Actul unic european
Actul Unic European (AUE) a fost prima mare revizuire a Tratatului de la Roma. Scopul său principal a fost crearea unei pieți unice în cadrul Comunității Europene până la sfârșitul anului 1992, punând de asemenea și bazele Politicii Externe de Securitate Comună. Tratatul a fost semnat la 17 februarie 1986 la Luxemburg de către cei mai mulți membrii ai Comunității și la 28 februarie la Haga de Regatul Danemarcei, Republica Italiană și Republica Elenă. A intrat în vigoare la 1 iulie 1987, în timpul Comisiei Delors.
După 1975 când a fost reprezentat raportul Tindemans, a răzbucnit o avalanșă de proiecte de reformă a C.E., dar textele care au sprijinit raporturile privitoare la problemele instituțiilor au fost întocmite in 1984-1985. Consiliul European de la Milano a convocat la 9 septembrie 1985 conferința interguvernamentală care a durat 6 luni și a adoptat în unanimitate la 17 februarie 1986 textul Actulului unic european, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1987. Acesta reprezintă prima mare modificare a tratatelor originale, prin care s-a extins competența instituțiilor comunitare. Prin el s-a extins votul cu majoritate calificată , s-a recunoscut oficial Comunitatea Europeană, etc.
