Abundența elementelor chimice

Abundența unui element chimic este o mărime ce arată proporția acelui element într-un mediu dat. Astfel, în cazul mediului terestru, indicatorul se numește abundență naturală. În cazul întregului Univers, proporția elementelor chimice în materia cosmică se deduce prin stabilirea mediei proporțiilor acestora în Soare, meteoriți, Pământ, Lună, stele, nebuloase, raze cosmice etc. și se obține abundența cosmică relativă adică numărul de atomi ai unui element ce revin la un anumit număr de atomi ai elementului de referință (de obicei, la 106 atomi de siliciu).

Proporțiile estimate ale materiei, materiei întunecate și energiei întunecate conform cercetărilor Wilkinson Microwave Anisotropy Probe

În general, cu toate că unele corpuri cerești pot avea o compoziție chimică ieșită din comun, deviația compoziției chimice a acestora de la această medie poate fi explicată.

Hidrogenul este elementul cel mai abundent în Cosmos, fiind secondat de heliu; apoi urmează elementele mai grele, abundența acestora scăzând exponențial cu greutatea atomică (masa lor nu reprezintă însă decât câteva sutimi din masa totală). Curba ce exprimă abundența relativă a elementelor în funcție de numărul atomic Z prezintă maxime secundare. Abundența elementelor este explicată prin condițiile de formare a elementelor în reacțiile termonucleare din stele.

Deficitul de elemente ușoare (hidrogen, heliu) în cazul Pământului și meteoriților se poate explica prin masa mică a acestor aștri, care nu pot reține gazele ușoare. Deficitul de metale în stelele din populația a II-a se poate explica prin formarea timpurie a acestor stele, când mediul interstelar era sărac în elemente grele, acestea sintetizăndu-se ulterior în interiorul stelelor.

Abundența observată pentru diferitele elemente constituie o probă de bază pentru verificarea teoriilor privind formarea elementelor chimice, ca și pentru aceea a teoriilor cosmologice.


Abundența cosmică medie a elementelor
raportată la o abundență
a siliciului de 106[1]
Z Elementul Simbolul A Abundența
1 Hidrogen
1
2 Heliu
4
3 Litiu
7
4 Beriliu
9
5 Bor
11
6 Carbon
12
7 Azot
14
8 Oxigen
16
9 Fluor
19
10 Neon
20
11 Sodiu
23
12 Magneziu
24
13 Aluminiu
27
14 Siliciu
28
15 Fosfor
31
16 Sulf
32
17 Clor
35
18 Argon
40
19 Potasiu
39
20 Calciu
40
21 Scandiu
45
22 Titan
48
23 Vanadiu
51
24 Crom
52
25 Mangan
55
26 Fier
56
27 Cobalt
59
28 Nichel
58
29 Cupru
63
30 Zinc
64
35 Brom
79
36 Kripton
84
37 Rubidiu
85
38 Stronțiu
88
39 Ytriu
81
40 Zirconiu
90
50 Staniu
120
51 Stibiu
121
52 Telur
130
53 Iod
127
54 Xenon
132
55 Cesiu
133
56 Bariu
138
76 Osmiu
192
77 Iridiu
193
78 Platină
195
79 Aur
197
80 Mercur
202
81 Taliu
205
82 Plumb
208
83 Bismut
209
90 Thoriu
232
92 Uraniu
238

Vezi și

modificare
  1. ^ Dicționar de astronomie și astronautică, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1977, pp. 12-13.