Walter Schottky
| Walter Schottky | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4]  Zürich, cantonul Zürich, Elveția[5] |
| Decedat | (89 de ani)[2][6][3][4] Forchheim, Republica Federală Germania, Germania |
| Părinți | Friedrich Schottky[*] |
| Frați și surori | Ernst Max Schottky[*] |
| Cetățenie |  Germania |
| Ocupație | fizician inventator cadru didactic universitar[*] inginer Elektrotechniker[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Domeniu | Fizica stării solide fizică[1] electrotehnică[1] Electronică[1] semiconductor[1] electron emission[*][1] cercetare-dezvoltare[*][1] |
| Instituție | Universitatea din Rostock Universitatea din Würzburg[*] Universitatea din Jena Siemens AG Siemens AG |
| Alma Mater | Universitatea Humboldt din Berlin Universitatea din Würzburg[*] |
| Conducător de doctorat | Max Planck Heinrich Rubens[*] |
| Premii | Inelul Werner von Siemens[*] () Medalia Hughes[*] () Medalia Carl Friedrich Gauss[*] () Ehrendoktor der Technischen Universität Berlin[*] Ehrendoktor der Eidgenössischen Technischen Hochschule Zürich[*] |
Modifică date / text  | |
Walter Schottky (n. , Zürich, cantonul Zürich, Elveția – d. , Forchheim, Republica Federală Germania, Germania) a fost un fizician și inventator german.
Fiul unui matematician, Walter Schottky și-a petrecut copilăria la Berlin. A fost unul dintre puținii doctoranzi pe care i-a avut Max Planck. După terminarea studiilor, a fost profesor de fizică teoretică la Universitatea din Rostock (între anii 1923 și 1927). La firma Siemens & Halske din Berlin și Pretzfeld, unde a lucrat ulterior, s-a ocupat mai ales de cercetări din domeniul fizicii stării solide și al electronicii[7].
A adus contribuții importante în cercetarea zgomotului de fond, fenomen care apare din cauza mișcării neuniforme, statistice a electronilor și a altor purtători de sarcină, și care poate fi auzit cu ajutorul unui difuzor. Acest concept a fost dezvoltat ulterior mai departe: de la zgomotul termic Johnson-Nyquist, pâna la radiația de fond din astronomie. De asemenea a cercetat distribuțiile de sarcină în tuburi electronice. De aici este cunoscută legea Schottky-Langmuir, caracteristica curent-tensiune într-un tub electronic. În 1915 Schottky a inventat tetroda.
Cele mai importante au fost însă cercetările sale din domeniul semiconductorilor, care au dus la dezvoltarea redresoarelor din oxid de cupru și mai apoi la construirea tranzistorului. Astfel Schottky a folosit pentru prima dată conceptul de goluri pentru a explica efectele pe care le observase la cristalele de oxid de cupru. Studiul zonelor de conducție, valență și al zonei interzise la semiconductori a dus la construirea diodei Schottky[8], o diodă redresoare cu contact punctiform.
Schottky a fost unul dintre inventatorii receptorului radio tip superheterodină, cu frecvență purtătoare. Efectul Schottky este de asemenea important pentru tehnica tuburilor electronice.
În München există un institut de cercetare al universtății tehnice care îi poartă numele. De asemenea există și Premiul Walter Schottky în domeniul fizicii corpului solid, premiu care se acordă anual.
Note modificare
- ^ a b c d e f Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c d Walter Schottky, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Walter Hans Schottky, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b c d Walter Hans Schottky, Autoritatea BnF
- ^ „Walter Schottky”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Walter H. Schottky, SNAC, accesat în
- ^ Site-ul Siemens: Siemens History - Scientists and engineers Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la 19.09.2010
- ^ Prof.dr.ing. Mihai Minescu: Tehnologii electronice Arhivat în , la Wayback Machine., cap. 6, pag. 167 (curs la UPG Ploiești, accesat online la 19.09.2010)