Aleksandar Stanković (general)

Aleksandar Stanković
Date personale
Născut	18/30 iulie 1879 Grdelica, Jablanica, Serbia
Decedat	2 mai 1948 (68 de ani) Belgrad, RFP Iugoslavia⁠(d)
Cetățenie	Principatul Serbiei  Regatul Serbiei  Regatul Iugoslaviei  Republica Socialistă Federativă Iugoslavia
Ocupație	militar
Gradul	general de divizie
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul Mihai Viteazul (3 iulie 1917)

Aleksandar „Aca” Stanković (în sârbă Александар Станковић; n. 18/30 iulie 1879, Grdelica, Jablanica, Serbia – d. 2 mai 1948, Belgrad, RFP Iugoslavia^⁠(d)) a fost un ofițer superior al Armatei Regale Sârbe și general de divizie al Armatei Regale Iugoslave. A luptat în Primul Război Mondial și a fost comandant al Gărzii Regale în perioada 1936-1940.

Biografie

Începutul carierei militare

S-a născut la 18 iulie 1879 în satul Grdelica din comuna Vranje, ca fiu al lui Jovan, primul președinte al comunei Grdelica, și al Stojankăi. După ce a absolvit 7 clase de liceu la Leskovac, Vranje și Niš, a urmat cursul inferior (fiind clasat pe locul 32) și apoi cursul superior al Școlii Militare din Belgrad (fiind clasat pe locul 16). La absolvirea cursului inferior al Școlii Militare, a fost avansat în anul 1901 la gradul de podparucic (sublocotenent) și repartizat în Regimentul 1 Infanterie „Prințul Miloș” din Vranje. A fost avansat la gradul de locotenent la 22 februarie 1905.

După absolvirea cursului superior al Școlii Militare a fost comandant de companie în Regimentul 16 Infanterie (din 24 aprilie 1906) și în Regimentul 14 Infanterie (din 4 octombrie 1908), iar apoi a fost plecat pentru un an la Berlin pentru a studia limba germană și a-și completa educația generală. La întoarcerea de la Berlin a devenit comandant de companie în Regimentul 1 Infanterie „Prințul Miloș”.

Războaiele Balcanice și Primul Război Mondial

A luat parte, în calitate de comandant al companiei 1 din batalionul 3 al Regimentului 1 Prekobrojna, la toate luptele purtate de regimentul său în Primul Război Balcanic și apoi în cel de-al Doilea Război Balcanic 1913 și a fost avansat la 29 iunie 1912 la gradul de căpitan de rangul I.

La începerea Primului Război Mondial a fost comandantul batalionului 4 din Regimentul 2 Prekobrojna, cu care a participat la Bătălia de pe Muntele Cer, fiind rănit în lupta de pe vârful Kosani în 16 august 1914. După trei luni, la 30 noiembrie, a fost din nou rănit într-o altă luptă cu austriecii. A devenit comandant al batalionului 2 din Regimentul 1 Kadrovska și, după retragerea armatei sârbe prin Albania în Corfu și urmarea în martie 1916 a unui curs de formare, a participat în calitate de comandant al batalionului 1 din Regimentul 4 Voluntari Sârbi la luptele de pe frontul din Dobrogea din august 1916. În situația tulbure de pe frontul românesc sudic a salvat-o pe principesa Maria, care apoi, în calitate de asistentă medicală, l-a tratat pe Stanković atunci când ofițerul sârb a fost rănit pentru a treia oară (în cap și în piept) în luptele cu bulgarii din satul Kara Sinan. În anul 1918 lt.col. Stanković a fost comandant militar al orașului Vranje.

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a:

„Pentru vitejia și îndârjirea cu care a luptat la 25 august 1916, lângă Koru-Nasradin. După ce a respins un puternic atac al inamicului, l-a contraatacat, i-a ocupat pozițiunile și în aceeași zi a respins mai multe atacuri date de forțe inamice superioare numericește. A fost grav rănit pe câmpul de onoare.”

Înalt Decret no. 656 din 3 iulie 1917

Funcții deținute după război

După încheierea războiului a fost comandant de batalion în Regimentul 16 Infanterie (29 aprilie - 14 august 1920) și comandantul batalionului 2 din Regimentul 1 Infanterie (14 august - 13 noiembrie 1920). Avansat la gradul de colonel la 14 octombrie 1920, a lucrat ca ofițer în statul major al regiunii militare III (13 noiembrie 1920 - 16 noiembrie 1921) și apoi a fost comandant al Regimentului 1 Infanterie (26 noiembrie 1921 - 10 februarie 1927). După ce principesa Maria a României s-a căsătorit cu regele Alexandru I Karadjordjevic la 8 iunie 1922, Stanković a devenit un apropiat al familiei regale. El a fost numit comandant al Brigăzii de Infanterie Drina (10 februarie 1927 - 30 aprilie 1928) și înaintat la 28 iunie 1927 la gradul de general de brigadă. A îndeplinit apoi funcțiile de comandant al Școlii de Ofițeri de artilerie și infanterie de rezervă (30 aprilie 1928 - 16 septembrie 1930), comandant al Diviziei Dunărea (16 septembrie 1930 - 23 octombrie 1931) și al Diviziei Drina (23 octombrie 1931 - 2 aprilie 1936). La 17 decembrie 1932 a fost înaintat la gradul de general de divizie.

La 2 aprilie 1936 a fost numit comandant al Gărzii Regale, îndeplinind această funcție până la 12 septembrie 1940, când a trecut în rezervă din această poziție. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a trăit retras și nu s-a implicat în treburile politice. A murit la 2 mai 1948 la Belgrad. A fost înmormântat în Cimitirul Nou din Belgrad.

Aleksandar Stanković a fost căsătorit cu Katarina (Kaja), fiica profesorului Đorđe Hadži-Antić din Vranje. Nu au avut copii.

Decorații

Decorații sârbe

Decorațiile generalului de divizie Aleksandar Stanković

• Ordinul Steaua Karagheorghevici, cl. a IV-a
• Ordinul Steaua Karagheorghevici cu spade, cl. a IV-a (de două ori)
• Ordinul Vulturul Alb, cl. a IV-a
• Ordinul Vulturul Alb cu spade, cl. a V-a
• Ordinul Coroana Iugoslaviei, cl. a III-a și a II-a
• Ordinul Sf. Sava, cl. I
• Medalia de aur pentru vitejie
• Medalia Meritul Militar
• Medaliile comemorative ale războaiele balcanice din 1912-1913
• Medalia comemorativă a Primului Război Mondial
• Medalia comemorativă a regelui Petru I
• Medalia comemorativă a Retragerii Armatei Sârbe prin Albania

Decorații străine

• Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, România (3 iulie 1917)
• Ordinul „Sfânta Ana” cu spade, cl. a III-a, Rusia
• Ordinul „Sfântul Vladimir” cu spade, cl. a IV-a, Rusia
• Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918, România
• Crucea de război 1914-1918, Cehoslovacia

Bibliografie

• Бјелајац, Миле С. (2004). Генерали и адмирали Краљевине Југославије 1918—1941 (Generali i admirali Kraljevine Jugoslavije 1918-1941: studija o vojnoj eliti i biografski leksikon). Belgrad: Институт за новију историју Србије (Institut za noviju istoriju Srbije). ISBN 978-86-7005-039-6. 
• Дамјанов, Петар; Младеновић, Мирослав (2002). Летопис Гарде (1830—2000). Belgrad: Новинско издавачки центар Војска. ISBN 978-86-7530-041-0.