Deschide meniul principal

Victor Goldschmidt

mineralolog considerat a fi fondator al geochimiei moderne, cosmochimiei și a cristalochimiei
Victor Goldschmidt
Victorgoldschmidt0006MA8633570-0001.jpg
Victor Goldschmidt
Date personale
Născut27 ianuarie 1888(1888-01-27)
Zürich, Switzerland
Decedat (59 de ani)
Oslo, Norway
PărințiHeinrich Jacob Goldschmidt[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Norway.svg Norvegia Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
profesor
geolog Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuGeochimie  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea Georg-August din Göttingen  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversity of Oslo
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra
Academia Leopoldină
Academia de Științe a URSS[*]
Academia Regală Suedeză de Științe
Accademia Nazionale dei Lincei
Academia Regală Suedeză de Științe Inginerești[*]
Academia Rusă de Științe  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratWaldemar Christofer Brøgger  Modificați la Wikidata
DoctoranziBrian Harold Mason[*]  Modificați la Wikidata
PremiiKnight of the Order of St. Olav‎[*]
Fridtjof Nansen Award of Excellence, Mathematics-Natural sciences class[*] ()
Medalia Elliott Cresson[*]
Medalia Wollaston ()
Ordinul Sfântul Olaf[*]
membru străin al Royal Society[*]  Modificați la Wikidata

Victor Moritz Goldschmidt (n. ,[1][2][3][4][5] Zürich, Elveția[6] – d. ,[2] Oslo, Norvegia) a fost un mineralolog norvegian considerat (alături de Vladimir Vernadsky) a fi fondator al geochimiei moderne, cosmochimiei și a cristalochimiei, dezvoltator al clasificării Goldschmidt a elementelor.

Viața timpurie și educațiaModificare

Goldschmidt sa născut în Zürich, Elveția la 27 ianuarie 1888.[7]:7 Tatăl său, Heinrich Jacob Goldschmidt, a fost profesor de chimie fizică la Polytechnikum Eidgenössisches. Mama sa, Amelie Koehne, a fost fiica unui comerciant de cherestea. L-au numit Viktor (Victor) după un coleg al lui Heinrich, Victor Meyer. Originea evreiască a familiei tatălui său poate fi urmărită înapoi în timp până cel puțin la 1600, acesta fiind în cea mai mare parte educată (rabini, judecători, avocați și ofițeri militari). [8] Pe măsură ce cariera tatălui său a progresat, familia s-a mutat mai întâi la Amsterdam (în 1893), Heidelberg (în 1896) și – în final – la Kristiania (mai târziu Oslo), Norvegia (în 1901), unde a preluat catedra de chimie fizică de la universitate. Familia a primit cetățenie norvegiană în 1905.[9]

 
Brøgger

Goldschmidt a fost admis în Universitatea din Kristiana (mai târziu Universitatea din Oslo) în 1906 și a studiat chimie anorganică, chimie fizică, geologie, mineralogie, fizică, matematică, zoologie și botanică.[9] A obținut o bursă a universității pentru a urma studiile doctorale de la universitate la vârsta de 21 de ani (în 1909). A lucrat la acestă teză cu geologul Waldemar Christofer Brøgger și a obținut diploma de doctor (în limba norvegiană) la vârsta de 23 de ani (1911). Pentru disertația sa Die Kontaktmetamorphose im Kristianiagebiet („Metamorfismul de contact în regiunea Kristiania”), Academia Norvegiană de Științe i-a acordat premiul Fridtjof Nansen în 1912. În acelasi an a fost numit Docent (profesor asociat) de Mineralogie si Petrologie în cadrul universității.[9]

CarieraModificare

În 1914, Goldschmidt a aplicat pentru o poziție de profesor la Stockholm, Suedia, pe care a și obținut-o. Pentru a-l face să rămână, Universitatea din Kristiania a convins guvernul să înființeze un Institut Mineralogic și o poziție de profesor pentru el.[8]:19 În 1929, Goldschmidt a fost numit profesor de mineralogie la Göttingen, angajându-i pe Reinhold Mannkopff și Fritz Laves ca asistenții acestuia.[8] :54,58 Cu toate acestea – ca urmare a ascensiunii nazimului – el a devenit nemulțumit de tratamentul non-arienilor în Germania (deși universitatea sa l-a tratat bine) și a demisionat, întorcându-se la Oslo în 1935.[10]:21

La 9 aprilie 1940, germanii au invadat Norvegia. La 26 octombrie 1942, Goldschmidt a fost arestat la ordinul puterilor germane de ocupație ca parte a persecuției evreilor din Norvegia în timpul celui de-al doilea război mondial. În lagărul de concentrare din Berg a devenit grav bolnav și – după o ședere într-un spital din apropiere de Oslo – a fost eliberat pe 8 noiembrie, doar pentru a fi reîntors pe 25 noiembrie. Cu toate acestea, în momentul în care urma să fie deportat la Auschwitz a fost eliberat, ca urmare a faptului că unii colegi l-au convins șeful poliției că expertiza sa științifică era esențială pentru stat.[10]:22 Goldschmidt a fugit curând după aceea în Suedia.[10]:23

Goldschmidt a fost adus în Anglia pe 3 martie 1943 de către o unitate britanică de informații și a furnizat detalii despre evoluțiile tehnice din Norvegia. După o scurtă perioadă de incertitudine cu privire la statutul său viitor, a fost repartizat la Institutul de Cercetare a Solului din Macaulay (din Aberdeen) al Consiliului pentru Cercetare Agricolă. A participat la discuțiile referitoare la utilizarea materiilor prime de către germani și producția de apă grea. A participat la diverse întruniri libere organizate la Cambridge, Manchester, Sheffield, Edinburgh și Aberdeen și conferențiat la British Coal Research Research Association cu privire la prezența unor elemente rare în cenușa rezultată din arderea cărbunelui.[11][10]:24 Printre contactele sale profesionale britanice se numără Leonard Hawkes, C.E. Tilley, W.H. Bragg , J.D. Bernal, Dr. W.G. Ogg etc. [10]:18,24

Goldschmidt sa mutat de la Aberdeen la Rothamsted, unde și-a primit porecla „Goldie”. În ciuda popularității, el a vrut să se întoarcă la Oslo, chiar dacă decizia nu a fost salutată de către toți norvegienii. La scurt timp după după repatrierea din 26 iunie 1946, a murit la vârsta de 59. [10]:26

Activitatea științificăModificare

 
Victor Moritz Goldschmidt (dreapta), 1915

În cadrul teza sale, Goldschmidt a studiat riftul Oslo, o depresiune formată prin deplasarea negativă a unei formațiuni geologice de-a lungul defectelor laterale. Regiunea fusese recent cartografiată de către Brøgger. În Permian, intruziunile magmatice au pătruns în rocile mai vechi, încălzind rocile înconjurătoare. Acest proces a condus la schimbări mineralogice cunoscute în prezent drept metamorfism de contact. Goldschmidt a efectuat un studiu sistematic, arătând că doar anumite asociații mineralogice s-au format în zona de contact termic.[8]:13–14 În baza observațiilor sale, Goldschmidt a dedus o regulă de faze mineralogice pentru faze aflate în echilibru termodinamic (de fapt, un caz special al teoremei fazelor a lui Gibbs):

 

 
Diagrama de fază a Al2SiO5[12]

unde C este numărul minim de componente chimice, P este numărul de faze și F este numărul de grade de libertate (de exemplu temperatura și presiunea) care pot varia fără modificarea lui C sau P.

De exemplu, compusul chimic Al2SiO5 poate să apară în mod natural ca trei minerale diferite: andaluzit, disten și sillimanit. Există o singură componentă (C = 1), deci dacă toate cele trei minerale coexistă (P = 3), atunci F = 0. Întrucât nu există grade de libertate, va fi posibilă o singură combinație de presiune și temperatură. Aceasta corespunde punctului triplu din diagrama de faze.[8]:15–16

Dacă aceeași asociație mineralogică se găsește în mai multe roci dintr-o anumită regiune, ea trebuie să fi cristalizat în anumite intervale de temperatură și presiune. În acest caz, F trebuie să fi fost cel puțin 2, deci:

 

Aceasta exprimă regula de faze mineralogice a lui Goldschmidt: numărul de faze nu poate fi mai mare decât numărul componentelor. [13][14]

La începutul secolului XX, Max von Laue și William L. Bragg au demonstrat că difracția radiației X ar putea fi utilizată pentru a determina structura cristalină. În perioada 1920-1930, Goldschmidt și asociații săi de la Oslo și Göttingen au aplicat această metodă asupra mai multor minerale comune, formulând un set de reguli pentru modul în care elementele sunt grupate. Goldschmidt a publicat aceaste rezultate în seria Geochemische Verteilungsgesetze der Elemente (Legi geochemice de distribuție a elementelor).[15]:2[16]

În 1938, Goldschmidt și colegii săi au realizat o listă a ceea ce ei numeau „abundență cosmică”, bazată pe analiza mai multor probe terestre sau de meteoriți.[17] Goldschmidt justifica includerea datelor referitoare la compoziția meteoriților în tabelele sale, întrucât el considera că rocile de origine terestră ar fi suferit alterări chimice importante, atât geologice cât și öa contactul cu atmosfera. Prin acesta, el sublinia faptul că studiul exclusiv al rocilor terestre nu va conduce la o imagine de ansamblu corectă în ceea ce privește compoziția chimică a Universului. Prin urmare, Goldschmidt a concluzionat că materia extraterestră trebuie înclusă în aceste studii, pentru a se obține date mai precise și mai corecte. Aceste cercetări au constituit bazele cosmochimiei moderne.[18]

A observat și descris fenomenul de contracție a lantanidelor, sau a contribuit la înțelegerea altora, precum metamictizarea. Este probabil că el este acela care a introdus termenul de actinide în 1937.[9] A avut contribuții la estimarea razei atomice a metalelor și la teoretizarea legăturii metalice.

PublicațiiModificare

Un manual, Geochemistry, a fost editat și publicat postum în Anglia în 1954.[10]:30

Premii și distincțiiModificare

Goldschmidt a fost numit cavaler al Ordinului Sf. Olav în 1929.[9]

În timpul stagiului său la Institutul Macaulay, Goldschmidt a fost ales membru strain al Royal Society of London,[7] primind titlul Doctor de Drept onorific (LLD) al Universității din Aberdeen. De asemenea, i s-a acordat Medalia Wollaston, cea mai înaltă distincție a Societatii Geologice din Londra.[10]

Cinstirea memorieiModificare

Peste tot în lume, școli, străzi, piețe și poduri îi poartă numele. Mai multe de țări i-au onorat memoria prin emitere de monede, medalii sau timbre cu portretul său. Creasta muntoasă Goldschmidtfjella din Spitsbergen (Norvegia), este numita dupa el,[19] la fel ca și asteroidul 1614 Goldschmidt sau un crater important de la polul nord al Lunii.

Una dintre cele mai importante conferințe internaționale anuale de geochimie și cosmochimie se numește – simplu – Goldschmidt. În cadrul acestei conferințe, Societatea de Geochimie acordă anual premiul „G.M. Goldschmidt” pentru contribuții importante în domeniile geochimiei și cosmochimiei.

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ „Victor Goldschmidt”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Victor Moritz Goldschmidt, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ Victor Goldschmidt, SNAC, accesat în  
  5. ^ Victor Moritz Goldschmidt, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  6. ^ „Victor Goldschmidt”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b Tilley, C. E. (). „Victor Moritz Goldschmidt. 1888-1947”. Obituary Notices of Fellows of the Royal Society. 6 (17): 51. doi:10.1098/rsbm.1948.0019. JSTOR 768911. 
  8. ^ a b c d e Mason, Brian (). Victor Moritz Goldschmidt : father of modern geochemistry. Geochemical Society. ISBN 0-941809-03-X. Accesat în . 
  9. ^ a b c d e Kauffman, George B. (noiembrie 1997). „Victor Moritz Goldschmidt (1888–1947): A Tribute to the Founder of Modern Geochemistry on the Fiftieth Anniversary of His Death”. The Chemical Educator. 2 (5): 1–26. doi:10.1007/s00897970143a. 
  10. ^ a b c d e f g h Glasby, G. P. (octombrie 2006). „V. M. Goldschmidt: The British connection”. The Geochemical News. 129: 14–31. Accesat în . 
  11. ^ Glasby, Geoff (martie 2007). „Goldschmidt in Britain”. Geoscientist. Geological Society. 17 (3). Accesat în . 
  12. ^ Whitney, Donna L. (aprilie 2002). „Coexisting andalusite, kyanite, and sillimanite: Sequential formation of three AlSiO5 polymorphs during progressive metamorphism near the triple point, Sivrihisar, Turkey”. American Mineralogist. 87 (4): 405–416. doi:10.2138/am-2002-0404. 
  13. ^ Fritscher, Bernard (). „Metamorphism and thermodynamics: the formative years”. The earth inside and out: some major contributions to geology in the twentieth century. Geological Society of London. pp. 143–162. ISBN 9781862390966. 
  14. ^ Miyashiro, Akiho (). Metamorphic petrology. CRC Press. pp. 110–111. ISBN 9781857280371. 
  15. ^ McSween, Jr., Harry Y.; Richardson, Steven M.; Uhle, Maria E. (). Geochemistry pathways and processes (ed. 2nd). New York: Columbia University. ISBN 9780231509039. 
  16. ^ Mason, Brian (). Victor Moritz Goldschmidt : father of modern geochemistry. San Antonio, Tex.: Geochemical Society. ISBN 0-941809-03-X. 
  17. ^ Goldschmidt, Victor (). Geochemische Verteilungsgestze der Elemente IX. Oslo: Skrifter Utgitt av Det Norske Vidensk. Akad. 
  18. ^ McSween, Harry; Huss, Gary (). Cosmochemistry (ed. 1st). Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-87862-3. 
  19. ^ „Goldschmidtfjella (Svalbard)”. Norwegian Polar Institute. Accesat în . 

Lectură suplimentarăModificare

Legături externeModificare