Vicariatul Silvaniei

Vicariatul Silvaniei
RO SJ Simleu 2.jpg
Poziție geografică
Statistici
Viața bisericească
Conducere

Vicariatul Silvaniei a fost o structură ecleziastică înființată în anul 1810 în cadrul Bisericii Române Unite cu Roma, cu sediul la Șimleu Silvaniei.[1]

Demnitatea vicarială conferea titularilor săi statutul de suplinitor al episcopului în teritoriu, bucurându-se astfel de o întâietate onorifică față de protopopi.

Vicariatul Șimleului a făcut parte, până la înființarea Episcopiei de Gherla în anul 1853, din Arhieparhia de Făgăraș și Alba Iulia.

În anul 1837 vicarul Alexandru Sterca-Șuluțiu, viitor mitropolit, cerea împăratului Ferdinand I al Austriei sprijin material pentru construirea unei noi biserici vicariale la Șimleu. În anul 1845 împăratul și-a dat acordul pentru construirea bisericii din fonduri erariale.[2] Biserica vicarială a fost terminată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În anul 1948 a fost confiscată de comuniști și atribuită Bisericii Ortodoxe Române.

În 1990 preotul greco-catolic Gheorghe Țurcaș a intrat în posesia vechii biserici, însă a fost scos afară din lăcaș la cererea BOR, cu sprijin militar.[3]

Galerie de imaginiModificare

NoteModificare

  1. ^ Scurt istoric al Vicariatului Silvaniei, în: Caiete Silvane, aprilie 2008. Accesat la 24 iulie 2019.
  2. ^ Bogdan Ilieș, Edificarea bisericii vicariale din Șimleu Silvaniei Arhivat în , la Wayback Machine., în: Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, LV (2016), p. 122.
  3. ^ Preotul Gheorghe Țurcaș a fost urmărit de Securitate, graiulsalajului.ro, 17 iunie 2015. Accesat la 24 iulie 2109.

BibliografieModificare

  • Ioan Ciocian, Biserica și societatea românească din Transilvania. Vicariatul Silvaniei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, „Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2000;
  • Daniel Dumitran, Un timp al reformelor: Biserica Greco-Catolică din Transilvania sub conducerea episcopului Ioan Bob, Ed. Argonaut, Cluj, 2007, p. 295-296.

Vezi șiModificare