Béla Bartók
Béla Viktor János Bartók (n. ,[1][4][5][6] Sânnicolau Mare, Timiș, Austro-Ungaria – d. ,[1][7][4][5] New York City, New York, SUA) a fost un compozitor și pianist maghiar, unul din reprezentanții de seamă ai muzicii moderne.
 Membru post-mortem al Academiei Române |
|---|
| Béla Bartók | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][4][5][6]  Sânnicolau Mare, Timiș, Austro-Ungaria |
| Decedat | (64 de ani)[1][7][4][5] New York City, New York, SUA |
| Înmormântat | Ferncliff Cemetery[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (leucemie) |
| Părinți | Béla Bartók[*] Voit Paula[*] |
| Căsătorit cu | Pásztory Edith[*] |
| Copii | Péter Bartók[*] Béla Bartók[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Ungaria Austro-Ungaria.svg){kind=small} SUA |
| Religie | Biserica Unitariană |
| Ocupație | compozitor pianist coregraf[*] profesor pedagog[*] muzicolog[*] profesor de muzică[*] etnomuzicolog[*] profesor universitar[*] culegător de folclor muzical[*] entomolog[*] muzician |
| Activitate | |
| Studii | Academia de muzică Franz Liszt din Budapesta[*][2] |
| Gen muzical | operă muzică clasică |
| Instrument(e) | pian |
| Premii | Premiul Kossuth Grammy Trustees Award[*] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*][3] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
ViațaModificare
Primele lecții de pian le-a primit de la mama sa. Din 1899 a studiat pianul și compoziția la Preßburg (azi: Bratislava, Slovacia) și la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908 și 1934 a funcționat ca profesor de pian. Între anii 1934 și 1940 a lucrat la Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului muzical. În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă (1940-1941), a lucrat pe lângă "Columbia University" și ca profesor de muzică în New York, având venituri financiare modeste. A murit bolnav de leucemie pe 26 septembrie 1945 în New York.
OperaModificare
În primele sale opere, Béla Bartók se orientează în tradiția muzicii vest-europene, fiind în special influențat de Johannes Brahms, Richard Wagner, Franz Liszt și Claude Debussy. În poemul simfonic "Kossuth" (1904) se recunoaște influența muzicii lui Richard Strauss. Începând cu anul 1905, Béla Bartók studiază tot mai mult muzica populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor țigani. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, realizează o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume.
Béla Bartók a fost un excelent pianist și a compus mai multe lucrări în scop pedagogic, ca "Microcosmos" (1935), cuprinzând 153 piese pentru pian cu grade de dificultate crescândă. Cele șase cvartete de coarde sunt considerate unele din cele mai importante compoziții ale genului.
SelecțieModificare
În 1924, Societatea Compozitorilor Români organizează un concert dedicat aproape în întregime operelor lui Bela Bartok, ocazie cu care Enescu cântă, acompaniat la pian de Bartok însuși, Sonata a II-a pentru vioară și pian a acestuia. Doi ani mai târziu, compozitorul maghiar revine la București ca pianist solist în propria Rapsodie pentru pian și orchestră - lucrare de debut - dar stârnește interes și prin alte două opus-uri pianistice ale sale, expresionistul „Allegro barbaro” și „Dansurile românești”, oferite ca supliment în același concert.
- "Allegro barbaro" pentru pian (1911)
- "Dansuri populare românești" pentru pian (1915, prelucrate mai târziu pentru orchestră)
- Opera Castelul Prințului Barbă-Albastră (1911)
- "Prințul cioplit din lemn", piesă de balet (1914-1916)
- "Mandarinul Miraculos", balet (1919)
- 6 Cvartete pentru instrumente de coarde (1908, 1915-1917, 1927, 1928, 1934 și 1939)
- Trei concerte pentru pian și orchestră (1926, 1931 și 1945)
- Muzică pentru instrumente de coarde, percuție și celestă (1937)
- Concert pentru orchestră (1943)
- Concert pentru vioară și orchestră (1943) - executat în primă audiție de Yehudi Menuhin
- Muzică pentru două piane și instrumente de percuție (1937)
- Concert pentru violă și orchestră (1945), definitivat de Tibor Serly.
In memoriamModificare
O stradă din zona centrală a orașului Târgu Mureș îi poartă numele. Pe acea stradă se află și statuia lui Béla Bartók, un monument realizat de sculptorul Márton Izsák, dezvelit la 27 noiembrie 1981.[8]
NoteModificare
- ^ a b c d „Béla Bartók”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ http://lfze.hu/lexikon_nagy_elodok/lexikon-1861 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Baza de date Léonore
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Bela Bartok, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Béla Bartók, SNAC, accesat în
- ^ a b Барток Бела, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Szoborlap.hu: Bartók Béla mellszobra
BibliografieModificare
- Francisc László, ed., Bartók Béla. Studii, comunicari, eseuri, Editura Muzicală, București, 1985
- Francisc László, Béla Bartók și lumea noastră: așa cum a fost, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995
- Francisc László, Béla Bartók și muzica populară a românilor din Banat și Transilvania, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003
Legături externeModificare
- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B
- Pagina casei memoriale Bartók din Budapesta (lb. engleză)
- Oameni uitați - Bela Bartok s-a inspirat din muzica bănățenilor, 11 mai 2006, Evenimentul zilei
- Dansuri românești: originalele înregistrărilor făcute de Béla Bartók acum un veac, 26 septembrie 2014, Marius Cosmeanu, România liberă
- Bartók Béla: Allegro Barbaro BB.63 / Sz.49 (audio + sheet music) [Thurzó Zoltán, pianist]
- Béla Bartók: Romanian Folk Dances (from Hungary) Sz. 56 / BB 68 (audio + sheet music) [Thurzó Zoltán, pianist]