei 1 iunie 1946 – 15 mai 1948 și care și-au pierdut atât casa, cât și mijloacele de viață ca urmare a conflictului din 1948”. Ulterior au fost incluși și copiii acestora, în 1965 definiția a fost extinsă la a treia generație de urmași, iar în 1982 lărgită și mai mult, incluzând și pe descendenții în toate generațiile consecutive.[19]

În mod diferit de regulile cu privire la ceilalți refugiați din lume, în cazul UNRWA și al refugiaților palestinieni, și aceia care au primit cetățenia unui stat gazdă continuă să aibă statutul de refugiat palestinian. Pregnant este exemplul celor din Iordania, unde majoritatea refugiaților palestinieni au primit cetățenia iordaniană, și au păstrat și statutul de refugiați. [20]Continuă să posede acest statut și acei refugiați palestinieni care au fost implicați în activități de teroare sau crime de război.[21]

Serviciile furnizate de UNRWA sunt disponibile tuturor celor care locuiesc în zona sa de operațiuni și care corespund acestei definiții, care sunt înregistrați de Agenție și care necesită ajutor. Urmașii pe linie paternă a refugiaților palestinieni, inclusiv copiii adoptați, sunt de asemenea eligibili pentru înregistrare ca refugiați. Când Agenția și-a început operațiunile, în 1950, a fost obligată să răspundă nevoilor a aproximativ 750.000 de refugiați palestinieni. Astăzi, peste 5.9 milioane de refugiați palestinieni sunt înregistrați ca eligibili pentru asistența UNRWA.[22]

Dintre aceștia - 2.4 milioane trăiesc în Iordania, 1.6 milioane în Fâșia Gaza, 901.000 în Cisiordania, 580.000 în Siria și 487.000 în Liban. [23]

1.7 milioane de refugiați palestinieni primesc de la UNRWA ajutoare alimentare de urgență si ajutor financiar. [24]

58% din bugetul UNRWA este alocat școlilor, 15 % sănătății, 13% suportului economic, 6% serviciilor sociale, 4% îmbunătățirii suprastructurii, 4% altor servicii. [25] 594.000 elevi palestinieni învață în școlile UNRWA: 294.000 în Fâșia Gaza, 113.000 în Iordania, 49.000 în Siria, 46.0 în Cisiordania, 39.000 în Liban. Jumătate din elevii din Fâșia Gaza învață în școlile UNRWA, la fel si multi elevi din Cisiordania si Ierusalimul de est. Agentia se mândrește cu faptul că elevii școlilor ei au făcut ca palestinienii să aibă o educație din cele mai avansate în Orientul Apropiat.[17] În schimb, li s-a reproșat programelor de învățământ din aceste școli că, întocmai ca și în celelalte rețele de învățământ palestiniene, de exemplu în Fâșia Gaza și Cisiordania, cultivă voința revizionistă de a se întoarce cu forța în masă pe teritoriul Israelului, demonizează Israelul și pe evrei, glorifică moartea, atentatele sinucigașe și pe martirii- shahizi - autori de acțiuni de teroare.[26] În 2021 Canada, Australia si Regatul Unit au anchetat si criticat conținutul manualelor din școlile UNRWA, iar în aprilie 2021 Parlamentul European le-a condamnat printr-o rezolutie. Ca reactie la conținutul violent și antisemit al manualelor, în mai 2022 Uniunea Europeană a redus ajutorul pentru UNRWA cu 40%, Regatul Unit - cu jumătate, și chiar și Arabia Saudită și Uniunea Emiratelor Arabe și-au redus subvențiile cu zeci de procente [27] În domeniul sănătății, Agenția oferă servicii medicale care contribuie în rândurile palestinienilor la o speranță de viață egală cu cea a populației statului gazdă [17]

UNRWA oferă facilități în 59 de tabere de refugiați recunoscute din Iordania, Liban, Siria, Cisiordania și Fâșia Gaza, precum și în alte zone unde un număr mare de palestinieni înregistrați ca refugiați trăiește în afara taberelor recunoscute. Ca o tabără să fie recunoscută de UNRWA este nevoie de o înțelegere între guvernul gazdă și UNRWA privind gestionarea taberei. UNRWA nu gestionează direct tabăra, nu are puteri polițienești sau un rol administrativ, ci doar asigură servicii în tabără. Taberele de refugiați, care s-au dezvoltat din „orașe de corturi” în dense așezări asemănătoare vecinătăților lor urbane, găzduiesc circa o treime din numărul total al refugiaților palestinieni înregistrați.

Organizare

modificare

UNRWA este cea mai mare agenție a Națiunilor Unite, având peste 30.000 de angajați, din care 99% sunt palestinieni recrutați local.[28][29]

Cartierele generale ale UNRWA sunt împărțite între Fâșia Gaza și Amman. Operațiunile sale sunt organizate în cinci regiuni – Iordania, Siria, Liban, Cisiordania și Gaza. Comisarul general al UNRWA este elvețianul Pierre Krähenbühl, care i-a succedat italianului Filippo Grandi pe 30 martie 2014.[30][31] Comisarul general este responsabil cu gestionarea activităților generale ale UNRWA. În fiecare zonă unde operează UNRWA există câte un director care se ocupă cu distribuția ajutorului umanitar și care supraveghează activitățile UNRWA din regiunea sa. „Figura publică” a UNRWA este purtătorul său de cuvânt, Chris Gunness.

Comisia Consultativă

modificare

Rezoluția 302 (IV) a ONU,[32] adoptată pe 8 decembrie 1949, a creat o Comisie Consultativă însărcinată cu consilierea și sprijinirea Comisarului general în ducerea la îndeplinire a mandatului Agenției. Acesta nu este un organism de conducere, așa cum există în cadrul multor altor agenții ale ONU, ci servește doar într-o capacitate pur consultativă. Alcătuită din doar 5 membri la data creării ei, Comisia Consultativă are în prezent 27 de membri și 3 observatori.

Comisia Consultativă se întrunește de două ori pe an, de obicei în iunie și noiembrie, pentru a discuta subiecte de importanță pentru UNRWA. Membrii și observatorii se întâlnesc însă în mod regulat la ședințele subcomisiilor.[33]

Membrii Comisiei Consultative

modificare

Calitatea de membru al Comisiei Consultative se obține prin rezoluții ale Adunării Generale a ONU. Toate țările considerate gazde ale refugiaților palestinieni (Iordania, Siria și Liban) fac parte din Comisia Consultativă, la fel și 24 de țări care sunt sponsorii cei mai importanți ai UNRWA. În plus, Palestina, Uniunea Europeană și Liga Arabă dețin statut de observator începând din 2005.[34]

Lista completă a membrilor Comisiei Consultative, inclusiv anul obținerii acestui statut, este următoarea: Arabia Saudită (2005), Australia (2005), Belgia (1953), Brazilia (2014), Canada (2005), Danemarca (2005), Egipt (1949), Elveția (2005), Emiratele Arabe Unite (2014), Finlanda (2008), Franța (1949), Germania (2005), Iordania (1949), Irlanda (2008), Italia (2005), Japonia (1973), Kazahstan (2013), Kuweit (2010), Liban (1953), Luxemburg (2012), Norvegia (2005), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (1949), Siria (1949), Spania (2005), Statele Unite ale Americii (1949), Suedia (2005), Turcia (1949), Țările de Jos (2005).[34]

Finanțare

modificare

Majoritatea fondurilor UNRWA provin de la țările europene și de la Statele Unite.

În 2009, bugetul total calculat al UNRWA a fost de 1.2 miliarde US$, pentru care agenția a primit de la țările donatoare suma de 948 milioane US$.[35] În 2009, Comisarul general de la acea vreme, care își încheia mandatul, a vorbit despre un deficit de 200 milioane US$ în bugetul UNRWA.[36] Oficialii UNRWA din acel an au susținut că organizația se confruntă cu „o criză financiară severă”.[37]

În 2010, principalii donori pentru bugetul agenției au fost Statele Unite și Comisia Europeană, cu 248 milioane $, respectiv 165 milioane $. Suedia (47 milioane $), Regatul Unit (45 milioane $), Norvegia (40 milioane $) și Țările de Jos (29 milioane $) au fost alți donori importanți.[38] În plus față de bugetul său obișnuit, UNRWA primește fonduri și pentru activități de urgență și proiecte speciale.

În 2011, Statele Unite au fost cel mai mare donator, având o contribuție totală de peste 239 milioane $, urmate de Comisia Europeană, cu o contribuție de 175 milioane $.[39]

Conform datelor Băncii Mondiale, comparativ cu toate țările care au primit în 2012 ajutor internațional în valoare de peste 2  miliarde $, Gaza și Cisiordania au primit un buget pe cap de locuitor mai mult decât dublu față de cel primit de cel mai mare recipient, la o rată de 495 $.[40][41]

În 2013, 1,1 miliarde $ au fost donate UNRWA,[42] din care Statele Unite au contribuit cu 294 milioane $.[43]

Statele Unite au donat agenției 368 milioane $ în 2016 și 350 milioane $ în 2017, dar au redus o treime din contribuție în 2018.[44] În ianuarie 2018, Statele Unite au reținut 65 milioane $, circa jumătate din suma pe care se angajaseră să o plătească în acea lună, creând din nou o criză financiară pentru UNRWA.[45] Belgia și Țările de Jos și-au anunțat atunci intenția de a-și spori contribuțiile către agenție.[44] Administrația americană Biden a reluat finanțarea UNRWA cu 344 milioane dolari în 2022, cerând, însă, interzicerea plasării de armament și alt echipament inadecvat în școli și încetarea propagandei extremiste. Între contribuitori de fonduri, Germania s-a clasat pe locul al II-lea cu 202 milioane, Uniunea Europeană pe locul al treilea cu 114 milioane apoi Suedia - 61 milioane, Norvegia - 34 milioane și Japonia - 30 milioane. Dintre țările musulmane au donat Arabia Saudită - 27 milioane, Turcia - 25 milioane, Kuweitul 12 milioane și Qatarul 10 milioane.[46]

Note

modificare
  1. ^ „UNRWA – United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees in the Near East”. 
  2. ^ „PROPUNERE DE REZOLUȚIE”. Parlamentul European. . Accesat în . 
  3. ^ „PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE”. Parlamentul European. . Accesat în . 
  4. ^ [https://www.unhcr.org/about-unhcr/who-we-are/figures-glance Figures at a glance; Situl UNHCR date din 14 iunie 2023
  5. ^ Dowty, Alan (), Israel/Palestine, Polity, p. 243, ISBN 9780745656113 
  6. ^ UNRWA in Figures.
  7. ^ [https://www.unrwa.org/resources/about-unrwa/about-unrwa-2022?__cf_chl_tk=fmIK1uiTcqnX.45S4Di8ybseHI08abXUxpFK8RFKL6c-1702251163-0-gaNycGzNDZA Situl UNRWA
  8. ^ UNRWA & UNHCR 2007, p. 2,4.
  9. ^ UNRWA & UNHCR 2007, p. 3,11. : "The vast majority of Palestinian refugees fall under the UNRWA mandate, but there is still a large number living in other countries of the region, such as the Gulf States, Egypt, Iraq or Yemen, or further afield in Australia, Europe and America."
  10. ^ Howard Adelman, Elazar Barkan (). No Return, No Refuge: Rites and Rights in Minority Repatriation. Columbia University Press. p. 12. ISBN 978-0-231-15336-2. 
  11. ^ Christopher Heaney The Question of Palestine 14 decembrie 2022 site al ONU
  12. ^ Refugees, United Nations High Commissioner for. „UNHCR - The UN Refugee Agency”. 
  13. ^ Miller, Elhanan (iunie 2012). „Palestinian Refugees and the Israeli-Palestinian Peace Negotiations” (PDF). International Centre for the Study of Radicalisation and Political Violence. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . To use a trite image, while UNHCR strives to give its refugees fishing rods, UNRWA is busy distributing fish 
  14. ^ „Consolidated Eligibility and Registration Instructions” (PDF). UNRWA. Persons who meet UNRWA's Palestine Refugee criteria These are persons whose regular place of residence was Palestine during the period 1 June 1946 to 15 May 1948, and who lost both home and means of livelihood as a result of the 1948 conflict. Palestine Refugees, and descendants of Palestine refugee males, including legally adopted children, are eligible to register for UNRWA services. The agency accepts new applications from persons who wish to be registered as Palestine Refugees. Once they are registered with UNRWA, persons in this category are referred to as Registered Refugees or as Registered Palestine Refugees. 
  15. ^ „General Assembly Resolution 302 – UNRWA”. 
  16. ^ Khouri, Fred (). The Arab–Israeli Dilemma (3rd edition). Syracuse University Press. pp. 129–130. ISBN 0-8156-2340-2. 
  17. ^ a b c situl UNRWA frequently asked questions - access 10-12-2023
  18. ^ „UNRWA's Frequently Asked Questions”. United Nations. Accesat în . 
  19. ^ [https://foreignpolicy.com/2018/08/17/unrwa-has-changed-the-definition-of-refugee/ Jay Sekulow - UNRWA has changed the definition of refugee Foreign Policy,17 august 2018
  20. ^ R.Linder - The Marker 8.12.2023 p.14
  21. ^ R.Linder - The Marker 8.12.2023 p.15
  22. ^ „Palestine Refugees”. United Nations. Accesat în . 
  23. ^ Situl UNRWA, 2023
  24. ^ Situl UNRWA, 2022
  25. ^ Situl UNRWA, 2022
  26. ^ de văzut cercetările Institutului IMPACT-se de cercetări în politica internațională - interviu cu directorul institutului Marcus Scheff în Ronny Linder The Market, p.15
  27. ^ R.Linder - The Marker 8.12.2023 p.16
  28. ^ UNRWA In Figures
  29. ^ „Search UNRWA”. 
  30. ^ „Filippo Grandi Ends Term as UNRWA Commissioner-General | UNRWA”. unrwa.org. Accesat în . 
  31. ^ „Pierre Krähenbühl Assumes Post as UNRWA Commissioner-General – UNRWA”. 
  32. ^ http://www.unrwa.org/sites/default/files/302%20%28IV%29.pdf
  33. ^ „Advisory Commission – UNRWA”. 
  34. ^ a b „Members of the Advisory Commission – UNRWA”. 
  35. ^ UNRWA. „Frequently Asked Questions”. Accesat în . 
  36. ^ „'Sounds worrying'”. Al Ahram weekly. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  37. ^ „Employees of UN agency for Palestinian refugees on strike”. Relief Web citing an AFP report. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ UNRWA. „Financial updates”. Accesat în . 
  39. ^ „Palestinian kids taught to hate Israel in UN-funded camps, clip shows”. 
  40. ^ „Net official development assistance (ODA) per capita for countries receiving over $2 billion in 2012, latest World Bank figures published in 2014”. World Bank. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  41. ^ „World Development Indicators: Aid dependency Table of all countries”. World Bank. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  42. ^ „Search UNRWA”. 
  43. ^ Sadallah Bulbul (). „TOP 20 DONORS TO UNRWA IN 2013” (PDF). Accesat în . 
  44. ^ a b Belgium, Netherlands to supplement UNRWA funds cut by U.S.
  45. ^ „UN Palestinian aid agency says US cuts spark worst-ever financial crisis”. CNN. . Accesat în . 
  46. ^ Situl UNRWA 2022

Legături externe

modificare
  • Ronny Linder - "Lo mehaUM" (Nu tocmai Națiunile Unite) The Marker,suplimentul economic al ziarului israelian Haaretz, 8.12.2023 p.14-16
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=UNRWA&oldid=15976236