Camp (stil)
Camp este un stil estetic care are ca bază găsirea atractivității în obiecte de prost gust, prezentate într-o manieră ironică.[1] În timp ce arta elevată caută să promoveze valori ca frumusețea și echilibrul, camp-ul se axează pe impetuozitate și dinamism. Stilul vizual este strâns legat de cultura gay.[2]
În Statele Unite, termenul a captat atenția națională odată cu publicarea eseului definitoriu Notes on "Camp" de Susan Sontag, în 1964. Conform scriitoarei, esența stilului camp stă în „iubirea sa față de nenatural: de artificiu și exagerare”.[3]
Balul Met și expoziția Institutului de Costume din New York au avut în 2019 tematica Camp: Notes on Fashion.[4]
Cultura populară
modificareStatele Unite
modificareHomosexualii și-au amprentat integrarea în societate prin promovarea simțului estetic. Camp-ul este un solvent al moralității. El neutralizează indignarea morală, încurajând ludicul. – Susan Sontag, Notes on "Camp"[5]
În 1964, filosoafa Susan Sontag publică eseul Notes on "Camp" în revista literară Partisan Review.[6] Lucrarea încerca să definească tendința stilistică, enumerând totodată elemente ce aparțin canonului camp, precum lămpile Tiffany, ilustrațiile lui Aubrey Beardsley, operele lui Bellini și benzile desenate cu Flash Gordon. Eseul avea să fie inclus doi ani mai târziu în colecția Against Interpretation.[7]
Cântăreața și actrița americană Cher este considerată posesoarea titlului de „regină a stilului camp” datorită costumațiilor sale scandaloase.[8] Ea a dobândit acest statut în anii '70, când și-a lansat emisiunile de varietăți în colaborare cu designerul Bob Mackie, și a devenit o prezență constantă la televiziunea americană din prime-time.[9][10] Madonna este un alt exemplu camp. Potrivit autoarei Carol Queen, „întreaga ei carieră până la publicarea cărții Sex, inclusiv, a depins considerabil de reprezentări și viziuni camp asupra genului și sexului”.[11] Pe parcursul carierei sale, și Madonna a fost numită „regină camp”.[12]
Tema Galei Met din 2019 a fost Camp: Notes on Fashion, coprezidată de Anna Wintour, Serena Williams, Lady Gaga, Harry Styles și Alessandro Michele.[13] Intrarea lui Lady Gaga a durat 16 minute, ea sosind la gală alături de un anturaj format din cinci dansatori cu umbrele, un make-up artist și un fotograf personal, pentru a-i surprinde ipostazele.[14] Artista a sosit într-o rochie Brandon Maxwell roz aprins cu o trenă de 25 de metri, și a trecut printr-o serie de patru „dezvăluiri”, aducând un omagiu culturii drag, debutând de fiecare dată cu o nouă ținută, până a ajuns la look-ul final: lenjerie intimă și tocuri cu platformă.[15] Alte ansambluri notabile au inclus-o pe Katy Perry purtând o rochie care semăna cu un candelabru, creată de Moschino, și pe Kacey Musgraves apărând ca o Barbie în mărime naturală.[16]
Marea Britanie
modificareUmoristul Kenneth Williams a scris într-o însemnare de jurnal din 1 ianuarie 1947: „Am fost la Singapore cu Stan - o seară foarte camp, am fost observat, dar de niște siluete jerpelite, așa că nu m-am obosit să fac avansuri.”[17]
Deși se aplică tuturor bărbaților homosexuali, camp este un adjectiv folosit în special pentru a descrie un bărbat care își etalează sexualitatea prin veșminte stridente sau un comportament excentric. Camp-ul reprezintă un element popular în cultura britanică, multe icoane gay fiind alese ca atare pentru că sunt camp. Artiști precum Elton John, Lulu, Graham Norton, și Mika, ori tradiția music-hall-ului și a pantomimei, sunt elemente camp în cultura populară.[18]
Eurovision
modificareÎncepând cu anul 2000, Concursul Muzical Eurovision a prezentat un element de camp din ce în ce mai pronunțat, devenind un eveniment de referință în rândul comunității gay. Dat fiind că este un spectacol vizual, mulți dintre artiștii Eurovision încearcă să atragă atenția votanților prin alte mijloace decât muzica, ceea ce duce uneori la trucuri bizare și la ceea ce unii critici au numit „unitatea kitsch a Eurovisionului”, prin care sunt încapsulate toate prestațiile caricaturale.[19]
Note
modificare- ^ Babuscio (1993, 20), Feil (2005, 478), Morrill (1994, 110), Shugart and Waggoner (2008, 33), and Van Leer (1995)
- ^ Kerry Malla (ianuarie 2005). Roderick McGillis, ed. „Between a Frock and a Hard Place: Camp Aesthetics and Children's Culture”. Canadian Review of American Studies. 35 (1): 1–3. Accesat în .
- ^ Susan Sontag (). „Notes on "Camp"” (PDF). p. 1. Accesat în .
- ^ „Costume Institute's Spring 2019 Exhibition to Focus on Camp in Fashion”. www.metmuseum.org. Accesat în .
- ^ Susan Sontag (). „Notes on "Camp"” (PDF). p. 12. Accesat în .
- ^ Sontag, Susan (). „Notes on 'Camp'”. Partisan Review. 31 (4): 515–530.
- ^ DeMott, Benjamin (). „Lady on the Scene”. The New York Times Book Review. The New York Times. pp. 5, 32. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „She's Reigned Pop Land since the 70s, She's the Queen of Camp, She Believes in Life after Love. She's Cher, and She's Still Fantastic”. Sunday Mirror. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ White, Belinda (). „Cher is Love magazine's latest cover 'girl' at 69”. The Daily Telegraph. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Cher-ishing the Queen of Camp”. Daily News. New York. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Gnojewski, Carol (). Madonna: Express Yourself. Enslow Publishing. p. 114. ISBN 978-0-7660-2442-7. Accesat în – via Google Books.
- ^ Drushe, Bruce E.; Peters, Brian M. (). Chapter 12, Camp, Androgyny, and 1990: Strike a Pose. Sontag and the Camp Aesthetic: Advancing New Perspectives. Lexington Books. p. 216. ISBN 978-1-4985-3777-3. Accesat în – via Google Books.
- ^ Yang, Lucy (). „The 2019 Met Gala's theme is 'camp' — here's what you should expect to see on the red carpet”. Insider (în engleză). Accesat în .
- ^ „Lady Gaga perfectly captured 'camp' at the Met Gala by paying homage to drag culture”. British GQ (în engleză). . Accesat în .
- ^ „See How Lady Gaga Pulled Off the Greatest Met Gala Entrance of All Time” . Vogue (în engleză). . Accesat în .
- ^ „Photos from Moschino's Most Memorable Met Gala Looks”. E! Online. . Accesat în .
- ^ Russell Davies (1993) The Kenneth Williams Diaries, Harper-Collins Publishers ISBN: 978-0-00-255023-9
- ^ Armstrong, Robert (). „Rock it, man — what Elton John teaches us about style”. Financial Times. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Allatson, Paul (). „'Antes cursi que sencilla': Eurovision Song Contests and the Kitsch‐Drive to Euro‐Unity”. Culture, Theory and Critique. 48 (1): 87–98. doi:10.1080/14735780701293540.
Vezi și
modificareLegături externe
modificare- Materiale media legate de Camp la Wikimedia Commons
- Full text of ‘Notes on “Camp”’