2-cloroetanol

compus chimic
2-cloroetanol
Identificare
Număr CAS107-07-3
ChEMBLCHEMBL191244
PubChem CID34
Formulă chimicăC₂H₅ClO[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară80,003 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate1,2 g/cm³[3]  Modificați la Wikidata la 20 °C
Punct de topire−90 Fahrenheit[3]  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere262 de Fahrenheiti[3]  Modificați la Wikidata la 760 de Torri
Presiune de vapori5 mm Hg[3]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

2-cloroetanolul (denumit și clorhidrină etilenică sau clorhidrină glicolică)[4] este un compus organic cu formula chimică HOCH2CH2Cl și cea mai simplă beta-halohidrină (de tipul clorhidrină). Este un lichid incolor și are un miros plăcut eteric. Este miscibil cu apa. Molecula este bifuncțională, constând atât dintr-o grupă funcțională clorură de alchil, cât și dintr-o grupă funcțională alcool.[5]

Obținere

modificare

2-cloroetanolulul este obținut în urma reacției dintre etilenă și acid hipocloros:[5]

 

În trecut, era obținut la scară industrială pentru utilizarea sa ca precursor al etilenoxidului:

 

Toxicitate

modificare

2-cloroetanolul este un compus toxic cu o valoare LD50 de 89 mg/kg la șobolani. Similar cu restul compușilor organoclorurați, prin descompunere termică eliberează acid clorhidric și fosgen.

  1. ^ a b „ethylene chlorohydrin”, 2-chloroethanol (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „ethylene chlorohydrin”, 2-chloroethanol (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ a b c d http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0268.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Nomenclature of Organic Chemistry : IUPAC Recommendations and Preferred Names 2013 (Blue Book). Cambridge: Royal Society of Chemistry. . p. 29. doi:10.1039/9781849733069-FP001. ISBN 978-0-85404-182-4. For example, the omission of the locant ‘1’ in 2-chloroethanol, while permissible in general usage, is not allowed in preferred IUPAC names, thus the name 2-chloroethan-1-ol is the PIN. 
  5. ^ a b Liu, Gordon Y. T.; Richey, W. Frank; Betso, Joanne E.; Hughes, Brian; Klapacz, Joanna; Lindner, Joerg (), „Chlorohydrins”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a06_565.pub2 

Vezi și

modificare