Vladimir Mazuru
| Vladimir Mazuru | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Chișinău, Imperiul Rus[1] |
| Decedat | 1986 (72 de ani)[1] București, România[1] |
| Cetățenie |  România |
| Etnie | ucraineană |
| Ocupație | ofițer de informații |
| Comandant al Direcției Generale a Securității Poporului | |
| În funcție 1948 – 1953 | |
| Ambasador la Varșovia | |
| Spion NKVD | |
| Partid politic | Partidul Comunist din România |
| Profesie | general de securitate |
Modifică date / text  | |
Vladimir Mazuru (n. , Chișinău, Imperiul Rus – d. 1986, București, România[2]) a fost un general român de securitate care a îndeplinit funcția de subdirector general al Direcției Generale a Securității Poporului (1948-1953).
Biografie
modificareVladimir Mazuru s-a născut în anul 1913, în orașul Chișinău, într-o familie de etnie ucraineană, primind la naștere numele de Vladimir Mazurov. A absolvit primele patru clase și o școală de meserii la Chișinău.
Despre viața sa de ilegalist nu se cunosc prea multe date. În anul 1947 a fost infiltrat de către NKVD în Ministerul Afacerilor Interne la București, ocupând funcția de director al Direcției cadrelor.
La data de 1 septembrie 1948, a doua zi după înființarea Direcției Generale a Securității Poporului, Vladimir Mazuru a fost numit în gradul de general-maior de securitate, devenind subdirector general (locțiitor al directorului general) al Direcției Generale a Securității Poporului.
Generalul Mazuru răspundea, la nivelul conducerii Securității, de controlul asupra Direcției de anchete.
Criticat pentru „abateri morale” - atât gravele defecțiuni în viața conjugală, foarte departe de rigorile moralei proletare a timpului, cât mai ales incompetența sa - "trimis în 1952 să aresteze niște parașutiști ce urmau a pătrunde pe teritoriul județului Teleorman, Mazuru a ratat misiunea, îmbătăndu-se", au dus la scoaterea sa din organigrama Securității în ianuarie 1953, fiind trimis în calitate de ambasador la Varșovia.
Distincții
modificare- Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[3]
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”[4]
Note
modificare- ^ a b c d Nume: MAZURU (PDF)
- ^ Wayback Machine (PDF), www.cnsas.ro
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 165.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 368 din 21 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 42, 30 august 1954, p. 380.
Legături externe
modificare- ro Marius OPREA: "VLADIMIR MAZURU" Arhivat în , la Wayback Machine.