Biserica de lemn din Dângău Mic

Biserica de lemn din Dângău Mic, comuna Căpușu Mare, județul Cluj, datează din secolul XVIII^[1]. Are hramul „Pogorârea Sfântului Duh”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul cod LMI CJ-II-m-B-07592.

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica de lemn din Dângău Mic

Istoric

Biserica de lemn cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” din localitatea Dângău Mic a fost construită în anul 1764. Lemnul pentru construcție a fost cumpărat din localitatea Giurcuța (Beliș).

Trăsături

Planimetric, avem aceeași desfășurare rectangulară a naosului și pronaosului, o absidă aproape pătrată cu turnul ridicat peste coama acoperișului, deasupra pronaosului, având galeria deschisă, cu câte două arcade pe latură, iar coiful cu patru turnulețe la bază și vârful foarte ascuțit. Cununa pridvorului e susținută pe șase stâlpi romboidali, ce creează impresia unui târnaț de casă veche de pe acest platou al Apusenilor.

Pictura. Construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, biserica de lemn din Dângăul Mic, comuna Căpușu Mare, monument istoric, păstrează pictură murală realizată de Dumitru Ispas din Gilău și de zugravul Ștefan în 1802, conform unei inscripții aflate deasupra ușii de intrare în pronaos: „Întemeindu-se în 1802 în zilele preaînălțatului împărat Francisc I fiind protopop popa Ioan de la Mănășturul românesc și fiind preotul satului Popa Ștefan Teotelecan de la Bedeci, diac Abrudan Teodor, făt Abrudan Grigorie, fiind epitrop Stan Teodor și Vădan Simion. Și s-au zugrăvit prin mine smeritul zugrav Dimitrie Ispas și Ștefan și s-au plătit prin cheltuiala a tot satul”. Pictura se păstrează relativ bine, este de factură populară, caracterizată de decorativism, cromatică echilibrată. În altar, pictorul a reprezentat sfinți episcopi pe pereți și Sfânta Treime pe boltă; pe bolta naosului apar scene din Ciclul Hristologic, mucenici pe pereții naosului. În pronaos, apare obișnuita reprezentare a Pildei fecioarelor înțelepte și a celor nebune, precum și o friză cu mucenițe. Alături de picturile din Sânpaul, Agârbiciu, Finișel și Petrindu, pictura murală realizată de Dimitrie Ispas la Dângău Mic este între cele mai extinse și mai cuprinzătoare sub aspect tematic și, în același timp, relativ mai bine conservate, fapt ce îndreptățește considerarea ei ca reprezentativă pentru arta zugravului din Gilău.

Patrimoniul. Biserica mai păstrează 5 icoane pe sticlă provenind din centrul de la Nicula.

Starea de conservare. În urmă cu aproximativ 2 ani, ca urmare a unei sponsorizări facuta de familia Petru si Ecaterina Petrina s-au adunat fondurile necesare înlocuirii șindrilei la acoperiș. Biserica nu este alimentată cu curent electric. Bârnele pereților au început să se dizloce.

Note

^ Biserica de lemn "Pogorârea Sf. Duh" Arhivat în 7 aprilie 2014, la Wayback Machine.[1]

Bibliografie

Cîmpian, Felicia Elena (2002). Bisericile de lemn din zonele Călatei, Gilăului, Hășdatelor și Clujului. Aspecte istorico-etnografice și arhitectură tradițională. Cluj Napoca: Risoprint. ISBN 973-656-219-0.
Cîmpian, Felicia Elena (2002). Pictura și elementele decorative în bisericile de lemn din zonele Călatei, Gilăului, Hășdatelor și Clujului. Cluj Napoca: Risoprint. ISBN 973-656-220-4.
Cristache-Panait, Ioana (1980). „Valențele istorice și artistice ale bisericilor de lemn din județul Cluj, propuse pe lista monumentelor”. Monumente Istorice și de Artă. 1980 (I): 32–41.
Cristache-Panait, Ioana (1980). „Decorația sculptată a monumentelor istorice din lemn din județul Cluj”. Monumente Istorice și de Artă. 1980 (I): 42–47.
Cristache-Panait, Ioana (1981). „Considerații privind tipologia monumentelor istorice de lemn din județul Cluj”. Revista Muzeelor și Monumentelor, Monumente Istorice și de Artă. 1981 (I): 57–61.
Monumente istorice și de artă religioasă din arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. Cluj Napoca: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului. 1982.