Agnes de Waiblingen

ducesӑ de Suabia
(Redirecționat de la Agnes de Germania)
Agnes de Waiblingen
Markgraefin Agnes.JPG
Agnes de Waiblingen (arborele genealogic al Casei de Babenberg, Abația Klosterneuburg)
Date personale
Născută1072[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Decedată (71 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Klosterneuburg, Austria Inferioară, Austria Modificați la Wikidata
Înmormântată Kollegiatstift, später Augustinerchorherrenstift St. Maria, Klosterneuburg, Österreich[*][[Kollegiatstift, später Augustinerchorherrenstift St. Maria, Klosterneuburg, Österreich (building in Klosterneuburg, Austria)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiHenric al IV-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman[5]
Berta de Savoia[*][5] Modificați la Wikidata
Frați și suroriHenric al V-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman[5]
Conrad al II-lea de Italia Modificați la Wikidata
Căsătorită cuLeopold al III-lea al Austriei (din )[5]
Frederic I de Suabia ()[5] Modificați la Wikidata
CopiiFrederic al II-lea de Suabia[5]
Conrad al III-lea[5]
Leopold al IV-lea, Margraf al Austriei
Henric al II-lea
Agnes de Austria[*]
Otto de Freising[6]
Iudita de Babenberg[*][5]
Gertruda de Babenberg[*]
Richilde de Staufen[*]
Conrad al II-lea[6]
...încă 5 Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriRegină
ducesă[*]
Familie nobiliarăDinastia Saliană

Agnes de Waiblingen (n. 1072/1075 – d. 24 septembrie 1143, Klosterneuburg)[7] aparținând dinastiei Saliene, a fost ducesă de Suabia din 1089 până în 1105, prin căsătoria cu ducele Frederic I. Din 1106 Agnes a fost soția margrafului Leopold al III-lea al Austriei. Ea a fost astfel strămoașa familiei Hohenstaufen, cât și a ducilor Austriei din familia Babenberg.

BiografieModificare

OrigineaModificare

Agnes a fost a doua fiică a împăratului Henric al IV-lea și a soției sale Berta de Savoia. Fratele ei a fost împăratul Henric al V-lea. Ea a primit numele bunicii sale pe linie paternă, Agnes de Poitou.

Bunicii ei pe linie maternă au fost contele Otto de Savoia, Aosta și Moriana și Adelaida, marchiză de Torino și Susa.

Căsătoria cu Frederic IModificare

În 1079 la vârsta de șapte ani, Agnes a fost logodită cu Frederic I al Suabiei, primul duce din dinastia Staufer. Prin această logodnă tatăl ei Henric al IV-lea a urmărit strâgerea legăturii cu Frederic I, unul dintre cei mai importanți susținători ai săi, acordându-i și titlul de Duce al Suabiei. Prin această căsătorie Agnes a devenit străbunica familiei Staufer care ulterior a revendicat tronul romano-german bazându-se pe descendența ei din dinastia Saliană.

Cei doi s-au căsătorit în 1089 și au avut următorii copii:

Totuși, doar existența ducilor Frederic al II-lea și Conrad al III-lea și a fiicei Gertruda, căsătorită cu Herman de Stahleck, a fost stabilită. În ceea ce privește ceilalți copii rezultați din prima căsătorie, dovezile sunt incerte.[8]

Căsătoria cu Leopold al III-leaModificare

În 1106, anul următor morții lui Frederic I, datorită fratelui ei Henric al V-lea (devenit ulterior împărat) Agnes s-a căsătorit cu margraful Austriei Leopold al III-lea de Babenberg, fiul margrafului Leopold al II-lea de Austria cu Ida de Formbach. Această căsătorie a fost urmarea faptului că în toamna anului 1105, când Henric se revoltase împotriva tatălui său, împăratul Henric al IV-lea, Leopold și cumnatul său, ducele Borivoi al Boemiei, au părăsit tabăra împăratului trecând de partea fiului acestuia. Ca urmare, bătrânul Henric a trebuit să fugă și a murit în 1106 la Liège.[9]

Agnes a reușit să stabilească o legătură strânsă între Stauferi și Babenbergi.

Potrivit unei legende Leopold a întemeiat Mănăstirea Klosterneuburg pe locul unde, aflat la vânătoare, a regăsit vălul pierdut de Agnes înainte cu câțiva ani.

Copiii lui Agnes cu Leopold au fost:

Potrivit scrierii „Continuarea Cronicii din Klosterneuburg” au existat încă șapte copii (posibil prin nașteri multiple), care au murit la naștere sau la o vârstă fragedă.

În 1125 fratele ei, împăratul Henric al V-lea, a murit fără urmași, lăsând-o pe Agnes și pe copiii ei moștenitori ai dinastiei Saliene, cu teritorii imense care includeau și orașul Waiblingen.

Când împăratul Lothar a murit în 1137, Conrad, cel mai mare dintre fii lui Agnes care a supraviețuit mamei sale, a preluat tronul imperial sub numele de Conrad al III-lea în 1138.

Agnes a fost înmormântată lângă cel de-al doilea soț, Leopold al III-lea (ulterior canonizat), într-o criptă de sub fosta sală capitulară a canonicilor augustinieni din Mănăstirea Klosterneuburg (astăzi capela lui Leopold).

NoteModificare

  1. ^ „Agnes de Waiblingen”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Agnes von Waiblingen, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ Margravine, consort of Leopold III, Saint, Margrave of Austria Agnes, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în  
  4. ^ Agnes von Waiblingen, opac.vatlib.it 
  5. ^ a b c d e f g h Kindred Britain 
  6. ^ a b The Peerage 
  7. ^ Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 228.
  8. ^ Klaus Graf: Staufer-Überlieferungen aus Kloster Lorch., în: Sönke Lorenz (ed.): Von Schwaben bis Jerusalem. Facetten staufischer Geschichte. Sigmaringen 1995, pp. 209–240 (versiune online); Tobias Weller: Auf dem Weg zum „staufischen Haus“. Despre descendenți, Verwandtschaft und Konnubium der frühen Staufer., în: Hubertus Seibert, Jürgen Dendorfer (ed.): Grafen, Herzöge, Könige. Der Aufstieg der Staufer und das Reich (1079–1152)., Ostfildern 2005, pp. 56–63.
  9. ^ Floridus Röhrig: Das Leben des heiligen Leopold, în: Karl-Heinz Rueß (ed.): Babenberger und Staufer, Göppingen 1987, pp. 69–83, aici: p. 72.

BibliografieModificare

  • Karl Lechner: Die Babenberger. Markgrafen und Herzöge von Österreich 976-1246, Editura Böhlau, Viena 1992, ISBN 9783205053514.
  • Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5.
  • Brigitte Vacha, Walter Pohl: Die Welt der Babenberger: Schleier, Kreuz und Schwert, Editura Styria, Graz, 1995, ISBN 9783222123344.