Vera Proca Ciortea

Vera Proca Ciortea (născută Vera Proca; n. 30 ianuarie 1915, Sibiu, România – d. 22 aprilie 2002, București, România) a fost o maestră de dans din România.

A studiat la Academia Națională de Educație Fizică din București. A luat lecții de balet de la Școala Elenei Penescu Liciu și de coregrafie la Școala lui Iris Barbura. S-a specializat în dans modern la Berlin la Școala lui Mary Wigmann. A fost profesoară de ritmică la ANEF. A condus secția de coregrafi a institutului Etnografic din București (1949).

La sugestia lui Constantin Brăiloiu, a alcătuit o notație grafică pentru dans cu ajutorul căreia a reușit să noteze o colecție de 6600 de dansuri populare românești. A creat la New York, în 1973, Group of Ethnochoreology, pe care l-a condus, și a ținut conferințe despre această disciplină de graniță la Viena, Stuttgart, Leipzig, Essen, Hamburg, Köln, Ierusalim, Budapesta, Bayonne, Agrigento, Frosta Vaeen (Suedia), Stockholm, Oslo, Zürich.

A compus creații de dans ritmic pe motive populare românești:

„Miorița”, 1940, pe muzică de Mihai Brediceanu, Béla Bartók, Mihai Andricu, Filip Lazăr, Paul Constantinescu și Sabin Drăgoi
suită de piese – Icoană, Sorcova, Mezina, Baba Ilinca nebuna și altele, 1942
„Dansul de fete” și „Ritmuri lăutărești” pe muzică de Tudor Ciortea
„Rymodia” de Nicolae Brânduș și „Blestemul de dragoste” cântat de Maria Tănase, dansate de grupul Columna la Panoramicul de dans contemporan de la Focșani, în 1984
„Limbaj I” de Nicolae Brânduș
„Ecouri ardelene” și „Respirație” de Vasile Șirli, care au făcut parte din programul Studioului Artele Plastice și Dansul de la Muzeul Național de Artă al României, 1985
piese prezentate la Kiel, în 1990, unde adaugă „Rapsodia cinetică” de Ioan Maxim și un dans închinat tinerilor uciși în 1989, In memoriam.

Distincții

Țarălungă, Ecaterina (2011). Enciclopedia identității românești. București: Editura Litera. p. 650-651.
Marcu, George (2017). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. București: Editura Meronia.