Vâlcelele, Argeș

sat în comuna Merișani, județul Argeș, România

Vâlcelele este un sat în comuna Merișani din județul Argeș, Muntenia, România. Se află în Podișul Cotmeana.

Vâlcelele
—  sat  —
Map
Vâlcelele (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 45°00′36″N 24°41′59″E ({{PAGENAME}}) / 45.009992°N 24.69971°E

Țară România
Județ Argeș
Comună Merișani


Altitudine[1]350 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total222 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal117464

Prezență online

Așezare modificare

Situat pe malurile Argeșului, satul Vâlcelele și-a preluat denumirea de la câteva vâlcele aflate pe partea dreaptă a râului.[2] Aflat la o distanță de 20 km de orașul Curtea de Argeș, satul face parte din unitatea administrativă a comunei Merișani. Denumirea localității derivă din cuvântul „vâlcea”, care reprezintă o vale puțin adâncită și îngustă, cu versanți în pante ușoare, iar localitatea se întinde pe o suprafață de 134 ha. Satul Vâlcelele se află situat de-a lungul drumului DJ 704 H, Merișani- Curtea de Argeș.[3]

Istoric modificare

Localitatea Vâlcelele este de rezonanță istorică, deoarece apare consemnată în hrisovul lui Alexandru Mircea din 1 septembrie 1569- 31 august 1570, iar în cartografia din anul 1773 sunt menționate mai multe sate argeșene printre care și Vâlcelele.[4] Aici se află o biserică parohială cu hramul „Sfântul Nicolae”, aceasta fiind considerată monument istoric. Este consemnat faptul că locașul de cult a fost zidit în secolul al XIX-lea, mai exact în anul 1868, ctitorită de Nicolae Boșneag, Miu Giurcă, Grigore Diaconescu, Ion Mielescu. De-a lungul timpului s-au făcut unele intervenții asupra construcției, care au constat în: închiderea pridvorului, precum și refacerea integrală a altarului, lucrări care au fost efectuate între anii 1928-1929 de către Dumitru și Grigore Neamțu. Pictura a fost realizată în frescă în anul 1930 și în ulei de către C. Nițulescu din București. Patrimoniul bisericii cuprinde cărți religioase, dintre care amintim: Molitvelnic (1740), Penticostar (1800), Triod (1810), Octoih (1811), Psaltire (1843).[5]Tot în cadrul acestui sat argeșean se găsește și „Monumentul eroilor din timpul Primului Război Mondial”, care se află situat într-un spațiu verde din centrul localității.[6] Fațada monumentului cuprinde înscrise numele militarilor din satul Vâlcelele, care s-au sacrificat pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. Urmele materiale care au fost descoperite pe teritoriul satului Vâlcelele, atestă faptul că în această zonă au locuit geții.[7] În subsolul acestei localități se găsesc surse importante de zăcăminte de țiței și gaze naturale, iar ca formă de relif predominantă este dealul.[8] În anul 1861 apare consemnat faptul că localitatea Vâlcelele cuprindea și alte subdiviziuni precum: Capul Piscului, Brăteasca, Crâmpotani, Negoiu și Moșteni.[9] Printre activitățile specifice zonei, se pot menționa: extracția de petrol, foraj, precum și activități agrare. Punctul de atracție turistică al acestei zone îl reprezintă Lacul de acumulare Vâlcelele, care a fost creat pe cursul mijlociu al Argeșului și a fost dat în folosință în anul 1975, apele acestuia fiind utilizate pentru hidrocentrala omonimă.[10] Clima acestei zone este de tip continental- moderat, cu veri călduroase și cu ierni nu foarte geroase.

Bibliografie modificare

  • Florian Tucă, Cristache Gheorghe, Nicolae Leonăchescu, Nicolae Ionescu, Vasilica Popescu, Sevastian Tudor, Silvestru Voinescu - „Județul Argeș: mileniul III, ANUL 1: mică enciclopedie”, București, Editura Sylvi, 2001, ISBN 9738258-47-2
  • Ion Moise, Constantin Țibrian, Gheorghe P. Bănică - „Localitățile județului Argeș: studiu etimologic și istoric”, Pitești, Editura Universității din Pitești, 2000, ISBN 973-9450-60-1
  • Alexandru Doaga, D. Mihalache, I. Anton, i. Bădălan -„Localitățile județului Argeș”, Pitești, 1971.
  • Cătălina Elena Oprea, „Monografia comunei Merișani” Pitești, 2011, ISBN 978-973-0-10290-1
  • Teodor Mavrodin, „Istoria județului Argeș” Pitești, Editura Cultura, 1998.
  • Dan Ghinea - „Enciclopedia geografică a României”, București, Editura Enciclopedică, 2002, ISBN 973-45-0396-0
  • Eliza Ghinea, Dan Ghinea - „Localitățile din România- Dicționar”,București, Editura Enciclopedică, 2000, ISBN: 973-45-0337-5
  • Grigore Constantinescu - „Argeșul monumental. Enciclopedie patrimonială”, Pitești, Editura Alean, 2011, ISBN 978-606-92431-4-5

Note modificare

  1. ^ Google Earth 
  2. ^ Colectiv de autori (). Localitățile județului Argeș: studiu etimologic și istoric. Editura Universității din Pitești. p. 88. 
  3. ^ Oprea, Cătălina-Elena (). Monografia comunei Merișani, județul Argeș. p. 10. 
  4. ^ Oprea, Cătălina- Elena (). Monografia comunei Merișani, județul Argeș. p. 5. 
  5. ^ Constantinescu, Grigore (). Argeșul monumental. Enciclopedie patrimonială. Alean. p. 280. 
  6. ^ Colectiv de autori (). Județul Argeș: mileniul III, anul 1: mică enciclopedie. Sylvi. p. 198. 
  7. ^ Mavrodin, Teodor (). Istoria județului Argeș. Cultura. p. 17. 
  8. ^ Colectiv de autori (). Localitățile județului Argeș. p. 277. 
  9. ^ Oprea, Cătălina- Elena (). Monografia comunei Merișani, județul Argeș. p. 5. 
  10. ^ Ghinea, Dan (). Enciclopedia Geografică a României. Enciclopedică. p. 1398.