Deschide meniul principal
Aurel A. Beleș
Aurel A. Beleș 02.jpg
Acad. Aurel A. Beleș
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
PărințiAurel Beleș[2]
Ecaterina (n.Stănescu)
Ocupațieinginer Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiPremiul de Stat (1962)[1]
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Logo of the Romanian Academy of Sciences.jpg Membru al Academiei de Științe din România

Aurel A. Beleș (n. 8/20 aprilie 1891, București - d. 10 ianuarie 1976) a fost un inginer constructor român, membru al Academiei Române (m.c. 1955 / m.t. 1963).

BiografieModificare

Plecat cu tatăl său la Paris, la vârsta de cinci ani, urmează acolo primii doi ani de școală primară. După ce revine în țară, continuă cursurile primare la Școala Comunală nr. 4 din București.[2]

După terminarea Liceului Mihai Viteazul din București, în anul 1909, s-a înscris la Școala Națională de Poduri și Șosele București, pe care a absolvit-o în anul 1914, ca șef de promoție. În timpul facultății și-a satisfăcut stagiul militar și a participat la campania de război din Bulgaria (1913) în calitate de ofițer de geniu.[2] După absolvire a fost repartizat inginer constructor la Direcția Generală de Poduri și Șosele a Ministerului Lucrărilor Publice, unde a lucrat până în anul 1920.

Între anii 1916-1918, a participat la Primul Război Mondial, în calitate de ofițer al Regimentului de căi ferate, luând parte la restabiliri de căi ferate, reconstrucții și construcții de poduri cum sunt cele peste Siret, la Ionești și Cosmești, și peste Tisa, la Szenta și Szolnok.

În anul 1919, a proiectat și condus supra-înălțarea cu două etaje a clădirii Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București – prima lucrare de acest fel din țară.

Activitatea de proiectare și execuțieModificare

Dintre lucrările mai importante proiectate și executate în prima perioadă (1914-1920), menționăm:

Între anii 1920-1948, ca angajat la întreprinderea Tiberiu Eremia și apoi la Societatea Națională de Construcții, a întocmit proiecte și a condus execuția unor construcții din capitală, precum:

De asemenea, a coordonat realizarea unor construcții din provincie:

  • fundația Camerei de Comerț din Galați;
  • uzina de reparare a locomotivelor a fostei Societăți Franco-Române din Brăila;
  • viaductul de intrare în defileu de 280 m lungime pe linia ferată Bumbești-Livezeni;
  • fundațiile podului de cale ferată peste Jiu, la Filiași;
  • fabrica de ciment de la Fieni;
  • rafinăria de petrol Brazi;
  • halele de alimente din Giurgiu;
  • clădirea Tezaurului Băncii Naționale de pe șoseaua Sinaia-Moreni;
  • dublarea liniei ferate Teiuș-Apahida;
  • alte reconstrucții și consolidări de clădiri după seismul din anul 1940.

Începând din anul 1948, prof. Aurel Beleș a participat ca inginer consilier, expert, la mari lucrări de construcții social-culturale, industriale, de artă, poduri și baraje. A proiectat și condus proiectarea unor obiective precum:

Activitatea didacticăModificare

În paralel cu activitatea tehnică, prof. Aurel Beleș a dus și o prodigioasă activitate didactică.

A început activitatea în învățământul superior în anul 1918, predând cursul de Mașini hidraulice la Școala Națională de Poduri și Șosele din București în perioada în care aceasta era dislocată la Iași.

În anul 1919, a fost numit asistent la Catedra de mecanică, statica construcțiilor și rezistența materialelor, predând și cursul de Drumuri și topografie.

În anul 1925, a fost numit conferențiar la cursul de Mecanică aplicată și rezistența materialelor la Politehnica din București și apoi, în anul 1938, profesor titular la cursul de Construcții și fundații.

În anul 1948 a fost numit profesor la Catedra de Rezistența materialelor și teoria elasticității la Institutul de Construcții din București, unde a predat până la pensionare pentru limita de vârstă, în anul 1962. Între anii 1950-1952 a predat cursul de Rezistența materialelor și teoria elasticității și la Institutul de Transporturi din București.

Prof. Aurel Beleș este creator de școală românească în domeniul construcțiilor. Dintre foștii săi studenți, mulți i-au rămas colaboratori - la catedră, în institute de cercetare și proiectare sau în producție.

Prof. Aurel Beleș a publicat, ca autor sau coautor, numeroase cursuri și tratate.

Activitatea de cercetareModificare

Prof. Aurel Beleș a manifestat preocupări deosebite și în domeniul cercetării științifice, abordând probleme teoretice dificile cu aplicații directe în practică, contribuind, prin caracterul original, la progresul științei construcțiilor din țara noastră și la afirmarea ei peste hotare.

În primele sale lucrări s-a ocupat de stabilirea ecuației diferențiale a axei deformate în studiul stabilității barelor și a studiat influența erorilor de secțiune și de lungime a elementelor asupra valorii reale a reacțiunilor.

Printre primii cercetători din lume, a pus în evidență influența variației accelerațiilor asupra acțiunii distructive a mișcării seismice. Aceste variații se constată în accelerogramele intensive prin schimbarea instantanee de semn a accelerațiilor.

A stabilit (în colaborare) relațiile analitice ale ecuațiilor generale ale echilibrului în coordonate oblice, pentru suprafețe subțiri de grosime constantă.

De asemenea, a dat (în colaborare) o aplicare a metodei plurilocale la calculul stării de membrană a suprafețelor de translație și s-a ocupat de efectele seismelor asupra construcțiilor și proiectarea structurilor și fundațiilor rezistente la acțiunea seismică. Poate fi evidențiată aplicabilitatea practică a studiilor privind fundațiile pe piloți, stabilitatea reazemelor precum și tasările posibile (în colaborare), în special la Combinatul Siderurgic de la Galați.

A fost un participant activ la diferite manifestări științifice internaționale și a susținut numeroase conferințe publice în țară și străinătate.

RecunoaștereModificare

Pentru întreaga sa activitate de inginer, profesor și om de știință a fost ales membru corespondent al Academiei Române (2 iulie 1955) și apoi membru titular la 21 martie 1963.

De asemenea, a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 31 mai 1940.[3]

În anul 1963 i s-a decernat Premiul de Stat, iar în anul 1964 a fost distins cu titlul de Om de știință emerit. De asemenea, a fost decorat cu Meritul Științific cl. I.

A fost membru în diverse asociații profesionale:

A încetat din viață la 10 ianuarie 1976 și a fost înhumat la Cimitirul Bellu, alături de alți academicieni.

DecorațiiModificare

  • Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941)[4]

LucrăriModificare

  • Mecanica aplicată. Rezistența materialelor, 1935, 203 p.
  • Mecanica teoretică și aplicată, Vol.1 - Introducere în mecanică, prof.ing. Aurel A. Beleș, ing. Ștefan G. Bălan, 1942, 106 p.
  • Curs de fundații. Partea I-II, București, Editura Politehnicei, 1948, 160 p.
  • Curs de rezistența materialelor, Anul II, Partea I-II, București, Institutul de Construcții, 1950, 214 p.
  • Curs de rezistența materialelor, Anul IV, Plăci plane, Breviar, București, 1950, 39 p.
  • Cursul de mecanică. Statica. Partea I: Statica teoretică, Aurel Beleș, Ștefan G. Bălan, București, Institutul de Construcții, 1950, 159 p.
  • Cursul de mecanică. Cinematica, Aurel Beleș, Ștefan G. Bălan, București, Institutul de Construcții, 1950, 159 p.
  • Curs de rezistența materialelor, Vol. 2, București, Litografia Învățământului, 1955, 240 p.
  • Rezistența materialelor. Vol. 2: Curs aprobat de Ministerul Învățământului și Culturii pentru uzul studenților institutelor tehnice superioare cu specialitatea construcții, Aurel Beleș, R. P. Voinea, București, Editura Tehnică, 1958, 536 p.
  • Paraboloidul eliptic și hiperbolic în construcții, Aurel Beleș, M. Soare, București, Editura Academiei RPR, 1964, 623 p.
  • Les paraboloides elliptique et hyperbolique dans les constructions, Aurel Beleș, M. Soare, Paris, Dunod; Bucarest, Edition l'Academie de la Republique Socialiste de Roumanie, 1967, 686 p.
  • Calculul plăcilor curbe subțiri. Formule, abace, tabele, exemple de calcul, Aurel Beleș, M. Soare, București, Editura Tehnică, 1969, 604 p.
  • Calculul construcțiilor amplasate pe terenuri deformabile. Interacțiunea structură fundație-teren, Aurel Beleș, U. Mihăilescu, Mihăilescu, Ș., București, Editura Academiei RSR, 1977, 428 p.
  • Elliptic and hyperbolic paraboloidal shells used in constructions (coautor)
  • Elemente de seismologie inginerească, Aurel A. Beleș, Mihail D. Ifrim. Editura Tehnică, 1962, 247 p.

DecorațiiModificare

  • titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[5]
  • medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[5]

NoteModificare

  1. ^ HCM nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Romane pe anul 1962, lege5.ro, accesat 2016-12-31
  2. ^ a b c Aurel A. Beleș – inginer constructor, cadru didactic universitar și cercetător științific român, complexity.ro, 21 octombrie 2017
  3. ^ Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.20
  4. ^ Decretul Regal nr. 2.854 din 13 octombrie 1941 pentru acordări de semn onorific „Răsplata Muncii”, pentru 25 ani în serviciul Statului, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 305 din 24 decembrie 1941, partea I-a, p. 8.019.
  5. ^ a b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.

BibliografieModificare

Legături externeModificare