Béla Bartók
Béla Viktor János Bartók (n. ,[3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13] Sânnicolau Mare, Austro-Ungaria[14] – d. ,[3][15][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13] New York, SUA[16][17]) a fost un compozitor și pianist maghiar, unul din reprezentanții de seamă ai muzicii moderne.
 Membru post-mortem al Academiei Române |
|---|
| Béla Bartók | |
 Béla Bartók | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13]  Sânnicolau Mare, Austro-Ungaria[14] |
| Decedat | (64 de ani)[3][15][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13] New York, SUA[16][17] |
| Înmormântat | Ferncliff Cemetery[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale[*] (leucemie) |
| Părinți | Béla Bartók[*] Paula Voit[*] |
| Căsătorit cu | Ditta Pásztory-Bartók[*] |
| Copii | Péter Bartók[*] Béla Bartók[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Ungaria.svg){kind=small} SUA |
| Religie | ateism Biserica Unitariană |
| Ocupație | compozitor pianist coregraf[*] profesor pedagog[*] muzicolog[*] profesor de muzică[*] etnomuzicolog[*] profesor universitar culegător de folclor muzical[*] entomolog[*] muzician |
| Activitate | |
| Studii | Franz Liszt Academy of Music[*][1] |
| Gen muzical | operă muzică clasică |
| Instrument(e) | pian |
| Premii | Premiul Kossuth Grammy Trustees Award[*] Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*][2] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
ViațaModificare
Primele lecții de pian le-a primit de la mama sa. Din 1899 a studiat pianul și compoziția la Preßburg (azi: Bratislava, Slovacia) și la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908 și 1934 a funcționat ca profesor de pian. Între anii 1934 și 1940 a lucrat la Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului muzical. În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă (1940-1941), a lucrat pe lângă "Columbia University" și ca profesor de muzică în New York, având venituri financiare modeste. A murit bolnav de leucemie pe 26 septembrie 1945 în New York.
OperaModificare
În primele sale opere, Béla Bartók se orientează în tradiția muzicii vest-europene, fiind în special influențat de Johannes Brahms, Richard Wagner, Franz Liszt și Claude Debussy. În poemul simfonic "Kossuth" (1904) se recunoaște influența muzicii lui Richard Strauss. Începând cu anul 1905, Béla Bartók studiază tot mai mult muzica populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor țigani. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, realizează o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume.
Béla Bartók a fost un excelent pianist și a compus mai multe lucrări în scop pedagogic, ca "Microcosmos" (1935), cuprinzând 153 piese pentru pian cu grade de dificultate crescândă. Cele șase cvartete de coarde sunt considerate unele din cele mai importante compoziții ale genului.
Selecție a celor mai importante opereModificare
În 1924, Societatea Compozitorilor Români organizează un concert dedicat aproape în întregime operelor lui Bela Bartok, ocazie cu care Enescu cântă, acompaniat la pian de Bartok însuși, Sonata a II-a pentru vioară și pian a acestuia. Doi ani mai târziu, compozitorul maghiar revine la București ca pianist solist în propria Rapsodie pentru pian și orchestră - lucrare de debut - dar stârnește interes și prin alte două opus-uri pianistice ale sale, expresionistul „Allegro barbaro” și „Dansurile românești”, oferite ca supliment în același concert.
- "Allegro barbaro" pentru pian (1911)
- "Dansuri populare românești" pentru pian (1915, prelucrate mai târziu pentru orchestră)
- Opera Castelul Prințului Barbă-Albastră (1911)
- "Prințul cioplit din lemn", piesă de balet (1914-1916)
- "Mandarinul Miraculos", balet (1919)
- 6 Cvartete pentru instrumente de coarde (1908, 1915-1917, 1927, 1928, 1934 și 1939)
- Trei concerte pentru pian și orchestră (1926, 1931 și 1945)
- Muzică pentru instrumente de coarde, percuție și celestă (1937)
- Concert pentru orchestră (1943)
- Concert pentru vioară și orchestră (1943) - executat în primă audiție de Yehudi Menuhin
- Muzică pentru două piane și instrumente de percuție (1937)
- Concert pentru violă și orchestră (1945), definitivat de Tibor Serly.
NoteModificare
- ^ http://lfze.hu/lexikon_nagy_elodok/lexikon-1861 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Baza de date Léonore
- ^ a b c d „Béla Bartók”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Bela Bartok, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Béla Bartók, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Béla Bartók, Internet Broadway Database, accesat în
- ^ a b c d Béla Bartók, Nationalencyklopedin, accesat în
- ^ a b c d Béla Bartók, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în
- ^ a b c d Béla Bartók, Find a Grave, accesat în
- ^ a b c d Béla Bartók, International Music Score Library Project, accesat în
- ^ a b c d Béla Bartók, Filmportal.de, accesat în
- ^ a b c d Béla Viktor János Bartók, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b „Béla Bartók”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Барток Бела, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b „Béla Bartók”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Барток Бела, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
BibliografieModificare
- Francisc László, ed., Bartók Béla. Studii, comunicari, eseuri, Editura Muzicală, București, 1985
- Francisc László, Béla Bartók și lumea noastră: așa cum a fost, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995
- Francisc László, Béla Bartók și muzica populară a românilor din Banat și Transilvania, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003
Legături externeModificare
- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B
- Pagina casei memoriale Bartók din Budapesta (lb. engleză)
- Oameni uitați - Bela Bartok s-a inspirat din muzica bănățenilor, 11 mai 2006, Evenimentul zilei
- Dansuri românești: originalele înregistrărilor făcute de Béla Bartók acum un veac, 26 septembrie 2014, Marius Cosmeanu, România liberă