Calea ferată Revaca–Căinari

Calea ferată Revaca–Căinari este o secție a magistralei 8 Chișinău – Basarabeasca a Î. S. Calea Ferată din Moldova. Construită inițial între anii 1924 și 1931, linia a fost abandonată în perioada sovietică și a fost reconstruită pe aproximativ același amplasament la jumătatea anilor 2000, fiind inaugurată pe 1 octombrie 2005.[1]

Calea ferată Revaca–Căinari
L465.3, Bălţaţi, Moldova - panoramio (3).jpg
Tren pe calea ferată Revaca–Căinari
între Bălțați și Dobrogea
Informații generale
RețeaCalea Ferată din Moldova
Operațiuni
Începere construcțieianuarie 2005 (linia actuală)
1924 (linia istorică)
Inaugurare1 octombrie 2005 (linia actuală)
10 iulie 1931 (linia istorică)
Terminareseptembrie 2005 (linia actuală)
1 februarie 1931 (linia istorică)
Parametri tehnici
Lungimea liniei45 km (linia actuală)
45,5 km (linia istorică)
Ecartament1524 (linia actuală)
Ecartament anterior1435 (linia istorică)
Raza minimă de curbură400 m (linia istorică)
Declivitate max.12 (linia istorică)
Diagrama traseului
Calea ferată Revaca–Căinari
Arrow Blue Up 001.svg Chișinău
9
Revaca
Arrow Blue Right 001.svg Rozdilna I
14
P.O. Parc Revaca
20
P.O. Daci
21
P.O. Dobrogea
29
P.O. Bălțați
41
P.O. Gangura
44
P.O. Km 34
P.O. Comutianovca
49
P.O. Km 39
Arrow Blue Right 001.svg Tighina I
54
Căinari
Arrow Blue Down 001.svg Basarabeasca

ContextModificare

Pe 30 martie 1856 a fost semnat Tratatul de la Paris, care a pus capăt Războiului Crimeii și a reorganizat sferele de influență în regiunea Mării Negre. Prin articolul 20 al tratatului, Principatul Moldovei, aflat încă sub tutelă otomană, a primit partea sudică a Basarabiei, regiunea Cahul, Bolgrad și Ismail.[2] După Unirea Principatelor Române, într-o epocă în care erau lansate primele propuneri privind crearea și dezvoltarea unei rețele feroviare naționale, a fost sugerată realizarea unei căi ferate pe traseul BucureștiBuzăuBrăilaGalați.[3] În 1862, un grup de deputați din Adunarea Legiuitoare a solicitat Consiliului de Miniștri contractarea unui concesionar care să se ocupe de prelungirea liniei de la Galați la Cahul și Bolgrad, prin sudul Basarabiei, apoi până la vărsarea Brațului Chilia, unde să se construiască un port de adâncime care să permită acostarea navelor maritime.[3] Planul a fost abandonat la încheierea Războiului Ruso-Turc din 1877–1878, când Principatele Române au fost obligate prin Tratatul de la San Stefano să cedeze sudul Basarabiei Rusiei, dar au primit drept compensație Dobrogea de Nord cu portul maritim Constanța.[4]

Între timp, căile ferate rusești ajunseseră la Odesa (1866), Tiraspol (1869) și Chișinău (1871) și se punea problema conectării lor cu cele ale principatelor.[5] Prima legătură feroviară, pe traseul IașiUngheni, a fost realizată de concesiunea lui Grigore Heliad-Cârciumărescu și inaugurată pe 1 august 1874.[5] În aprilie 1877, podul provizoriu din lemn peste râul Prut a fost înlocuit cu un pod metalic proiectat și construit de Gustave Eiffel.[5]

În timpul războiului războiului ruso-turc, înaltul comandament țarist s-a lovit de faptul că singurul acces feroviar pe teritoriul Principatelor Române era pe la Ungheni, ceea ce crea un ocol major pentru aprovizionarea cu trupe și material a frontului din Bulgaria.[6] Pentru a rezolva această problemă logistică, guvernul rus a comandat companiei antreprenorului Samuel Solomonovici Poliakov construirea unei linii directe pe traseul TighinaBasarabeascaBolgradReniGalați.[6] Linia, în lungime de 305 km și incluzând un pod peste Prut la Reni, a fost construită în doar 58 de zile, un record pentru acea perioadă istorică.[6]

Construcție și exploatareModificare

Linia istoricăModificare

După Primul Război Mondial și unirea Basarabiei cu România, guvernul român, prin Direcția Generală a Căilor Ferate, a demarat un program privind normalizarea și construcția de noi linii în provincie. În cadrul acestuia s-a decis construcția unei căi ferate noi între Revaca, lângă Chișinău, și Căinari, o gară de pe linia construită în 1877 de antrepriza Poliakov. Această linie avea un dublu scop: reducea semnificativ ocolul de 117 km prin Tighina[7] și permitea transportul de persoane și marfă între sudul și nordul Basarabiei fără să mai fie tranzitată Tighina, oraș aflat la frontiera cu Uniunea Sovietică, un stat ostil României.

Construcția căii ferate, realizată de unități de geniu ale armatei[8], a început în primăvara anului 1924 și s-a finalizat în 1931, fiind deschisă provizoriu pe 1 februarie și inaugurată oficial la 10 iulie 1931. În timpul lucrărilor au fost executate 1.000.000 m3 de terasamente, 28 de podețe și poduri (din care unul peste râul Botna) în lungime totală de 178 m, precum și tunelul de la Țipala, situat între satele Bălțați și Budăi, pe teritoriul comunei Țipala.[7] Având o lungime de 689 m[7][9] (după alte surse 800 m[10]), a fost executat de o companie franceză și terminat pe 3 noiembrie 1927, fiind singurul tunel construit vreodată în Basarabia.[10][11] Proiectarea lui a fost executată de către o companie engleză, iar specialiștii acesteia au supervizat construcția pe teren.[9] Străpungerea tunelului a început dinspre ambele portaluri, de nord și de sud, cele două fronturi de lucru întâlnindu-se la interior cu o precizie de câțiva centimetri.[9]

Lungimea totală a primei căi ferate între Revaca și Căinari a fost de 44,5 km.[7] Linia avea raze minime în curbă de 400 m și o declivitate maximă de 12[12], iar pentru operarea ei au fost construite 4 stații, la Emmental, Botna, Bălțați și Broasca, plus 12 cantoane feroviare.[7] Gările Căinari și Revaca fuseseră deja construite în timpul proiectelor feroviare anterioare. Calea ferată Revaca–Căinari era dotată cu instalație de telegraf și semnalizare la nivelul acelei perioade istorice.[7] Fiecare kilometru al liniei a costat 9.000.000 lei la cursul din 1940, iar ea a scurtat distanța dintre Chișinău și sudul Basarabiei cu 65 km.[12]

Linia a fost exploatată până în august 1944, când accesul în tunelul Țipala a fost distrus în timpul retragerii trupelor româno-germane.[9] În timp, infiltrațiile de apă au degradat tunelul, iar alunecările de teren au acoperit complet cele două portaluri[13][14]. În anii 1950, partea estică a dealului de deasupra unuia din portaluri a fost transformată într-un loc de depozitare a deșeurilor.[9]

Linia actualăModificare

 
Calea ferată Revaca–Căinari pe harta CFM.

Autoritățile sovietice au demarat reconstrucția liniei în anul 1983, însă lucrările au fost suspendate în anul 1996.[15] Gradul de finalizare din acel moment era estimat la 11,7%.[15]

În vara anului 2004, autoritățile separatiste din Transnistria au închis școlile cu predare în limba română din regiune care utilizau grafia latină[16], acțiune care a determinat autoritățile din Republica Moldova să impună sancțiuni împotriva regimului de la Tiraspol[17]. Acesta a reacționat cu o serie de măsuri printre care și înființarea Căilor Ferate ale Transnistriei, confiscarea activelor Căii Ferate din Moldova aflate sub controlul său și blocarea cu blocuri de beton, în noaptea de 2 spre 3 august, a firelor de cale ferată din zona gării centrale din Tighina și de la ieșirea din acest oraș, întrerupând total circulația trenurilor între Chișinău și sudul Republicii Moldova.[17][18][19]

Față de această situație, guvernul moldovean a decis reconstruirea de urgență a căii ferate între Revaca și Căinari care să ocolească orașul Tighina controlat de regimul de la Tiraspol și să permită reluarea circulației feroviare între nordul și sudul țării.[20] Pe 9 noiembrie 2004, guvernul a emis Hotărârea nr.1228 „privind reluarea lucrărilor de construcție a liniei de cale ferată Revaca-Căinari”, publicată pe 12 noiembrie în Monitorul Oficial.[21] Termenul de finalizare stabilit prin hotărârea de guvern era 1 decembrie 2005.[21]

Pe 30 decembrie 2004, decretul nr. 2175 al președintelui Vladimir Voronin a scutit Î.S. Calea Ferată din Moldova de compensarea pierderilor cauzate de scoaterea din circuitul agricol a terenurilor pentru construcția liniei.[22] Sumele necesare pentru realizarea exproprierilor au fost stabilite prin Hotărârea Nr.104 din 02 februarie 2005 a guvernului Vasile Tarlev.[23] Procedurile privind procurarea terenurilor nu fuseseră încă finalizate la sfârșitul anului 2007.[24]

Lucrările de construcție a căii ferate au început în ianuarie 2005[25] și fost efectuate de către subdiviziuni ale Î.S. Căii Ferate din Moldova și diverse societăți private atrase în subantrepriză.[26] Costul estimat în devizul lucrării a fost de 188,1 milioane lei, inclusiv TVA în valoare de 31,4 milioane lei.[26] Costul real al lucrării, calculat pe 1 ianuarie 2006, a fost de 91,4 milioane lei.[26]

Noua cale ferată între Revaca și Căinari a fost construită aproximativ pe amplasamentul istoric al liniei, cu mici corecții de traseu. A fost inaugurată în septembrie 2005[20], dar dată în exploatare oficial pe 1 octombrie a aceluiași an[1], când a fost pus în circulație trenul 952 Chișinău–Basarabeasca[27]. Calea ferată are o lungime totală de 45 km[1][26][28], din care 43,7 km de linie principală[29]. Din cei 43,7 km, 16,4 km sunt operați pe șină de tip R50, iar 27,3 km pe șină de tip R65.[29] La 1 ianuarie 2018, pe calea ferată Revaca–Căinari existau 6 restricții de viteză, care afectau 17,4 km de linie.[29]

Cu excepția gărilor Revaca și Căinari, tronsonul de cale ferată este deservit de alte 8 puncte de oprire.[28] Linia este simplă și neelectrificată.

NoteModificare

  1. ^ a b c „RAPORT AL GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA PRIVIND IMPLEMENTAREA PLANULUI DE ACȚIUNI REPUBLICA MOLDOVA-UNIUNEA EUROPEANĂ (februarie 2005 – august 2006)” (PDF). Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene. Accesat în . 
  2. ^ „Traité de paix de Paris”. Digiteca de materiale juridice și politice (în franceză). Universitatea din Perpignan. . Accesat în . 
  3. ^ a b Popescu 2014, p. 32–35.
  4. ^ Popescu 2014, p. 50.
  5. ^ a b c Popescu 2014, p. 47–48.
  6. ^ a b c Popescu 2014, p. 51–52.
  7. ^ a b c d e f „Inspecție la lucrările de execuție a liniei ferate Revaca - Câinari”. Muzeul Național de Istorie a României. Imago Romaniae. Accesat în . 
  8. ^ Ioan Răducea. „ROMÂNII DIN BUGEAC”. Revista română. Despărțământul ASTRA „Mihail Kogălniceanu” Iași. Accesat în . 
  9. ^ a b c d e „Историческая справка: самый длинный тоннель Молдовы” (în rusă). locals.md. Accesat în . 
  10. ^ a b „Despre Noi”. Pagina web a comunei Țipala. Accesat în . 
  11. ^ „– 1927– Pe linia căii ferate Chișinău–Sagaidac este încheiată construcția tunelului Țipala”. Istoria.md. Accesat în . 
  12. ^ a b ldh80 (). „Căile ferate din Basarabia și nordul Bucovinei”. Railnet.ro. Accesat în . 
  13. ^ „Locul unde a fost intrarea în tunel”. mapio.net. Accesat în . 
  14. ^ „Cu linie neagră îndoiată - porțiunea veche românească de cale ferată nerestabilită”. mapio.net. Accesat în . 
  15. ^ a b „HOTĂRÎRE Nr. 894 din 25-08-2005 privind aprobarea modificărilor și completărilor ce se operează în Hotărîrea Guvernului nr. 875 din 27 septembrie 1999”. Registrul de Stat al actelor juridice al Republicii Moldova. . Accesat în . 
  16. ^ „Transnistria: criza școlilor închise îngrijorează Europa”. BBC News. . Accesat în . 
  17. ^ a b Mircea Rujan (). „Transnistria a intrerupt legaturile feroviare cu Republica Moldova”. HotNews. Accesat în . 
  18. ^ Radu Benea (). „Marfarele și-au reluat drumul prin Transnistria”. Europa Liberă Moldova. Accesat în . 
  19. ^ Iurie Mihalache (octombrie 2013). „Republica Moldova și Regiunea Transnistreană din perspectiva relațiilor de transport” (PDF). Realități Nistrene. The Balkan Trust for Democracy (nr.1): p.10. Accesat în . 
  20. ^ a b „Republica Moldova inaugurează o cale ferată care leagă nordul de sudul țării”. BBC News. . Accesat în . 
  21. ^ a b „HOTĂRÎRE Nr. 1228 din 09-11-2004 privind reluarea lucrărilor de construcție a liniei de cale ferată Revaca-Căinari”. Registrul de Stat al actelor juridice al Republicii Moldova. . Accesat în . 
  22. ^ „DECRET Nr. 2175 din 30.12.2004”. Registrul de Stat al actelor juridice al Republicii Moldova. . Accesat în . 
  23. ^ „HOTĂRÎRE Nr. 104 din 02-02-2005 cu privire la acțiunile necesare pentru realizarea proiectului de construcție a liniei de cale ferată Revaca-Căinari”. Registrul de Stat al actelor juridice al Republicii Moldova. . Accesat în . 
  24. ^ „Informația operativă privind repartizarea alocațiilor pentru finanțarea investițiilor capitale (pe cheltuieli și surse de finanțare) la situația din 31.12.2007” (PDF). Ministerul Finanțelor din Republica Moldova. decembrie 2007. Accesat în . 
  25. ^ „Raport cu privire la situația drepturilor omului în Republica Moldova | 2.2.3 Aplicarea greșită a legislației cu privire la expropriere pentru utilitate publică” (PDF). Promo-LEX. . p. 18. Accesat în . 
  26. ^ a b c d „HOTĂRÎREA nr. 76 din 10 noiembrie 2006 privind raportul asupra reviziei financiare și eficienței gestionării patrimoniului public la Î.S. „Calea Ferată din Moldova" în perioada anilor 2003-2005”. Curtea de Conturi a Republicii Moldova. . Accesat în . 
  27. ^ „Trenul nr.952 Chisinau-Basarabeasca va circula pe noul sector de cale ferata, Revaca-Cainari”. Moldova.org. . Accesat în . 
  28. ^ a b „MERSUL TRENURILOR 2016 / 2017 | 8. Chișinău – Basarabeasca” (PDF). Calea Ferată din Moldova. Fahrplancenter.com. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  29. ^ a b c „PROGRAM DE DEZVOLTARE pentru perioada 2018 – 2031” (PDF). Calea Ferată din Moldova. . p. 18. Accesat în . 

ReferințeModificare

Legături externeModificare