Alecu Văcărescu
| Alecu Văcărescu | |
 Portretul lui Alecu Văcărescu de Anton Chladek | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1769  |
| Decedat | (30 de ani)[1] Tulcea, Imperiul Otoman |
| Părinți | Ienăchiță Văcărescu noble Elena Rizu[*][2] |
| Frați și surori | Nicolae Văcărescu |
| Copii | noble Maria Alecu Vacarescu[*][2] Iancu Văcărescu[2] |
| Naționalitate | român |
| Ocupație | poet |
Modifică date / text  | |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism -
Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Alecu Văcărescu (n. 1769 – d. , Tulcea, Imperiul Otoman) a fost un poet român din Țara Românească.
Fiul cel mare al lui Ienăchiță Văcărescu, Alecu a fost cel mai talentat dintre Văcărești, dar, din păcate, cele mai multe versuri ale sale s-au pierdut, rămînînd doar cîteva trecute într-o „condicuță”, pentru că se considera poet doar pentru sine. A avut un sfîrșit spectaculos: condamnat la moarte sub acuzația că și-ar fi otrăvit o mătușă, a trimis tuturor scrisori disperate pînă în ziua execuției.
Opera sa, fără să fie lipsită de manierismul epocii, se remarcă prin cultul iubirii, poetul scriind o poezie languroasă, de alcov, cu oftaturi artistice. Elogiază femeia, chinurile fericite ale dragostei, jurămintele, ca un adevărat profesionist al iubirii. Femeia trădătoare este mustrată cu o cochetă alintare din partea poetului, care stăpînește stilul de conversație erotică, cu imputări voalate, tachinări și amenințări. Într-o poezie grațioasă dezvoltă motivul oglinzii care, din gelozie, nu reflectă întreaga frumusețe a iubitei (Oglinda cînd ți-ar arăta...)
Alecu Văcărescu a scris și poezii în limba greacă, semnate cu pseudonimul Vacarescologlu, unele fiind influențate de poetul grec Rigas Velestinlis. Anton Pann le-a popularizat în volumul Poezii deosebite sau Cântece de lume.[3]
„În fruntea literaților profani ai Țării Românești din secolul al XVIII-lea vom găsi, fără îndoială, pe banul Ienăchiță Văcărescu; dar alături cu dânsul stă fiul său cel mare, clucerul Alecu Văcărescu, exilat din țară și dispărut în temnițele Turciei încă de pe la 1796”.[4]
Din porunca domnitorului Alexandru Moruzi, Alecu Văcărescu a fost exilat la Tulcea. A murit în închisoarea de acolo, din cauza condițiilor deosebit de aspre ce i-au fost impuse.[5][nefuncțională]
Note
modificare- ^ BiografieAlecu Văcărescu
- ^ a b c Genealogics
- ^ Alexandru Firescu, Un erou al poporului grec de dimensiuni panbalcanice: Rigas Velestinlis Fereos Thessalos (1757-1789), Rev. Oltenia. Studii, documente, culegeri, Seria a III-a, an XI, 2007, nr. 1, pp. 77-105, accesat 28 martie 2013
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ [1]
Bibliografie
modificare- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
- George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, 1941.
- Gheorghe Perian, A doua tradiție. Poezia naivă românească de la origini până la Anton Pann, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, p. 193-206
Legături externe
modificare
