Urmeniș, Bistrița-Năsăud
Urmeniș | |
germană Ermeden, Armenisch maghiară Mezőörményes, Örményes | |
— sat și reședință de comună — | |
Monumentul eroilor | |
Localizarea satului pe harta României | |
Localizarea satului pe harta județului Bistrița-Năsăud | |
Coordonate: 46°46′15″N 24°21′25″E / 46.77083°N 24.35694°E | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Bistrița-Năsăud |
Comună | Urmeniș |
SIRUTA | 35321 |
Prima atestare documentară | 1329 |
Altitudine | 390 m.d.m. |
Populație (2021) | |
- Total | 790 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 427370 |
Prefix telefonic | +40 x63 [1] |
Prezență online | |
GeoNames | |
Modifică date / text |
Urmeniș (germană Ermeden, Armenisch maghiară Mezőörményes, Örményes în trad. Armeneștii de Câmpie) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. La recensământul din 2002 avea o populație de 935 locuitori.
Istorie
modificare- Satul este atestat documentar în anul 1329 sub numele Ermenus, iar în 1330 Hermenus.
- Inițial aparținea voievodului László, care l-a donat nobilului Myké.
- În 1329 Carol Robert de Anjou donează satul lui Pogány István.
- În 1335 apare pentru prima dată pe lista taxelor către Biserica Catolică.
- Secolele următoare va aparține familiei Bánffy, care inalță aici, in anii 1664–1669, un castel impozant, fiind reședința de odihnă a Sigismund Rákóczi. Castelul are statut de monument istoric.
- Numele satului În limba maghiară arată faptul că în sat locuiau într-o perioadă armeni, aceștia cel mai probabil au fost asimilați de populația locală.
Demografie
modificareConform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Urmeniș se ridică la 1.949 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.280 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (87,33%). Principalele minorități sunt cele de romi (8,41%) și maghiari (2,57%). Pentru 1,64% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87,22%), dar există și minorități de greco-catolici (5,49%), reformați (2,87%) și baptiști (1,8%). Pentru 1,64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]
Populație istorică
modificareLa recensământul din 1910 satul avea 1401 de locuitori, dintre care: 1042 români, 314 maghiari, iar 45 nu și-au declarat etnia.
Monumente
modificareImagini
modificareNote
modificare- ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă