Aleksandar Stanković (general)

Aleksandar Stanković
General Aleksandar Stanković.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Grdelica, Serbia Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani) Modificați la Wikidata
Belgrad, Republica Federală Populară a Iugoslaviei[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Serbia (1835–1882).svg Principatul Serbiei
Flag of Serbia (1882–1918).svg Regatul Serbiei
Flag of the Kingdom of Yugoslavia (state).svg Regatul Iugoslaviei
Flag of Yugoslavia (1946-1992).svg RSF Iugoslavia Modificați la Wikidata
Ocupațiepersonal militar[*] Modificați la Wikidata
Gradulgeneral de divizie  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Mihai Viteazul (Modificați la Wikidata

Aleksandar „Aca” Stanković (în sârbă Александар Станковић; n. , Grdelica, Serbia – d. , Belgrad, Republica Federală Populară a Iugoslaviei[*]) a fost un ofițer superior al Armatei Regale Sârbe și general de divizie al Armatei Regale Iugoslave. A luptat în Primul Război Mondial și a fost comandant al Gărzii Regale în perioada 1936-1940.

BiografieModificare

Începutul carierei militareModificare

S-a născut la 18 iulie 1879 în satul Grdelica din comuna Vranje,[1][2] ca fiu al lui Jovan, primul președinte al comunei Grdelica, și al Stojankăi. După ce a absolvit 7 clase de liceu la Leskovac, Vranje și Niš, a urmat cursul inferior (fiind clasat pe locul 32) și apoi cursul superior al Școlii Militare din Belgrad (fiind clasat pe locul 16).[1] La absolvirea cursului inferior al Școlii Militare, a fost avansat în anul 1901 la gradul de podparucic (sublocotenent) și repartizat în Regimentul 1 Infanterie „Prințul Miloș” din Vranje.[1][2] A fost avansat la gradul de locotenent la 22 februarie 1905.[1]

După absolvirea cursului superior al Școlii Militare a fost comandant de companie în Regimentul 16 Infanterie (din 24 aprilie 1906) și în Regimentul 14 Infanterie (din 4 octombrie 1908), iar apoi a fost plecat pentru un an la Berlin pentru a studia limba germană și a-și completa educația generală.[1][2] La întoarcerea de la Berlin a devenit comandant de companie în Regimentul 1 Infanterie „Prințul Miloș”.[1][2]

Războaiele Balcanice și Primul Război MondialModificare

A luat parte, în calitate de comandant al companiei 1 din batalionul 3 al Regimentului 1 Prekobrojna, la toate luptele purtate de regimentul său în Primul Război Balcanic și apoi în cel de-al Doilea Război Balcanic 1913 și a fost avansat la 29 iunie 1912 la gradul de căpitan de rangul I.[1][2]

La începerea Primului Război Mondial a fost comandantul batalionului 4 din Regimentul 2 Prekobrojna,[1] cu care a participat la Bătălia de pe Muntele Cer, fiind rănit în lupta de pe vârful Kosani în 16 august 1914.[2] După trei luni, la 30 noiembrie, a fost din nou rănit într-o altă luptă cu austriecii.[2] A devenit comandant al batalionului 2 din Regimentul 1 Kadrovska[1] și, după retragerea armatei sârbe prin Albania în Corfu și urmarea în martie 1916 a unui curs de formare, a participat în calitate de comandant al batalionului 1 din Regimentul 4 Voluntari Sârbi la luptele de pe frontul din Dobrogea din august 1916.[2] În situația tulbure de pe frontul românesc sudic a salvat-o pe principesa Maria, care apoi, în calitate de asistentă medicală, l-a tratat pe Stanković atunci când ofițerul sârb a fost rănit pentru a treia oară (în cap și în piept) în luptele cu bulgarii din satul Kara Sinan.[2] În anul 1918 lt.col. Stanković a fost comandant militar al orașului Vranje.[1]

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a:

„Pentru vitejia și îndârjirea cu care a luptat la 25 august 1916, lângă Koru-Nasradin. După ce a respins un puternic atac al inamicului, l-a contraatacat, i-a ocupat pozițiunile și în aceeași zi a respins mai multe atacuri date de forțe inamice superioare numericește. A fost grav rănit pe câmpul de onoare.”
Înalt Decret no. 656 din 3 iulie 1917[3][4]:p. 37

Funcții deținute după războiModificare

După încheierea războiului a fost comandant de batalion în Regimentul 16 Infanterie (29 aprilie - 14 august 1920) și comandantul batalionului 2 din Regimentul 1 Infanterie (14 august - 13 noiembrie 1920).[1] Avansat la gradul de colonel la 14 octombrie 1920, a lucrat ca ofițer în statul major al regiunii militare III (13 noiembrie 1920 - 16 noiembrie 1921) și apoi a fost comandant al Regimentului 1 Infanterie (26 noiembrie 1921 - 10 februarie 1927).[1] După ce principesa Maria a României s-a căsătorit cu regele Alexandru I Karadjordjevic la 8 iunie 1922, Stanković a devenit un apropiat al familiei regale.[2] El a fost numit comandant al Brigăzii de Infanterie Drina (10 februarie 1927 - 30 aprilie 1928) și înaintat la 28 iunie 1927 la gradul de general de brigadă.[1] A îndeplinit apoi funcțiile de comandant al Școlii de Ofițeri de artilerie și infanterie de rezervă (30 aprilie 1928 - 16 septembrie 1930), comandant al Diviziei Dunărea (16 septembrie 1930 - 23 octombrie 1931) și al Diviziei Drina (23 octombrie 1931 - 2 aprilie 1936).[1] La 17 decembrie 1932 a fost înaintat la gradul de general de divizie.[1]

La 2 aprilie 1936 a fost numit comandant al Gărzii Regale, îndeplinind această funcție până la 12 septembrie 1940, când a trecut în rezervă din această poziție.[1][5] În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a trăit retras și nu s-a implicat în treburile politice. A murit la 2 mai 1948 la Belgrad.[1] A fost înmormântat în Cimitirul Nou din Belgrad.

Aleksandar Stanković a fost căsătorit cu Katarina (Kaja), fiica profesorului Đorđe Hadži-Antić din Vranje.[1][2] Nu au avut copii.[1][2]

DecorațiiModificare

Decorații sârbeModificare

Decorațiile generalului de divizie Aleksandar Stanković
 
       
       
  • Ordinul Steaua Karagheorghevici, cl. a IV-a
  • Ordinul Steaua Karagheorghevici cu spade, cl. a IV-a (de două ori)
  • Ordinul Vulturul Alb, cl. a IV-a
  • Ordinul Vulturul Alb cu spade, cl. a V-a
  • Ordinul Coroana Iugoslaviei, cl. a III-a și a II-a
  • Ordinul Sf. Sava, cl. I
  • Medalia de aur pentru vitejie
  • Medalia Meritul Militar
  • Medaliile comemorative ale războaiele balcanice din 1912-1913
  • Medalia comemorativă a Primului Război Mondial
  • Medalia comemorativă a regelui Petru I
  • Medalia comemorativă a Retragerii Armatei Sârbe prin Albania

Decorații străineModificare

NoteModificare

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s Бјелајац 2004, p. 276.
  2. ^ a b c d e f g h i j k l Dušan Đorđević (), „Stare vranjske porodice (22): Džikini – pobratimstvo sa kraljem”, VranjeNET, accesat în  
  3. ^ a b Miodrag Milin, „Voluntari sârbi pe frontul românesc din toamna anului 1916”, în Analele Banatului, S.N., Arheologie-Istorie, anul XXI, 2013, pp. 444-445.
  4. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  5. ^ Дамјанов & Младеновић 2002, p. 49.

BibliografieModificare

  • Бјелајац, Миле С. (). Генерали и адмирали Краљевине Југославије 1918—1941 (Generali i admirali Kraljevine Jugoslavije 1918-1941: studija o vojnoj eliti i biografski leksikon). Belgrad: Институт за новију историју Србије (Institut za noviju istoriju Srbije). ISBN 978-86-7005-039-6. 
  • Дамјанов, Петар; Младеновић, Мирослав (). Летопис Гарде (1830—2000). Belgrad: Новинско издавачки центар Војска. ISBN 978-86-7530-041-0.