Biserica fortificată din Miercurea Sibiului

Poziționare
Ansamblul bisericii evanghelice fortificate

Localitate	oraș Miercurea Sibiului
Județ	Sibiu
Țara	România
Adresa	219-221
Edificare
Data finalizării	sec. XIII-XIX
Clasificare
Cod LMI	SB-II-a-A-12464
Cod RAN	144937.08
Modifică date / text

Biserica evanghelică fortificată din Miercurea Sibiului este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul orașului Miercurea Sibiului.^[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 144937.08.^[2]

Ansamblul este format din trei monumente:

Biserica evanghelică (cod LMI SB-II-m-A-12464.01)
Incintă fortificată, cu acces fortificat, spații pentru provizii, anexe (cod LMI SB-II-m-A-12464.02)
Casa parohială evanghelică (cod LMI SB-II-m-A-12464.03)^[3]

Localitatea

Miercurea Sibiului, mai demult Mercurea, Mercurea Sibiului (în dialectul săsesc Reismuert, în germană Reussmarkt, Reußmarkt, Reissmarkt, în maghiară Szerdahely, Szászszerdahely) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România. Prima mențiune documentară a localității datează din anul 1291^[4].

Biserica

Cetatea bisericească a fost construită în nordul pieței spațioase din centrul localității. În mijlocul ei se află o bazilică romanică, cu un turn zvelt în partea de vest, ce datează din secolul al XIII-lea. Biserica și zidul de incintă, cu un plan oval, au fost transformate în secolul al XV-lea. Spre interiorul zidului de incintă sunt adosate camere de provizii pe trei niveluri. Accesul la camerele de provizii se face și printr-un drum de strajă ce deservește metereze, guri de păcură și bovindouri fortificate. În anul 1783 au avut loc transformări importante: corul a fost extins spre est, iar nava principală și colateralele au fost boltite pe bolți avela ce se sprijină pe arce dublouri. Între anii 1995 și 2005 au fost efectuate lucrări majore de reparații, la care a participat și Comunitatea sașilor stabiliți în Germania^[5].

Note

^ „Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice”. Arhivat din original la 19 februarie 2016. Accesat în 1 noiembrie 2017.
^ Repertoriul Arheologic Național, CIMEC
^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 6 octombrie 2022. Accesat în 17 ianuarie 2019.
^ Hermann Fabini, pag.114
^ Hermann Fabini, pag.115

Bibliografie

Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
- După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
- După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.