Archibald Clark Kerr

diplomat britanic
Archibald Clark Kerr
Date personale
Născut[2][3] Modificați la Wikidata
Australia Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Greenock⁠(d), Scoția, Regatul Unit Modificați la Wikidata
PărințiJohn Kerr Clark[*][[John Kerr Clark ((born 1836))|​]][4]
Kate Louisa Robertson[*][[Kate Louisa Robertson (Peerage person ID=235225)|​]][4] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria Teresa Dia Salas Lira[*][[Maria Teresa Dia Salas Lira (Peerage person ID=235227)|​]] (din ) Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Unit Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materBath College[*][[Bath College (former English public school)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieForeign Office[*][[Foreign Office (Ministry of Foreign Affairs of the United Kingdom (1782–1968))|​]][1]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe în grad de Mare Cruce[*]  Modificați la Wikidata

Sir Archibald Clark Kerr, Primul Baron de Inverchapel (n. , Australia – d. , Greenock⁠(d), Scoția, Regatul Unit) a fost un diplomat britanic de origine scoțiană. A fost ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în Uniunea Sovietică între 1942 și 1946 și cel din Statele Unite ale Americii între 1946 și 1948.

La 31 decembrie 1946 acesta va veni la București alături de ambasadorul american în URSS, Averell Harriman, și Andrei Vîșinski. Scopul deplasării lor a fost medierea negocierilor purtate între guvernul lui Petru Groza și Regele Mihai I al României, cu scopul încheierii Grevei Regale prin adăugarea reprezentanților Partidului Național Liberal și Partidului Național-Țărănesc în Guvern. Drept rezultat al acestor discuții, doi membrii considerați minori ai acestora vor fi primiți în Guvern - Mihail Romniceanu și Emil Hațieganu. Ambasadorii de față vor fi conștienți că aceștia au fost aleși în locul vreuneia dintre personalitățile mai marcante ale partidelor cu scopul de a putea păstra hegemonia comuniștilor asupra Guvernului. Ulterior, Kerr va transmite către Londra:[5]

„Am părăsit Bucureștiul, așadar, cu un sentiment de tristețe și profund recunoscător că nu m-am născut în România”
  1. ^ British Diplomatic Directory (1820-2005) 
  2. ^ a b John Kerr Clark Kerr, 1st and last Baron Inverchapel, The Peerage, accesat în  
  3. ^ a b Archibald John Kerr Clark Kerr, Autoritatea BnF 
  4. ^ a b The Peerage 
  5. ^ Cioroianu, pp. 63/64

Bibliografie

modificare