Andreas Widmer
Date personale
Născut1856 Modificați la Wikidata
Malu Mare, gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
Tarutino, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Deputat în Duma de Stat a Imperiului Rus Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata
Senator al României Modificați la Wikidata

Partid politicUniunea 17 Octombrie[*]

Andreas Widmer (în rusă Андрей Андреевич Видмер, transliterat: Andrei Vidmer; n. 1856, Malu Mare, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. , Tarutino, România) a fost un fermier german basarabean, politician țarist și om de stat român. A fost deputat în Duma de Stat al celei de-a I-a convocări din partea Basarabiei.[1]

Biografie modificare

 
Widmer în 1920.

S-a născut în anul 1867 în colonia germană Wittenberg din ținutul Akkerman, într-o familie de origine șvabă. La începutul anilor 1870 a urmat cursurile școlii reale din Comrat. În mai 1874, Widmer a intrat în serviciu în colonia Tarutino ca funcționar al satului. Apoi, a urmat funcția de grefier de voloste. Războiul ruso-turc din 1877-1878 i-a adus provocări, a evitat însă mobilizarea, fiind primul funcționar public german care vorbea și scria în rusă. Până la Revoluția din octombrie a fost membru permanent al comisiei de recrutare. Omul de stat rus Dmitri Tolstoi i-a trimis o scrisoare de laudă în 1881 în acest sens.[2] A refuzat titlul de nobil.

A fost membru al zemstvei din Akkerman începând cu 1881, iar în 1903 a fost ales vicepreședinte. După Revoluția Rusă din 1905, a fost ales în Dumă ca deputat în 1906. Ulterior, a devenit director al sistemului penitenciar din Akkerman în 1907 și a fost ales judecător pe timp de pace timp de mai mulți ani. A fost în repetate rânduri membru al consiliului de administrație, vicepreședinte și reprezentant autorizat al zemstvei. În parlamentul României, Widmer a fost mai întâi senator și apoi deputat de cameră. Ferdinand I l-a numit vicepreședinte și apoi președinte al prefecturii județului Cetatea Albă. A fost președintele primului comitet german din Basarabia. Prin experiența sa în domeniul pământului, a oferit servicii valoroase țărănimii germane. Printre altele, a fost și unul dintre cei mai mari viticultori din regiunea Bugeacului. La 4 ianuarie 1922, comisia școlară a minorității germane din Basarabia l-a ales în fruntea consiliului de administrație format din trei persoane împreună cu Daniel Haase⁠(de)[traduceți] și Heinrich Roemmich.[3]

A fost căsătorit cu Salome Christine, născută Raugust, la 1 octombrie 1876. Din căsnicie au rezultat cinci fiice și șapte fii. Wilhelm și Olga, ulterior, au locuit la Stuttgart, pe când Klara și Alma în România. Soția lui Widmer a murit la 21 martie 1931, cu șapte săptămâni înaintea lui.

Distincții modificare

  • Medalia de argint pe panglica Ordinului Sf. Stanislav (1892)
  • Medalia de argint pe panglica a Ordinului Sf. Anna (1898 și 1899)
  • Medalia de aur pe panglica a Ordinului Sf. Anna (1904)
  • Medalie de argint pe panglica Ordinului Sf. Vladimir (1910)
  • Medalia de aur pe panglica Alexandr (1914)
  • Ordinul Coroana României (1923)

Referințe modificare

  1. ^ Видмер Андрей Андреевич Arhivat în , la Wayback Machine. // Члены Государственной думы: портреты и биографии. Первый созыв, 1906—1911 г. / сост. М. М. Боиович. — Format:М.: Тип. Т-ва И. Д. Сытина, 1906.
  2. ^ August Erdmann: Andreas A. Widmer, in: Richard Heer: Die alte und die neue Heimat der Bessarabien-Deutschen. Eine Dokumentation 1920–1980. Bietigheim-Bissingen, ISBN 3-922942-00-8, S. 134–136.
  3. ^ Cornelia Schlarb: Tradition im Wandel: die evangelisch-lutherischen Gemeinden in Bessarabien 1814–1940 (2007)

Bibliografie modificare

  • Государственная дума Российской империи: 1906—1917. Москва: РОССПЭН, 2008. С. 127.
  • Боиович М. М. Члены Государственной думы (Портреты и биографии). Второй созыв. М.: Тип. Товарищества И. Д. Сытина. 1907. С. 8.
  • Российский государственный исторический архив. Фонд 1278, Опись 1 (2-й созыв). Дело 100; Дело 582. Лист 14-17.