Utilizator:Gikü/Plugul de lemn

Plugul de lemn (în original: Der holzerne Pflug) este un roman scris de Thusnelda Henning-Hermann, publicat în 1938 la Berlin. Fratele scriitoarei, Hans Hermann, a oferit versiunea prescurtată a romanului, editurii Kriterion din România în anul 1977.

Narațiunea este legată de Revoluția din Transilvania de la 1848, mai precis de evenimentele petrecute în zona Sighișoarei. Romanul document prezintă viața oamenilor, obiceiurile sașilor transilvăneni, precum și lupta lor pentru existență într-o perioadă tulbure. Romanul este atât o cronică de familie, cât și un Bildungsroman.

Criticul literar Mircea Zaciu a scris despre romanul Plugul de lemn că acesta „reconstituie pitorescul etnografic a unui ținut dăruit de la natură și a unei lumi cu un farmec inefabil, o lume definitiv pierdută. Intriga romantică, alunecările melodramatice cu unele accente îndulcite nu anulează farmecul acestui roman însuflețit, nostalgic, impregnat de plăcerea evocării”.

Romanul cu caracter monografic Der holzerne Pflug /„Plugul de lemn”- Cronica unei familii ardelene. Familia Fröhlich este prezentată prin: Getz și soția lui, Maio, fiul lor, Hanes, Johannes fratele lui Getz. Familia Zieckes e reprezentată de bunica nonagenară Katharina.

Romanul are două centre de desfășurare epică, primul destrămarea tragică a casei Fröhlich de la Curtea Largă și al doilea - formarea spirituală a copilului, apoi adolescentului Hanes, singur urmaș al familiei sale.

Johannes primul născut, e alungat de la Curtea Largă în urma unui episod erotic nefericit cu frumoasa Lenchen. În Valahia, acesta ajunge proprietarul unor întinse domenii, sub o identitate falsă - boierul Macalescu.

După un timp Johannes îl cheamă pe Getz împreună cu familia sa, să locuiască asigurând succesiune unei averi importante. Getsz și soția mor într-un accident și Hanes unicul lor fiu ajunge singur în Valahia. Famila Zieckes( patricieni sighișoreni) îl i-au pe micul Hanes și  bunica nonagenară Katharina se va ocupa de el. Datorită acesteia, orfanul Hanes va fi educat în Cetatea sighișoreană.În acea perioadă, în școala latinească domnea o atmosfera umanistă și artistică. Narațiunea se desfășoară  în preajma și în timpul revoluțiilor din 1848-1849 din Transilvania. În acest context sunt evocate personalități istorice ale momentului, precum împăratul Iosif al II-lea, domnitorul Bibescu, Goleștii, revoluționarii maghiari, poetul Petofi creionând substratul aspirațiilor celor trei etnii transilvănene. În carte predomină totuși descrierea sașilor transilvăneni.

”Plugul de lemn” recreează atmosfera, obiceiurile, tradițiile și ceremoniile din această parte a Transilvaniei.

Descrierea micilor episoade legate de naștere, botez, înmormântări, ceremonii de întrecere petrecute de Rusalii, serbarea ”coroanei” la Sân Petru, datini de Crăciun și Paște, Nopțile de Sânziene, cositul și strânsul fânului, spălatul rufelor, descântecele, moșitul, vindecarea bolilor - episodul mătușii Nunnenklopel, ”doftoroaia” din Daia – toate acestea reușesc să compună o lectură savuroasă prin tot ceea ce se întâmplă.

Bucătăria e descrisă ca fiind spațiul unde se desfășoară și palpită viața, se frământă pâinea, se povestește legenda mămăligii, se prepară vestita mâncare săsească varză și carne; hrean cu miere; slăninile sunt puse la sărat și păstrate în ”coșteiul” bisericilor fortificate. La rețete de mâncăruri ardelenești participă atât personajele cât și cititorul.

Mircea Zaciu remarcă faptul că critica nu a menționat cartea în aria de prestigiu a literaturii săsești, menționând doar comentariile lui Harald Krasser de la apariția cărții și o postfață a lui Michael Kroner la ediția prescurtată a cărții din 1977 la Kriterion.