Viile, Galați

Viile
—  sat  —
Viile Viile (România) Localizarea satului pe harta României
Viile Viile (Județul Galați) Localizarea satului pe harta județului Galați
Coordonate: 45°48′24″N 27°56′50″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Galați
Comună	Fârțănești
Altitudine	37 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	1.469 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	807126
Prezență online

Viile (în trecut, Puțichioaia și Ignătești) este un sat în comuna Fârțănești din județul Galați, Moldova, România.

Numit inițial "Puțuchioaia" satul nu are o istorie foarte bogata, fiind o localitate care in perioada comunista s-a dezvoltat, însuși Nicolae Ceaușescu venind aici pentru a vizita cea mai mare livadă de pomi fructiferi de pe raza județului Galați, dar dupa caderea acestui regim politic, locuitorii au revenit la activitatile țărănești. 

  Localnicii sustin cu tărie că boierul Grigore Ionescu si-ar fi construit pasaje subterane plecand de sub conacul sau. Tot localnicii marturisesc ca sub sat sunt foarte multe tuneluri de acces ce pleaca de sub conacul boieresc si se raspandesc sub toata vatra satului. De la conac pana la "dealul bisericii", pana la cantina, pana la cazan. Si chiar pana spre extremitatea satului in partea de vest. Unele voci sustin ca inca se mai pot vedea gurile de intrare.
  In anul 1916 s-ar fi gasit in curtea lui Grigore Ionescu urme de incineratie. Iar spre jumatatea aceluiasi secol, cioburi datand din epoca fierulu, langa gara(Halta Baleni).
  Tot acest latifundiar, Grigore Ionescu detinea si un imobil pe strada Mihai Bravu, Mun. Galați. Imobil care astazi este in proprietatea Arhiepiscopiei Dunarii de Jos. 
  Despre acest mare proprietar de pamant putem așeza cateva randuri:
  Grigore Ionescu (cca.n.1880 - d. 1947) era originar din satul Cosmești(pe vremuri in  judetul Vaslui), venise sa isi faca un rost in zona aceasta, dar alte surse surprind faptul ca el era defapt argat la Paraschiv Sichiriș/Schiriachiș/Secheană. Ctitorul Bisericii Sf. M. Mc.Gheorghe din Viile .(Nu se stie exact numele corect si nici originea. Dar, dupa numele mare putem banui ca era un grec.) De fapt, interesul pentru a construi tuneluri a fost mai mare pentru Paraschiv S. avand in vedere timpul istoric in care a trait. El a fost proprietarul a unei  bune suprafete de pamant arabil pe care i-a lasat-o, nu stim in ce conditii, lui Grigore Ionescu dupa ce a decis sa isi mute viata si traiul la Paris.
  Dupa plecarea celui din urma, G.Ionescu. a preluat stapanirea mosiei. Acesta era casatorit cu una dintre fetele unui fost primar de Tg. Bujor si nepot dupa sotie îi era Grigore Hagiu, poet nascut in orasul consemnat. A avut trei fete si doi baieti( informatie nesigura ). Una dintre ele a fost casatorita cu Traian Ionașcu, Profesor universitar de Drept Civil in Universitatea A. I. Cuza/ Universitatea din Bucutesti si membru al Academiei Române mai tarziu. O alta fiica a fost casatorita cu medicul oftalmolog Mircea Bîrsan ce avea cabinet langa Colegiul National "Vasile Alecsandri". Fostul cabinet exista si azi, in stanga C.N.V.A, o cladire rosiatica, pe strada Nicolae Balcescu. 
  Casa lui Grigore Ionescu exista si astazi. Impunatoare, sumbra si tapetata pe exterior de trecerea timpului si a timpurilor politice cere si-au pus amprenta peste ea. Fiind in perioada stapanirii P.C.R. sediu de birouri si acte pentru fermele din inprejurimi.
  Din nefericire, cel despre care am amintit, s-a săvârsit in  ( septembrie/noiembrie ) 1947 la Galati, fiind rapus de pneumonie. A fost inmormantat alaturi de cei doi baieti, care au decedat ca urmare a unor boli molipsitoare, în cimitirul din Viile, în cavoul familiei. Pe linia fetelor, doar o nepoata a ginerelui sau, medicul Bîrsan, ar mai fi in viata la o varsta destul de inaintata, stabilita în S.U.A.

  Localitatea are o vatră relativ mare, cu foarte mult teren arabil ce este utilizat in scopul agriculturii. Exista un râu, Chineja si un pârâu numit de localnici Covurlui ce isi are izvorul in adancul padurii ce inconjoara satul. 

  Satul  are o populatie de aproximativ 1700 de locuitori avand ca localitati învecinate Umbraresti si Fartanesti.   

  Gara din Viile, monument de arhitectura cu influențe britanice poarta numele de "Halta Baleni" deoarece sta sub pilonul unei idei politice si diplomatice. 
  Amintim pe scurt: Prin anii 1880 s-a decis construirea unei cai ferate care sa lege orasul Galati de Bîrlad prin zona de est a judetului drept urmare pierderea pe care o sufereau negustorii in incercarea lor de a-si transporta marfa din conditii precare. In prim plan s.a dorit ca trenul sa poata trece pe langa satul Baleni, apăsând interesele celor din familia Cantacuzino care aveau teren acolo si erau direct interesati sa isi transporte marfa mai usor. Dar, Lascar Catargiu fiind proprietar al mosiei Venturesti din Tg. Bujor - avand influenta mai mare la acea vreme la cârma noului stat infiintat a mutat proiectul caii ferate pe albua raului Chineja pentru ca îi era mai favorabil, dar si din considerente tehnice si de teren. Proiectul s-a realizat asa cum a dorit L. Catargiu, iar ca forma de recunostinta pentru familia Cantacuzino, au pus numele satului vecin pe gara satului Viile.

Note

  Numit inițial "Puțuchioaia" satul nu are o istorie foarte bogata, fiind o localitate care in perioada comunista s-a dezvoltat, însuși Nicolae Ceaușescu venind aici pentru a vizita cea mai mare livadă de pomi fructiferi de pe raza județului Galați, dar dupa caderea acestui regim politic, locuitorii au revenit la activitatile țărănești. 

  Localnicii sustin cu tărie că boierul Grigore Ionescu si-ar fi construit pasaje subterane plecand de sub conacul sau. Tot localnicii marturisesc ca sub sat sunt foarte multe tuneluri de acces ce pleaca de sub conacul boieresc si se raspandesc sub toata vatra satului. De la conac pana la "dealul bisericii", pana la cantina, pana la cazan. Si chiar pana spre extremitatea satului in partea de vest. Unele voci sustin ca inca se mai pot vedea gurile de intrare.
  In anul 1916 s-ar fi gasit in curtea lui Grigore Ionescu urme de incineratie. Iar spre jumatatea aceluiasi secol, cioburi datand din epoca fierulu, langa gara(Halta Baleni).
  Tot acest latifundiar, Grigore Ionescu detinea si un imobil pe strada Mihai Bravu, Mun. Galați. Imobil care astazi este in proprietatea Arhiepiscopiei Dunarii de Jos. 
  Despre acest mare proprietar de pamant putem așeza cateva randuri:
  Grigore Ionescu (cca.n.1880 - d. 1947) era originar din satul Cosmești(pe vremuri in  judetul Vaslui), venise sa isi faca un rost in zona aceasta, dar alte surse surprind faptul ca el era defapt argat la Paraschiv Sichiriș/Schiriachiș/Secheană. Ctitorul Bisericii Sf. M. Mc.Gheorghe din Viile .(Nu se stie exact numele corect si nici originea. Dar, dupa numele mare putem banui ca era un grec.) De fapt, interesul pentru a construi tuneluri a fost mai mare pentru Paraschiv S. avand in vedere timpul istoric in care a trait. El a fost proprietarul a unei  bune suprafete de pamant arabil pe care i-a lasat-o, nu stim in ce conditii, lui Grigore Ionescu dupa ce a decis sa isi mute viata si traiul la Paris.
  Dupa plecarea celui din urma, G.Ionescu. a preluat stapanirea mosiei. Acesta era casatorit cu una dintre fetele unui fost primar de Tg. Bujor si nepot dupa sotie îi era Grigore Hagiu, poet nascut in orasul consemnat. A avut trei fete si doi baieti( informatie nesigura ). Una dintre ele a fost casatorita cu Traian Ionașcu, Profesor universitar de Drept Civil in Universitatea A. I. Cuza/ Universitatea din Bucutesti si membru al Academiei Române mai tarziu. O alta fiica a fost casatorita cu medicul oftalmolog Mircea Bîrsan ce avea cabinet langa Colegiul National "Vasile Alecsandri". Fostul cabinet exista si azi, in stanga C.N.V.A, o cladire rosiatica, pe strada Nicolae Balcescu. 
  Casa lui Grigore Ionescu exista si astazi. Impunatoare, sumbra si tapetata pe exterior de trecerea timpului si a timpurilor politice cere si-au pus amprenta peste ea. Fiind in perioada stapanirii P.C.R. sediu de birouri si acte pentru fermele din inprejurimi.
  Din nefericire, cel despre care am amintit, s-a săvârsit in  ( septembrie/noiembrie ) 1947 la Galati, fiind rapus de pneumonie. A fost inmormantat alaturi de cei doi baieti, care au decedat ca urmare a unor boli molipsitoare, în cimitirul din Viile, în cavoul familiei. Pe linia fetelor, doar o nepoata a ginerelui sau, medicul Bîrsan, ar mai fi in viata la o varsta destul de inaintata, stabilita în S.U.A.

  Localitatea are o vatră relativ mare, cu foarte mult teren arabil ce este utilizat in scopul agriculturii. Exista un râu, Chineja si un pârâu numit de localnici Covurlui ce isi are izvorul in adancul padurii ce inconjoara satul. 

  Satul  are o populatie de aproximativ 1700 de locuitori avand ca localitati învecinate Umbraresti si Fartanesti.   

  Gara din Viile, monument de arhitectura cu influențe britanice poarta numele de "Halta Baleni" deoarece sta sub pilonul unei idei politice si diplomatice. 
  Amintim pe scurt: Prin anii 1880 s-a decis construirea unei cai ferate care sa lege orasul Galati de Bîrlad prin zona de est a judetului drept urmare pierderea pe care o sufereau negustorii in incercarea lor de a-si transporta marfa din conditii precare. In prim plan s.a dorit ca trenul sa poata trece pe langa satul Baleni, apăsând interesele celor din familia Cantacuzino care aveau teren acolo si erau direct interesati sa isi transporte marfa mai usor. Dar, Lascar Catargiu fiind proprietar al mosiei Venturesti din Tg. Bujor - avand influenta mai mare la acea vreme la cârma noului stat infiintat a mutat proiectul caii ferate pe albua raului Chineja pentru ca îi era mai favorabil, dar si din considerente tehnice si de teren. Proiectul s-a realizat asa cum a dorit L. Catargiu, iar ca forma de recunostinta pentru familia Cantacuzino, au pus numele satului vecin pe gara satului Viile.

GL Acest articol despre o localitate din județul Galați este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.