Airbus A320
| Airbus A320 | ||
 | ||
| Tip | Avion cu fuzelaj îngust 
| |
|---|---|---|
| Constructor | Airbus
| |
| Zbor inaugural |
| |
| Introdus | martie 1988
| |
| Beneficiar principal | American Airlines Vueling Airlines[*] Air Canada Aer Lingus British Airways Austrian Airlines Scandinavian Airlines System Swiss International Air Lines Frontier Airlines[*] Eurowings Europe[*] Germanwings Eurowings[*] EasyJet Europe[*] Easyjet LATAM[*] Aeroflot Middle East Airlines[*] TAP Portugal Thomas Cook Airlines[*] Germania[*] Lufthansa Brussels Airlines Wizz Air Turkish Airlines AirAsia[*] IndiGo[*] Spirit Airlines[*] Volaris[*] JetBlue Airways[*] Air Canada Rouge[*] Delta Air Lines United Airlines Asiana Airlines Shenzhen Airlines[*] Air New Zealand China Eastern Airlines Virgin America[*] China Southern Airlines Air India Jetstar Airways[*] Interjet[*] Qatar Airways[*] Uralskie avialinii[*][1]
| |
| Bucăți fabricate | 9.693[2]
| |
Modifică date / text  |
||
Airbus A320 este o familie de avioane bimotoare de pasageri, de diametru standard (cu un singur culoar), scurt/mediu-curier construite de Airbus. Familia conține 4 modele, în funcție de autonomia de zbor și de capacitate, A318, A319, A320, A321. Intrat în serviciu în 1988, a fost primul avion de pasageri cu comenzi de zbor digitale fly-by-wire și este cel mai popular model comercializat de Airbus existând peste 5000 de comenzi, din care peste 3000 de avioane au fost livrate și sunt operaționale. Avionul a fost gândit pentru a înlocui modelele Boeing 727 și pentru a fi concurent modelelor Boeing 737 și Douglas DC-9 (inclusiv McDonnell Douglas MD-80).
Familia A320 deține câteva recorduri - printre care cea mai mare rată de producție (32 de avioane/lună în 2007 în două fabrici - una la Toulouse și una la Hamburg), una în Tianjin în China în 2000 si una în Mobile, Alabama, în the Statele Unite din aprilie 2016.
FacilitățiModificare
Avionul posedă un culoar mai larg decât competiția, pentru a ușura accesul pasagerilor, și spațiu de stocare deasupra scaunelor mai mare. Sistemele de control și mentenanță sunt digitale, ca și o mare parte din sistemele avionice, putând fi upgradate foarte ușor. Controlul avionului este făcut cu ajutorul sistemelor EFIS folosindu-se un joystick în locul tradiționalei manșe. Printre facilitățile revoluționare ale aeronavelor s-au numărat - primul set complet digital de instrumente, primul sistem complet de control fly-by-wire dintr-un avion comercial. Spre deosebire de Boeing, Airbus nu oferă sisteme winglet pentru reducerea consumului și a turbulențelor din urma avionului. Deși a testat astfel de sisteme în trecut, a decis să nu le ofere comercial. În schimb, familia A320 are wingtip fence, folosite cu același scop ca și winglet-urile Boeing însă având dimensiuni mult mai reduse.
OperațiuniModificare
Avionul este gândit pentru operațiuni scurt și mediu curier, fiind unul din modelele favorite ale liniilor aeriene low cost (precum Easyjet, Jetblue, US Airways și Wizz Air) dar și al liniilor tradiționale (precum United sau Air France). Astăzi, singurul competitor al modelului este Boeing 737 NG, care oferă capacități similare (și este produs în cantități aproape identice cu modelul Airbus). Are o capacitate între 100 și 220 de pasageri, în funcție de model, asigurând flexibilitate în modul în care companiile își organizează zborurile.
Accidente și incidenteModificare
Până în iulie 2010, 17 avioane din familia A320 s-au prăbușit, cu 789 de morți, o rată de sub 0,5% din avioanele livrate până în prezent. Majoritatea incidentelor au avut la bază erori de pilotaj (precum în cazul Gulf Air 072 și Indian Airlines 605). O problemă tehnică (care însă nu a dus la prăbușirea vreunui avion, sau la decese) a fost blocarea trenului de aterizare în 7 incidente. 6 avioane din acest model au fost deturnate, totalizând 1 deces din cauza acestui tip de activități teroriste[3].
ModeleModificare
- A318 este modelul cel mai mic, gândit pentru a înlocui modelele vechi DC-9, și pentru a asigura un avion pentru zboruri lungi și cu puțini pasageri. Cu o capacitate de doar 108 pasageri, are o autonomie mai mare decât modelele superioare - de până la 6000 km. Concurența principală vine de la avioanele regionale - precum Embraer E-195 și CRJ-900 de la Bombardier. Alt competitor al modelului este Boeing 737-600. Vânzările au fost reduse, cu doar 100 de bucăți vândute. Un avantaj al modelului este compatibilitatea cu aeroportul London City.
- A319 este modelul secund al familiei, cu capacitate de 124 pasageri în configurație normală (156 în configurație cu o singură clasă, necesitând însă instalarea unei ieșiri de urgență suplimentare). Este modelul cel mai popular (alături de A320), cea mai mare comandă fiind de 120 bucăți, venită din partea Easyjet. Raza de acțiune este de 7200 km. A319 este oferit și în configurație de avion particular (A319CJ), folosit inclusiv pentru transportul șefilor de stat, cu o rază de acțiune de 12.000 km, respectiv în configurație doar clasă business (A319LR), cu 48 de locuri și un rezervor suplimentar, construit pentru zboruri transatlantice. Concurența este Boeing 737-700 și Boeing 737-700ER
- A320 este modelul standard, cu o capacitate de 150 de pasageri, și o rază de acțiune de 5400 km. Competitorul principal este Boeing 737-800.
- A321 este modelul cel mai mare, cu o capacitate de 186 pasageri în mod standard și o autonomie între 4300 și 5500 km. Este disponibil, în funcție de autonomie, în două modele, A321-100 și A321-200.
Compania Aerostar din Bacău, România produce și livrează ansamblul Shroud Box (cutia flapsului), ce face parte din componenta aripilor tuturor avioanelor din familia A320.
Specificații tehniceModificare
| A318 | A319 | A320 | A321 | |
|---|---|---|---|---|
| Piloți | 2 | |||
| Nr. pasageri | 117 (1 clasă) | 142 (1 clasă) | 180 (1 clasă) | 220 (1 clasă) |
| Lungime | 31,45 m (103 ft 2 in) | 33,84 m (111 ft) | 37,57 m (123 ft) | 44,51 m (146 ft) |
| Lungimea aripilor | 34,10 m (111 ft 10 in) | |||
| Unghiul aripilor | 25° | |||
| Înălțime | 12,56 m (41 ft 2 in) | 11,76 m (38 ft 7 in) | ||
| Lățime cabină | 3,70 m (12 ft 1 in) | |||
| Lățime fuselaj | 3,95 m (13 ft) | |||
| Masă specifică | 39.300 kg | 40.600 kg | 42.400 kg | 48.200 kg |
| Masă maximă autorizată la decolare | 68.000 kg (149.900 lb) | 75.500 kg (166.500 lb) | 77.000 kg (169.000 lb) | 93.500 kg (206.100 lb) |
| Viteză croazieră | 0,79 Mach | |||
| Viteză maximă | 0,82 Mach | |||
| Distanță de decolare la masă maximă autorizată | 1.355 m (4.446 ft) | 1.950 m (6.398 ft) | 2.090 m (6.857 ft) | 2.180 m (7.152 ft) |
| Autonomie | 5.950 km / 3.200 nm | 6.800 km / 3.700 nm | 5.700 km / 3.000 nm | 5.600 km or 3.050 nm |
| Capacitate combustibil | 23.860 L | |||
| Altitudine maximă de serviciu | 39.000 ft | |||
| Motoare | 2 x PW6122A sau 2 x CFM56-5 |
2 x IAE V2500 sau 2 x CFM56-5 | ||
Vezi șiModificare
Linia Airbus : Airbus A300 - Airbus A310 - Airbus A320 - Airbus A330 - Airbus A340 - Airbus A350 - Airbus A380
Competitori : Boeing 717, Boeing 737, DC-9, McDonnell-Douglas MD-80 și MD-90, Embraer E-195,Bombardier CRJ-900.
NoteModificare
- ^ https://www.uralairlines.ru/about_us/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.airbus.com/aircraft/market/orders-deliveries.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Airbus A319/320/321 la Aviation Safety Network
Legături externeModificare
- Pagina oficială a modelului, în engleză Arhivat în , la Wayback Machine.
- Airliners.net: Imagini și date tehnice asupra modelului
 | Acest articol despre aviație este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |