Vezică urinară

Vezica urinară este un organ în formă de săculeț, parte componentă a sistemului excretor la vertebrate sinapside, în care urina este adunată din rinichi pentru eliberarea ei ulterioară la exteriorul organismului prin uretră.

Vezică urinară
1. Aparatul excretor uman: 2 - rinichi, 3 - azinet renal, 4 - Ureter, 5 - vezică urinară, 6 - Uretră. (Partea stângă cu secțiune frontală). Glande: 7 - Glandă suprarenală Vase: 8 - arteră renală și venă renală, 9 - venă cavă inferioară, 10 - aortă abdominală, 11 - arteră iliacă comună și venă iliacă comună Alte organe: 12. ficat, 13 - intestinul gros, 14 - pelvis
Detalii
Latină	vesica urinaria
Originea embrionară	sinus urogenital
Sistem	aparatul urinar
Artere	artera vesică superioară artera vesică inferioară artera ombilicală Artera vaginală
Vene	plex venos vezical
Nervi	plex nervos vezical
Resurse externe
Gray's	p.1227
TA	A08.3.01.001
FMA	15900
Terminologie anatomică

Vezica urinară a omului poate reține de la 250 până la 500 ml de lichid. De asemenea, aceasta după ce-și atinge cantitatea de lichid prestabilit (respectiv 500 ml în cazuri maxime, adică rezultant al unei acțiuni de ne eliminare din organism) poate provoca diferite boli cu țintă urinară/pentru căi urinare (cancer de prostată) dar și o eventuală spargere interioară care poate cauza probleme grave, chiar letale.

Legături externe

• Bladder^{[nefuncțională]} (ISSN 2327-2120) – An open-access journal on bladder biology and diseases.
• Vezica urinara, 24 ianuarie 2006, Lectia De Anatomie, Jurnalul Național
• Reconstrucția vezicii urinare Arhivat în 22 septembrie 2010, la Wayback Machine., 20 aprilie 2010, Ramona Samoila, România liberă
• Vezici urinare crescute din celule prelevate, 4 aprilie 2006, BBC - [1]