Alternativă pentru Germania

partid politic german

Alternativa pentru Germania (în germană: Alternative für Deutschland / AfD) este un partid politic conservator și eurosceptic din Germania, are un program politic anti-Euro, dar pro-Europa.

Alternativa pentru Germania
germană Alternative für Deutschland, AfD''
Logo der Alternative für Deutschland (AfD)
Președinte Jörg Meuthen
Tino Chrupalla (copreședine)
Purtător de cuvânt Jörg Meuthen
Înființat 6 februarie 2013
Ziar AfD Kompakt
Organizație de tineret Junge Alternative
Număr de membri (mai 2020) 34,023[1]
Ideologie oficială
Poziție politică Dreapta[18][19] spre extrema dreaptă[20]
Istoric :
Centru-dreapta[21][22][23][24] spre dreapta
Grup europarlamentar
  • CRE (2014–2016)
  • EFDD (2016–2019)
  • ID (din 2019)
Culori oficiale      Albastru deschis

     Roșu

Bundestag
81 / 736
Landurile Germaniei
228 / 1884
Parlamentul European
9 / 96
Prezență online www.afd.de

Fondat pe 6 februarie 2013, partidul a reușit să acumuleze 4,7% la alegerile federale din 2013, dar nu a trecut pragul electoral de 5%. Alternativa pentru Germania a câștigat mandate la alegerile în Parlamentul European din 2014, dar și la alegerile locale din 2014, 2015 și 2016. Așadar, actualmente Alternativa e reprezentată în Lantagurile Brandenburg, Saxonia, Turingia (din 2014), Bremen, Hamburg (din 2015), Baden-Württemberg, Renania-Palatinat și Saxonia-Anhalt (din 2016)

Rezultate electoraleModificare

Parlamentul federal (Bundestag)
An Voturi în
circumsc. elect.
Voturi pe
liste lect.
procentaj din
listele elect.
Nr. locurilor
obținute
+/– Statut
2013 810.915 2.056.985 4,7 (#7)
0 / 631
0 Extraparlamentar
2017 5,316,095 5,877,094 12.6 (#3)
94 / 709
94 Opoziție
2021 4,694,017 4,802,097 10.3 (#5)
83 / 735
11 Opoziție
Parlamentul European
An Voturi în
circumsc. elect.
procentaj Nr. locurilor
obținute
+/–
2014 2.070.014 7,1 (#5)
7 / 96
7
2019 4,103,453 11.0
11 / 96
4
Rezultate electorale în landtaguri (2013–)
Parlamentul Anul Nr. voturi % Locuri Guvern
Nr. +

-

Poziție
Baden-Württemberg 2021 473,309 9.7 (5)
17 / 143
6 3 în opoziție
Bavaria 2018 1,383,866 10.2 (4)
22 / 105
22 4 în opoziție
Berlin 2016 231,325 14.2 (5)
25 / 160
25 5 în opoziție
Brandenburg 2019 297,484 23.5 (2)
23 / 88
12 2 în opoziție
Bremen 2019 89,744 6.1 (5)
5 / 84
1 5 în opoziție
Hamburg 2020 211,327 5.3 (5)
7 / 121
1 5 în opoziție
Hesse 2018 378,692 13.1 (4)
19 / 137
19 4 în opoziție
Saxonia Inferioară 2017 235,840 6.2 (5)
9 / 137
9 5 în opoziție
Mecklenburg-Vorpommern 2016 167,453 20.8 (2)
18 / 71
18 2 în opoziție
Renania de Nord-Westfalia 2017 624,552 7.4 (4)
16 / 199
16 4 în opoziție
Rhineland-Palatinate 2021 160,273 8.3 (4)
9 / 101
5 3 în opoziție
Saarland 2017 32,971 6.2 (4)
3 / 51
3 4 în opoziție
Saxonia 2019 595,671 27.5 (2)
38 / 119
24 2 în opoziție
Saxonia-Anhalt 2021 221,498 20.8 (2)
23 / 97
2 2 în opoziție
Schleswig-Holstein 2017 86,275 5.9 (5)
5 / 73
5 5 în opoziție
Thuringia 2019 259,359 23.4 (2)
22 / 90
11 2 în opoziție

ReferințeModificare

  1. ^ „CDU und SPD verlieren Mitglieder - Grüne legen deutlich zu”. 
  2. ^ Taub, Amanda; Fisher, Max (). „Germany's Extreme Right Challenges Guilt Over Nazi Past”. The New York Times. 
  3. ^ „Understanding the 'Alternative for Germany': Origins, Aims and Consequences” (PDF). University of Denver. . Accesat în . 
  4. ^ Beyer, Susanne; Fleischhauer, Jan (). „AfD Head Frauke Petry: 'The Immigration of Muslims Will Change Our Culture'. Der Spiegel. 
  5. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite rwpopulism
  6. ^ *Lansford, Tom, ed. (). Political Handbook of the World 2014. SAGE. p. 532. ISBN 978-1-4833-3327-4. 
  7. ^ Nordsieck, Wolfram (). „Germany”. Parties and Elections in Europe. 
  8. ^ Simon Franzmann (). „The Failed Struggle for Office Instead of Votes”. În Gabriele D'Ottavio; Thomas Saalfeld. Germany After the 2013 Elections: Breaking the Mould of Post-Unification Politics?. Ashgate. pp. 166–167. ISBN 978-1-4724-4439-4. 
  9. ^ „Thousands rally in Hanover against anti-Islam AfD party”. Al Jazeera. Accesat în . ... rally in Hanover against anti-Islam AfD party 
  10. ^ Ellyatt, Holly. „Germany's far-right AfD party: 5 things you need to know”. CNBC. Accesat în . Nowadays, the AfD is mainly known for its anti-immigration (namely, anti-Islamic) 
  11. ^ Dancygier, Rafaela. „The anti-Muslim AfD just scored big in Germany's election. What does this mean for German Muslims?”. The Washington Post. Accesat în . 
  12. ^ Pfaffenbach, Kai. „German Election: Anti-Islam AfD Party That Worked With U.S. Ad Agency Predicted To Take Third Place”. Newsweek. Accesat în . Sunday's election in Germany is expected to bring big gains for the hard-right, anti-Islam Alternative for Germany (AfD) party, 
  13. ^ Zeller, Frank. „Anti-migrant, anti-Muslim and anti-Merkel, Germany's AfD set to enter parliament”. The Times of Israel. Accesat în . 
  14. ^ Horn, Heather (). „The Voters Who Want Islam Out of Germany”. The Atlantic. Accesat în . The AfD's founder Bernd Lucke, an economics professor, left the party last summer, condemning rising xenophobia. 
  15. ^ „Germany's far-right AfD: Victim or victor?”. The AfD ran a politically savvy campaign. It tapped into historical grievances in former communist eastern Germany, by co-opting phrases from the dissident movement that brought down the Berlin Wall 30 years ago. The AfD posters demanded a "Wende 2.0", using the German word for the peaceful revolution that brought down East German communism, and the AfD leaders compared Mrs Merkel's government to the Stasi secret police. 
  16. ^ „Germany's Hot New Party Thinks America Is 'Run by Zionists'. Gedeon opposes “feminism,” “sexualism,” and “migrationism” as core elements of what he calls “green communism.” 
  17. ^ „German election: Why this vote matters”. BBC News. . Accesat în . Format:Better source needed
  18. ^ https://www.independent.co.uk/news/uk/politics/germany-s-right-wing-afd-party-surges-new-high-concern-refugee-rises-a6810726.html.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  19. ^
  20. ^ Far-right: „Germany's far-right party will make the Bundestag much noisier”. The Economist. . Accesat în . 
  21. ^ Stijn van Kessel (). Populist Parties in Europe: Agents of Discontent?. Palgrave Macmillan UK. pp. 61–62. ISBN 978-1-137-41411-3. 
  22. ^ Wayne C. Thompson (). Nordic, Central, and Southeastern Europe 2014. Rowman & Littlefield Publishers. p. 283. ISBN 978-1-4758-1224-4. 
  23. ^ Lee McGowan; David Phinnemore (). A Dictionary of the European Union. Taylor & Francis. pp. 23–24. ISBN 978-1-317-44515-9. 
  24. ^ Arzheimer, Kai (). „The AfD: Finally a Successful Right-Wing Populist Eurosceptic Party for Germany”. West European Politics. 38 (3): 535–556. doi:10.1080/01402382.2015.1004230. 

Surse externeModificare