Wikipedia:Pagini de șters/Constantin Pancu

Constantin Pancu modificare

Pagină • Modifică • Discuție • Istoric • Trimiteri • Urmărește • Jurnale

Ștergerea a fost propusă la 19 iulie 2022. Discuția s-a încheiat la 13 august 2022 și rezultatul a fost: Ștergere. Aceasta este o arhivă; vă rugăm să nu mai adăugați mesaje în ea.

Justificare: Din conținutul articolului nu rezultă notabilitatea subiectului (persoană). Pafsanias (discuție) 19 iulie 2022 12:03 (EEST)[răspunde]

Este foarte bine structurat articolul ! Romanian-history-giver (discuție) 19 iulie 2022 12:31 (EEST)[răspunde]

Cu tot respectul, este totuși o piesă importantă din istoria interbelică a României, și un lucru ce merită să rămână pe platformă. Există și surse dovedind existența acestuia și a programului său politic anti-bolșevic, dar pro-muncitoresc:

Constantin Pancu - Crezul Conștiinței Naționale - Revista România Culturală (culturaromana.ro);

Mișcarea Legionară — Constantin Papanace – Destinul unei generații (legiunea.com):

Și precizia orientării este uimitoare. Se putea vedea că în el activează însuși Destinul Românesc. Din prima clipă a vieții sale studențești, în toamna anului 1919, se azvârle în luptă alături de muncitorul Constantin Pancu, în sectorul cel mai primejduit al muncitorimii. Astupă breșea făcută de atacul comunist, sparge greva de la regie și își încununează victoriile prin arborarea steagului tricolor, după ce a smuls pe cel comunist, deasupra puternicei redute roșii a atelierelor C.F.R. Nicolina (Iași);

«Crezul Socialismului Național-Creștin», de Constantin Pancu - Anonimus;

6 Decembrie 1935, (miscarea-legionara.net)

În camera din Str. Alecsandri Nr. 3, amenajată cu bănci de lemn de curând făcute, am găsit un singur om de vreo 40 de ani. Stătea la o masă, posomorât și aspru, așteptând să se adune lumea pentru consfătuire. Un cap mare, niște brațe puternice, pumni grei, statură mijlocie. Era Constantin Pancu, președintele Gărzii Conștiinței Naționale.

Înainte de războiu venise la Iași un circ cu atleți. Luptau toate națiile: Unguri, Turci, Români, Ruși etc. Într-una din seri, când unul singur bătuse pe toți ceilalți luptători, din mijlocul mulțimii spectatorilor se ridică in cetățean, care cere să lupte și el cu învingătorul. I se admite. Se dezbracă și lupta începe. În două minute Ungurul a fost trântit la pământ, învins. Românul care biruise în mijlocul sentimentelor de admirație de admirație ale mulțimii, era Constantin Pancu.

De aceea când a apărut pentru prima dată pe străzile Iașiului chemarea la luptă a lui Pancu, lumea, care are cultul forței, a primit-o cu încredere.

Oamenii noștri au fost bătuți, mecanicii de la mașini, care erau din Gardă, răniți. La ora 1, suntem la sediu adunați cam o sută. Ce facem ? Pancu prezidează discuția. Două păreri. Unii susțineau să trimitem telegrame guvernului, cerând intervenția armatei. Eu eram de părere să mergem toți cei prezenți la Regie și cu orice risc să dăm steagul jos. Se admite punctul meu de vedere. Am luat steagul nostru și la ora 1 am pornit cu Pancu în frunte pe Lăpușneanu și Păcurari, în marș forțat, cântând "Deșteaptă-te Române". În apropierea fabricii, în stradă, câteva grupuri de comuniști sunt date peste cap.

Aici arborăm drapele pe depou și pe clădirea gării. Apoi ocupăm un tren care se afla la peron și pornim cu el spre Nicolina. În gara Nicolina cineva schimbă macazul și pătrundem cu tren cu tot în ateliere. Coborâm. În ateliere, nimeni. Pe una din clădiri, steagul roșu. Eu încep să mă cațăr pe niște trepte de fier prinse în perete luând în gură un steag tricolor. Cu oarecare greutate, pentru că era o înălțime mare, ajung până la acoperiș. Mă ridic deasupra și mă târăsc până la vârf. Smulg steagul roșu și în mijlocul uralelor în adevăr de nedescris, care se prelungesc câteva minute, ridic și leg steagul tricolor. De acolo am vorbit. Dincolo de ziduri, comuniștii se adună mereu în masă compactă și manifestează amenințător. O muzică infernală. Înăuntru urale, afară huiduieli și înjurături. Cobor încet până jos. Pancu dă ordin de plecare. La poartă însă comuniștii masați barează ieșirea și strigă: "Să vină Pancu și Codreanu !". Trecem 30 de metri înaintea mulțimii și pornim spre poartă. La mijloc, Pancu, în dreapta un meseriaș, Mărgărint și în stânga eu. Toți trei cu mâinile în buzunare pe revolvere înaintăm fără să vorbim nimic. Cei din poartă ne privesc tăcuți și nemișcați. Iată-ne la câțiva pași. Mă aștept la un țiuit de glonț pe la ureche. Pășim înainte drepți și hotărâți. Totuși un moment sufletesc neobișnuit. Suntem la doi pași. Comuniștii se dau într-o parte și alta lăsându-ne loc liber. Pe o distanță de aproape zece metri, trecem într-o tăcere mormântală, prin mijlocul lor. Nu ne uităm nici la dreapta nici la stânga. Nu se aude nimic, nici măcar răsuflarea omenească.

Am început apoi organizarea muncitorilor în sindicate naționale și chiar a unui partid politic: "Socialismul național-creștin" (1. Nu auzisem pe acea vreme de Adolf Hitler și de Național-Socialismul german.). Pancu a scris atunci: CREZUL SOCIALISMULUI NAȚIONAL-CREȘTIN

Subsemnații meseriași, muncitori si funcționari ai Fabricii de tutun R.M.S., întruniți aseară, Luni 2 Februarie 1920 în localul "Gărzii Conștiinței Naționale" Str. V. Alecsandri No. 3, sub președinția D-lui C. Pancu, președinte activ al Gărzii, față cu tendințele criminale ale unor indivizi care servesc alte interese decât acelea ale Neamului lor și față cu propaganda pe care o fac, pentru a lovi și în bunul mers al acestei instituții ți în existența noastră a acelor care muncim de o viață întreagă pentru bucățica de pâine, care e și singura hrană a noastră și a copiilor noștri, noi muncitori români cinstiți și legali care înțelegem să mergem sub steagul țării noastre, și care înțelegem să mergem pe drumul pe care îl dictează interesele supreme ale neamului acestuia, pentru bunul mers al acestei instituții, pentru a face să se înceteze odată propaganda dușmanului printre rândurile noastre, am hotărât să ne constituim într-un sindicat național profesional, pentru care am ales următorul comitet și un delegat al "Gărzii Conștiinței Naționale".

Primul manifest lansat de Constantin Pancu în Iași în August 1919, lipit pe toate zidurile Iașiului, într-un moment de dezorientare generală, este semnalul de luptă al Iașiului muncitoresc românesc:

"APEL CĂTRE MESERIAȘI, MUNCITORI, SOLDAȚI ȘI ȚĂRANI ROMÂNI

Să-mi fie îngăduit încă odată a-mi îndeplini o datorie sacră, amintind aici de acest erou, atlet al muncitorimii creștine, meseriașul Constantin Pancu, sub a cărui comandă am fost și alături de care am stat până când „Bestia roșie”, așa cum îi spunea el, a fost înfrântă.

Pe la ora 8, se înserase. Auzim larmă și zgomot în stradă. Constantin Pancu, vechiul luptător de la 1919, înconjurat de studenții rămași afară, de un mare număr de cetățeni, se adunaseră la Tufli, cu făclii aprinse în mâini și încercau să înainteze în sus spre Universitate, pentru a ne aduce câțiva saci cu pâine.

Noi sărim cu toți le geamuri și privim. Manifestanții rup cordonul de la Tufli și urcă în pas alergător la deal. Al doilea cordon din dreptul străzii Coroiu este rupt într-o luptă grea. Auzim izbucniri de urale. Al treilea cordon este de asemenea rupt. Noi ne pregătim să asaltăm dinăuntru, să ieșim, dar la al patrulea cordon, ai noștri nu mai pot răzbi. Se aude glasul lui Pancu, care stă cu sacul de pâine la picioare:

Nouă ce curg lacrimi de bucurie. Pentru neamul acesta luptăm noi și al nu ne lasă.

„În ziua de 8 Iunie 1924 s-a ținut în sala Bejan o grandioasă manifestație publică de protestare sub președinția de onoare a d-lui general Tarnovschi. Au înfierat procedurile lui Manciu d-nii: prof. univ. A. C. Cuza, studentul Grigorescu în numele studenților creștini, meseriașul Artur Ruș, metalurgistul C. Pancu, prof. univ. C. Șumuleanu de la Facultatea de Medicină care a făcut un tablou impresionant de ceea ce a văzut la poliție: timpane sparte, urechi umflate, ochi însângerați, mâini rupte și picioare vinete de loviturile râncilor sălbaticilor lui Manciu.

Cronologia mișcării legionare de pe site-ul meta-pedia relatează:

Anul 1919 martie Căpitanul, ca elev de liceu, convoacă pe camarazii săi de școală în pădurea Dobrina și hotărăște ca să se opună cu arma în mână contra unei invazii bolșevice. Căpitanul înființează societatea culturală – națională a elevilor liceului din Huși, cu numele:Mihail Kogalniceanu. August 30 Apare ziarul Conștiința – An I. Nr. 1. – cu primul manifest antibolșevic al lui: Constantin Pancu.Septembrie Căpitanul își trece examenul de bacalaureat la Huși. Octombrie 15 Căpitanul este numit pedagog la Școala de Arte și Meserii din Iași (funcționează în acest post până la 1 Septembrie 1920). Octombrie Căpitanul se afiliază grupului naționalist studențesc condus de Nellu Ionescu, participând la primele lupte studențești. Octombrie Căpitanul se înrolează în Garda Conștiinței Naționale, de sub conducerea muncitorului Constantin Pancu. Căpitanul vorbește pentru prima dată în fața mulțimii, în cadrul Gărzii Conștiinței Naționale, la Iași.

Anul 1920 Februarie Căpitanul împreună cu Constantin Pancu, începe organizarea muncitorilor, în sindicate naționale. Februarie 9 Constantin Pancu publică în ziarul Conștiința organul Gărzii Conștiinței Naționale – Crezul socialismului național creștin. Februarie 11/12 Căpitanul, împreună cu Constantin Pancu, în fruntea Gărzii Conștiinței Naționale, ocupă din mâna comuniștilor Regia M. S. deasupra căreia arborează drapelul tricolor, zădărnicind greva pusă la cale de aceștia Martie – început Căpitanul și Constantin Pancu, în fruntea manifestanților, smulge steagurile roșii și arborează drapelele naționale la gară, depou și pe atelierele CFR Nicolina Iași, de unde Căpitanul vorbește mulțimii. Septembrie 4/6. Căpitanul ia parte la primul congres studențesc de după război, ținut la Cluj, în sala Teatrului Național. Congresul admite moțiunea propusă de Căpitan: oprirea intrării studenților evrei în centrele studențești. Toamna Căpitanul, împreună cu studentul Vladimir Frimu, împiedică redeschiderea Universității din Iași, fără slujbă religioasă. După trei zile, datorită acțiunii sale, cursurile universitare încep cu oficierea serviciului divin. Căpitanul este ales președinte al Cercului Studențesc Ștefan Vodă Iași.

Prin aceste surse doresc să dovedesc faptul că capitolul referitor la Corneliu Zelea Codreanu - Wikipedia, Liga Apărării Național-Creștine - Wikipedia și la Mișcarea Legionară - Wikipedia e incompletă și necesită adăugarea de informații asupra gărzii conștiinței naționale și asupra inițiatorului acesteia, domnul metalurgist Constantin Pancu. Mult prea inteligent (discuție) 19 iulie 2022 13:05 (EEST)[răspunde]

Din câte îmi aduc aminte, i-am găsit numele menționat de mai multe ori în lucrările despre istoria Mișcării Legionare, ca unul dintre cei care l-au influențat pe Corneliu Codreanu la începuturile sale politice. Nu e mare lucru, dar cred că e suficient pentru a avea un articol aici. --Donarius (discuție) 27 iulie 2022 20:26 (EEST)[răspunde]

@Donarius: Lucrările respective tratau în detaliu subiectul? Altfel, poate fi menționat în biografia lui Corneliu Codreanu. --Pafsanias (discuție) 27 iulie 2022 21:22 (EEST)[răspunde]

Nu în detaliu. Baza era propria relatare a lui Codreanu, care-l menționa ca unul dintre primii săi mentori și descria o adunare a organizației lui Pancu la care a asistat. Or mai fi poate și altele, dar nu m-a interesat subiectul în mod deosebit ca să-l aprofundez. Notabilitatea lui este asociată cu cea a lui Codreanu, dar poate că există ceva mai multe informații despre organizația lui și atunci s-ar putea vorbi despre organizație și despre Pancu în același articol. --Donarius (discuție) 27 iulie 2022 21:46 (EEST)[răspunde]

Discuție încheiată. -- Mihai (discuție) 13 august 2022 14:49 (EEST)[răspunde]