Deschide meniul principal
André-Marie Ampère
Andre-Marie Ampere.jpg
André-Marie Ampère
Date personale
Născut20 ianuarie 1775(1775-01-20)
Lyon, Franța
Decedat (61 de ani)
Marseille, Franța
Înmormântatcimitirul Montmartre[*] Modificați la Wikidata
PărințiJeanne Antoinette de Sarcey[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJulie Carron[*][1] Modificați la Wikidata
CopiiJean-Jacques Ampère[*] Modificați la Wikidata
NaționalitateFrancez
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
EtnieFrancezi Modificați la Wikidata
ReligieCatolicism
Ocupațiefizician
matematician
inginer
filozof Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materÉcole polytechnique  Modificați la Wikidata
OrganizațieÉcole polytechnique[1]
Collège de France[2]  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de cavaler[*][3]
membru străin al Royal Society[*]
Profesor pentruJean Baptiste Firmin Demonferrand[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
André-Marie Ampère signature.svg
Galvanometru

André-Marie Ampère (n. 20 ianuarie 1775 – d. 10 iunie 1836) a fost un fizician și matematician francez.

A descoperit legea interacției curenților electrici (1820) și a propus ipoteza curenților moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului.

BiografieModificare

PregătireModificare

Ampère a fost un autodidact, studiind matematica, fizica, chimia, științele naturale, muzica, filozofia și sociologia. La 12 ani cunoștea calculul diferențial și integral, la 13 ani a prezentat Academiei din Lyon un tratat despre secțiunile conice și un memoriu asupra rectificării unui arc oarecare de cerc mai mic decât o jumătate de circumferință.

Până la 20 de ani, a citit cele 20 de volume ale Marii Enciclopedii, întocmite de Diderot și d'Alembert.

Ampère cunoștea mecanica analitică a lui Lagrange, precum și limbile latină, greacă și italiană.

CarierăModificare

În 1801 este profesor de fizică-chimie la liceul de stat din Bourg-en-Bresse, iar în 1803 este numit profesor de matematică la liceul din Lyon. Ulterior preia catedra de Analiză la "École polytechnique" din Paris.

În 1806 devine membru consultativ în Comitetul Artelor și Meseriilor. Este numit inspector general universitar în 1808, ca un an mai târziu să preia catedra de Fizică experimentală la "Collège de France" și de Astronomie la Universitatea din Paris.

În 1814 devine membru al "Académie des Sciences".

ContribuțiiModificare

FizicăModificare

Ampère a realizat studii privind interacțiunea reciprocă a curenților și magneților, apoi a curenților asupra câmpului magnetic al selenoidului.

Stabilește expresia matematică a forței electrodinamice între două fire conductoare prin care trec curenți electrici (1826[4]), care devine una din legile de bază ale electrodinamicii.

De asemenea, a determinat configurația curenților asupra câmpului magnetic al selenoidului, stabilind regula de fixare a sensului liniilor de câmp.

Introduce noțiunea de curent electric și tensiune electrică.

Explică magnetismul corpurilor printr-o ipoteză care se bazează pe forma circulară a curenților moleculari închiși[5].

Prin legea circuitului magnetic sau legea circuitală a lui Ampère, stabilește prima teorie a electromagnetismului și introduce noțiunile de electrostatică și electromagnetism. Această lege stabilește legătura dintre câmpul magnetic și curent.

Inventează galvanometrul, aparatul cu care pot fi măsurate tensiunile electrice și curentul electric. Inventează de asemeni un electromagnet și împreună cu François Arago realizează în 1820, primul aparat telegrafic.

Contribuțiile lui Ampère în domeniul electromagnetismului au constituit un punct de plecare pentru cercetările lui Maxwell, Ohm, Joule.

Ampère a adus contribuții și în alte ramuri ale fizicii. Astfel, în 1828 a studiat teoria suprafețelor de undă, refracția luminii, teoria undelor luminoase, teoria cinetică a gazelor și numeroase probleme de cinematică.

MatematicăModificare

Pentru Ampère, matematica a constituit fundamentul științelor. În acest domeniu, a studiat ecuațiile derivate parțiale. Aplică calculul variațional în probleme de mecanică și a adus îmbunătățiri în teoria funcțiilor analitice. A dat o nouă demonstrație teoremei lui Taylor. A stabilit ecuația lănțișorului.

De asemenea, s-a ocupat de problema cuadraturii cercului, de studiul echivalenței volumelor poliedrelor, de rectificarea aproximativă a arcelor de curbă.

Concepții filozoficeModificare

În filozofie, Ampère este adept al concepției materialiste și al transformismului. De asemenea, a susținut ideea existenței magnetismului animal.

Ampère a fost unul dintre creatorii teoriei atomice.

Spre sfârșitul vieții, a încercat să scrie o lucrare de filozofie a științei, care rămâne neterminată.

ScrieriModificare

  • Cours de calcul différentiel et intégral (Curs de calcul diferențial și integral), pe care l-a predat la Școala Politehnică
  • Considerații asupra teoriei matematice a jocurilor (Considerations sur la théorie mathématique du jeu), Perisse, Lyon Paris 1802, online lesen im Internet-Archiv
  • Précis élémentaire d'arithmétique
  • Théorie des phénomènes électrodynamiques
  • Essai sur la philosophie des sciences (Paris, 1848)
  • Méditation (1805)

Aprecieri și distincțiiModificare

Ca apreciere a valorii sale, Ampère a mai fost numit și Newton-ul electricității.

În 1934, casa natală din Polegmieux a fost transformată în muzeul Maison Ampère.

Viața și operele lui Ampère au fost descrise de către Valson (1886) și de către Barhelemm St. Hilaire (1869).

Lectură suplimentarăModificare

  • Williams, L. Pearce (). „Ampère, André-Marie”. Dictionary of Scientific Biography. 1. New York: Charles Scribner's Sons. pp. 139–147. ISBN 0-684-10114-9. 
  • Hofmann, James R. (). André-Marie Ampère. Oxford: Blackwell. ISBN 063117849X. 

NoteModificare

  1. ^ a b Nouveau Dictionnaire des auteurs de tous les temps et de tous les pays[*], p. 82  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Lista profesorilor de la Collège de France (PDF) 
  3. ^ Baza de date Léonore 
  4. ^ * T. Borec, Bună ziua, domnule Ampère!, Editura Albatros, (Colecția Cristal), 1986, p 12
  5. ^ Ion Dima ș.a., Dicționar de fizică, Editura Enciclopedică Română, 1972, p 18

BibliografieModificare

  • T. Borec, Bună ziua, domnule Ampère!, Editura Albatros, (Colecția Cristal), 1986
  • I. Dima ș.a., Dicționar de fizică, Editura Enciclopedică Română, 1972

Legături externeModificare