Agnes de Waiblingen

ducesӑ de Suabia
Agnes de Waiblingen
Ducesă de Suabia

Agnes de Waiblingen (arborele genealogic al Casei de Babenberg, Abația Klosterneuburg)
Date personale
Născută1072[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Decedată (71 de ani)[5] Modificați la Wikidata
Klosterneuburg, Austria Inferioară, Austria Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăKollegiatstift, später Augustinerchorherrenstift St. Maria, Klosterneuburg, Österreich[*][[Kollegiatstift, später Augustinerchorherrenstift St. Maria, Klosterneuburg, Österreich (building in Klosterneuburg, Austria)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiHenric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman[6]
Berta de Savoia[6] Modificați la Wikidata
Frați și suroriHenric al V-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman[6]
Conrad al II-lea de Italia Modificați la Wikidata
Căsătorită cuLeopold al III-lea al Austriei (din )[6]
Frederic I de Suabia ()[6] Modificați la Wikidata
CopiiFrederic al II-lea de Suabia[6]
Conrad al III-lea[6]
Leopold al IV-lea, Margraf al Austriei
Henric al II-lea
Agnes de Austria
Otto de Freising[7]
Iudita de Babenberg[*][6]
Gertruda de Babenberg
Richilde de Staufen[*]
Conrad al II-lea[7]
...încă 6 Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriregină
ducesă[*]
Familie nobiliarăDinastia Saliană

Agnes de Waiblingen sau Agnes de Franconia (n. 1072/1075 – d. 24 septembrie 1143, Klosterneuburg),[8] aparținând dinastiei Saliene, a fost ducesă de Suabia prin căsătoria cu ducele Frederic I, din 1089 până în 1105. Din 1106 Agnes a fost soția margrafului Leopold al III-lea al Austriei. Ea a fost astfel strămoașa familiei Hohenstaufen, cât și a ducilor Austriei din familia Babenberg.

Biografie

modificare

Originea

modificare

Agnes a fost a doua fiică a împăratului Henric al IV-lea și a soției sale Berta de Savoia. Fratele ei a fost împăratul Henric al V-lea. Ea a primit numele bunicii sale pe linie paternă, Agnes de Poitou.

Bunicii ei pe linie maternă au fost contele Otto de Savoia, Aosta și Moriana și Adelaida, marchiză de Torino și Susa.

Căsătoria cu Frederic I

modificare

În 1079 la vârsta de șapte ani, Agnes a fost logodită cu Frederic I al Suabiei, primul duce din dinastia Staufer. Prin această logodnă tatăl ei Henric al IV-lea a urmărit strâgerea legăturii cu Frederic I, unul dintre cei mai importanți susținători ai săi, care a primit atunci și titlul de Duce al Suabiei. Datorită aceastei căsătorii Agnes a devenit străbunica dinastiei Hohenstaufen care ulterior a revendicat tronul romano-german bazându-se pe descendența sa din dinastia Saliană.

Cei doi s-au căsătorit în 1089 și au avut următorii copii:

Totuși, doar existența ducilor Frederic al II-lea și Conrad al III-lea și a fiicei Gertruda, căsătorită cu Herman de Stahleck, a fost stabilită. În ceea ce privește ceilalți copii rezultați din prima căsătorie, dovezile sunt incerte.[9]

Căsătoria cu Leopold al III-lea

modificare

În 1106, anul următor morții lui Frederic I, datorită fratelui ei Henric al V-lea (devenit ulterior împărat) Agnes s-a căsătorit cu margraful Austriei, Leopold al III-lea de Babenberg, fiul margrafului Leopold al II-lea de Austria și al soției sale, Ida de Formbach. Această căsătorie a fost urmarea faptului că în toamna anului 1105, când Henric se revoltase împotriva tatălui său, împăratul Henric al IV-lea, Leopold și cumnatul său, ducele Borivoi al Boemiei, au părăsit tabăra împăratului trecând de partea fiului acestuia. Ca urmare, bătrânul Henric a fost nevoit să se refugieze murind în 1106 la Liège.[10]

Agnes a reușit să stabilească o legătură strânsă între Stauferi și Babenbergi.

O legendă spune că Leopold a întemeiat Mănăstirea Klosterneuburg pe locul unde, aflat la vânătoare, a regăsit vălul pierdut de Agnes înainte cu câțiva ani.

Copiii lui Agnes cu Leopold au fost:

Potrivit scrierii „Continuarea Cronicii din Klosterneuburg” au existat încă șapte copii (posibil prin nașteri multiple), care au murit la naștere sau la o vârstă fragedă.

În 1125 fratele ei, împăratul Henric al V-lea, a murit fără urmași, lăsând-o pe Agnes și pe copiii ei moștenitori ai dinastiei Saliene, cu teritorii imense care includeau și orașul Waiblingen.

Când împăratul Lothar a murit în 1137, Conrad, cel mai mare dintre fii lui Agnes care a supraviețuit mamei sale, a preluat în 1138 tronul imperial sub numele de Conrad al III-lea.

Agnes a fost înmormântată lângă cel de-al doilea soț, Leopold al III-lea (ulterior canonizat), într-o criptă aflată sub fosta sală capitulară a canonicilor augustinieni în Mănăstirea Klosterneuburg (astăzi „Capela lui Leopold”).

  1. ^ Margravine, consort of Leopold III, Saint, Margrave of Austria Agnes, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în  
  2. ^ „Agnes de Waiblingen”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Agnes von Franken, Genealogics 
  4. ^ Agnes von Waiblingen, opac.vatlib.it 
  5. ^ a b Agnes von Waiblingen, Find a Grave, accesat în  
  6. ^ a b c d e f g h Kindred Britain 
  7. ^ a b The Peerage 
  8. ^ Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 228.
  9. ^ Klaus Graf: Staufer-Überlieferungen aus Kloster Lorch., în: Sönke Lorenz (ed.): Von Schwaben bis Jerusalem. Facetten staufischer Geschichte. Sigmaringen 1995, pp. 209–240 (versiune online); Tobias Weller: Auf dem Weg zum „staufischen Haus“. Despre descendenți, Verwandtschaft und Konnubium der frühen Staufer., în: Hubertus Seibert, Jürgen Dendorfer (ed.): Grafen, Herzöge, Könige. Der Aufstieg der Staufer und das Reich (1079–1152)., Ostfildern 2005, pp. 56–63.
  10. ^ Floridus Röhrig: Das Leben des heiligen Leopold, în: Karl-Heinz Rueß (ed.): Babenberger und Staufer, Göppingen 1987, pp. 69–83, aici: p. 72.

Bibliografie

modificare
  • Karl Lechner: Die Babenberger. Markgrafen und Herzöge von Österreich 976-1246, Editura Böhlau, Viena 1992, ISBN 9783205053514.
  • Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5.
  • Brigitte Vacha, Walter Pohl: Die Welt der Babenberger: Schleier, Kreuz und Schwert, Editura Styria, Graz, 1995, ISBN 9783222123344.