Bucur Bădescu
| Bucur Bădescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  |
| Decedat | secolul al XX-lea |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | ofițer |
| Limbi vorbite | limba română |
| comandant al Brigăzii 1 Infanterie | |
| Monarh | Ferdinand I |
| Activitate | |
| Gradul | Sublocotenent (1889) Locotenent (1893) Căpitan (1898) Maior (1910) Locotenent-colonel (1914) Colonel (1916) General de brigadă (1917)[1]:p. 443 |
| A comandat | 1916 - comandant al Brigăzii 1 Vânători) 1917 - comandant al Brigăzii 4 Infanterie 1918-1919 - comandant al Brigăzii 1 Infanterie |
| Bătălii / Războaie | Primul război mondial (1916-1918) Operațiile militare postbelice (1918-1920) |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler[*] |
Modifică date / text  | |
Bucur Bădescu (n. – d. secolul al XX-lea) a fost unul dintre ofițerii Armatei României, care a exercitat comanda unor mari unități și unități militare, pe timp de război, în perioada Primului Război Mondial și operațiilor militare postbelice.
A îndeplinit funcții de comandant de regiment și de brigadă în campaniile din anii 1916-1919.[2]
Cariera militară modificare
Bucur Bădescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie ale armatei române, avansând până în anul 1914 la gradul de locotenent-colonel. A fost colonel în 1916 și general de brigadă în 1917.[3] În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 1 Vânători și comandant al Brigăzii 4 Infanterie.[2] A fost comandant al Brigăzii 8 Infanterie în anul 1917.
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Regimentul 1 Vânători în Luptelor din Munții Cernei, din anul 1916, fiind unul din cei 12 ofițeri din primul decret de acordare a aordinului.
- „Pentru curajul și spiritul de sacrificiu al acestui ofițer care în fruntea trupei sale a atacat și cucerit pozițiunea de la culmea Ozoinea, cucerind reduta și capturând apărătorii.”
- Înalt Decret no. 2970 din 28 septembrie 1916[4]:p. 53
În cadrul acțiunilor militare postbelice, a comandat Brigada 1 Infanterie, în timpul operației ofensive la vest de Tisa.[5]:p. 333[6]
Decorații modificare
Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1912) [1]:p. 628
Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 28 septembrie 1916[4]:p. 53
Note modificare
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
- ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol. I, Tipografia Geniului, București, 1929
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, 1915
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
- ^ Lt. col. Constantin Drăgănescu, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
- ^ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
Bibliografie modificare
- Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
- Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- Mărdărescu Gheorghe, Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1918-1920), Editura Cartea Românească, București, 1921
- Preda Dumitru; Alexandrescu Vasile; Prodan Costică, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
