Campionatul Mondial de Fotbal Feminin 2011

Pix.gif Campionatul Mondial de Fotbal Feminin 2011 Football pictogram.svg
WWC2011logo.png
Sport fotbal
Organizator FIFA
Nr. de ediții a 6-a
Data începerii 26 iunie 2010
Data sfârșitului 17 iulie 2010
Participanți 16 (din 6 confederații)
Campion  Germania
Câștigătorul trofeului  Japonia
Goluri 86 (2.69 per meci)
Golgheter Japonia Homare Sawa
(5 goluri)
Jucătorul competiției Japonia Homare Sawa
Crystal Clear app kworldclock.png
Pentru ediția următoare, vedeți :
Campionatul Mondial de Fotbal Feminin 2015
Crystal Clear app kworldclock.png
Pentru ediția precedentă, vedeți :
Campionatul Mondial de Fotbal Feminin 2007

Campionatul Mondial de Fotbal Feminin 2011 a fost al șaselea turneu de Campionat Mondial de Fotbal Feminin. A avut loc între 26 iunie- 17 iulie 2011 în Germania, care a obținut drepturile de a organiza turneul în Octombrie 2007. Japonia a câștigat finala pe care a jucat-o împotriva Statelor Unite la penaltiuri după ce în timpul normal de joc scorul a fost de 2-2 și a devenit prima echipă din Asia, care a câștigat turneul.[1]

Meciurile s-au jucat pe nouă stadioane din Germania, iar finala s-a jucat pe Commerzbank Arena în Frankfurt. Șaisprezece echipe au fost selectate pentru a participa printr-un turneu internațional de calificare, care a început în 2009. În prima fază a turneului echipele au fost repartizate în patru grupe a patru echipe, unde fiecare echipă a jucat cu fiecare, iar cele mai bine clasate două echipe au trecut în faza eliminatorie.

GazdaModificare

 
Cele șase candidate inițiale

Șase națiuni, Australia, Canada, Franța, Germania, Peru și Elveția, s-au declarat interesate de găzduirea Campionatul Mondial de Fotbal Feminin 2011. Asociația Germană de Fotbal și-a anunțat speranțele de găzduire a turneului pe 26 ianuarie 2006, în urma unui angajament făcut de cancelarul german Angela Merkel, care a declarat că sprijină pe deplin o potențială ofertă.[2] Toate cele 6 națiuni și-au anunțat oficial interesul până la termenul limită de 1 martie 2007. Dosarele finală de licitație a trebuit să fie predat înainte de 1 august 2007. Elveția s-a retras pe 29 mai 2007, declarând că Europa se axează foarte mult pe Franța și Germania, și o a treia ofertă europeană a părut inutilă. La data de 27 august 2007, Franța, de asemenea, s-a retras, se pare, în schimbul sprijinului Germaniei pentru oferta acestora de a găzdui competiția masculină UEFA Euro 2016.[3] Mai târziu Australia (12 octombrie 2007) și Peru (17 octombrie 2007) voluntar s-au retras de asemenea din cursă, lăsând numai pe Canada și Germania în competiția pentru organizarea turneului. Pe 30 decembrie 2007, Comitetul Executiv FIFA a votat pentru atribuirea turneului Germaniei.[4] Canada eventual va organiza Campionatul Mondial de Fotbal Feminin 2015.[5]

AreneModificare

După ce Asociația Germană de Fotbal (DFB) și-a exprimat dorința de a organiza Campionatul Mondial de Fotbal Feminin, 23 de orașe din Germania au depus cerere pentru a găzdui meciuri de la Cupa Mondială. Douăsprezece orașe au fost alese pentru dosarul de licitare oficial predat la FIFA în luna august 2007.[6] Pe 30 septembrie 2008, comitetul executiv DFB a decis folosirea a nouă stadioane pentru turneu; candidatele inițiale Essen, Magdeburg și Bielefeld nu au fost alese ca gazde pentru turneu.[7]

Meciul oficial de deschidere a fost între Germania și Canada pe Stadionul Olimpic din Berlin, gazda finalei de la turneul masculin din 2006; a fost singurul meci jucat în Berlin. Cu toate acestea, nu a fost primul meci al turneului, a fost precedat de un meci de pe Rhein-Neckar-Arena din Sinsheim între Franța și Nigeria. Finala turneului va avea loc pe Commerzbank-Arena în Frankfurt, stadionul unde a avut loc finala la masculin a Cupei Confederațiilor din 2005. Pe Borussia-Park din Mönchengladbach și Commerzbank-Arena din Frankfurt vor avea loc semifinalele. Play-off-ul pentru locul trei va avea loc pe Rhein-Neckar-Arena.[7]

Din 2007, cinci stadioane au fost construite noi (Augsburg, Dresda și Sinsheim) sau remodelate (Bochum și Leverkusen). Șase stadioane vor găzdui meciuri pentru cluburi din Bundesliga în sezonul, care urmează 2011-2012 și alte trei stadione vor găzdui meciuri pentru cluburi din 2. Fußball-Bundesliga în același sezon. În comparație cu Campionatul Mondial de Fotbal Masculin 2006 au fost alese stadioane cu capacitate mult mai mică; șase stadioane au o capacitate de 20.000 - 30.000 de locuri. Toate orașele vor găzdui patru meciuri în afară de Berlin și Mönchengladbach; ultimul va găzdui trei meciuri.[8] Capacitatea totală a celor nouă stadioane este de aproximativ 330.000 de locuri. Per total, aproximatix un milion de bilete vor fi disponibile.[9]

Mai multe dintre stadioanele sunt oficial denumite simplu „Stadion al Campionatului Mondial de Fotbal”, deoarece FIFA interzice sponsorizarea stadioanelor cu excepția cazului în care sponsorii stadion sunt, de asemenea, sponsori oficiali ai turneului. Deoarece terasele unde se stă în picioare sunt interzise la turneele internaționale, toate stadioanele au o capacitate totală mai mică, comparativ cu un meci din Bundesliga. Datele despre capacitate sunt în concordanță cu cele date de FIFA:[10]

Campionatul Mondial de Fotbal Feminin 2011 (Germania)
Augsburg Berlin Bochum
Impuls Arena Stadionul Olimpic Ruhrstadion
Capacitate: 24.661 Capacitate: 73.680 Capacitate: 20.556
     
Dresda Frankfurt Leverkusen
Stadionul Glücksgas Commerzbank-Arena BayArena
Capacitate: 25.582 Capacitate: 48.837 Capacitate: 29.708
 
Mönchengladbach Sinsheim Wolfsburg
Borussia-Park Rhein-Neckar-Arena Volkswagen-Arena
Capacitate: 45.860 Capacitate: 25.475 Capacitate: 26.062
   

Echipe și calificăriModificare

Numărul echipelor participanteModificare

FIFA a examinat perspectiva de creștere a numărului de echipe de la 16 la 24, pentru a reflecta popularitatea în creștere la nivel mondial a fotbalului feminin și a Campionatului Mondial de Fotbal Feminin. Cu toate acestea, la 14 martie 2008, Comitetul Executiv FIFA a decis să păstreze numărul de participanți la 16, îngrijorată de faptul că mai multe echipe ar dilua calitatea meciurilor.[11] Ideea de a avea 20 de echipe care iau parte, care a fost discutată pe scurt, a fost considerată imposibil de pus în aplicare în ceea ce privește planificarea meciurilor și logistică. În timpul Campionatului Mondial de Fotbal Feminin 2007, președintele FIFA, Sepp Blatter a militat pentru ideea de a mări numărul de echipe. În special, victoria cu 11-0 a Germaniei în fața Argentinei în meciul de deschidere a turneului din 2007 a provocat o dezbatere asupra faptului că dacă existată 24 de echipe naționale la un nivel comparabil.[12]

Alocarea pe confederațiiModificare

În octombrie 2008, Comitetul Executiv FIFA a anunțat o schimbare în alocarea locurilor pentru confederațiile continentale. Echipelor din Asia le-au fost garantate 3 locuri automate în loc de 2,5 pentru faza eliminatorie (deși, în 2007, națiunea gazdă a fost o echipă suplimentară din Asia). Europei i-a fost redusă alocarea de la 5 la 4,5 (deși efectiv i-a crescut la 5,5 datorită calificării automate a țării gazde). Cel de-al 16-lea loc, care permite calificare a fost distribuit printr-un meci de play-off între cea de-a treia echipă clasată în CONCACAF și o echipă câștigătoare a recalificărilor din Europa.[13]

Echipe calificateModificare

Calificarea pentru turneu a avut loc între aprilie 2009 și noiembrie 2010. Ca națiune gazdă, Germania, a fost calificată automat, în timp ce echipele naționale rămase s-au calificat prin turneele preliminare organizare de confederațiile continentale ale acestora.

† - calificată prin play-off împotriva Italiei

ArbitriModificare

Comitetul de Arbitraj al FIFA a ales 16 arbitrii pentru a oficia la Campionatul Mondial: trei din AFC, unul din CAF, doi din CONMEBOL, trei din CONCACAF, unul din OFC și șase de la UEFA. În plus, 32 de arbitrii asistenți și patru arbitrii de rezervă au fost aleși. Cel mai bătrân arbitru a fost suedezul, Jenny Palmquist, care avea 42 de ani, iar cel mai tânăr arbitru a fost Finau Vulvuli care avea 29 de ani și era din Fiji.[14][15]

LoturiModificare

De la turneul din 2007 fiecare echipă de la Campionatul Mondial de Fotbal Feminin trebuie să conțină de 21 de jucători. Fiecare federație națională participantă trebuie să confirme lotul de 21 de jucătoare nu mai târziu de 10 zile lucrătoare înainte de începerea turneului. Înlocuirea unui jucător grav rănit este permisă numai cu 24 de ore înainte ca echipa în cauză să aibă primul joc la Cupa Mondială.

Cazuri de dopingModificare

Pe 25 iunie 2011 mostra A a jucătoarei, Yineth Varón, portarul Columbiei a ieșit pozitiv la o substanță necunoscută încă. Ea a fost suspendată provizoriu de către FIFA, până când rezultatul probei B este cunoscut.[16] De asemenea două jucătoare coreene au fost testate pozitiv la un test anti-doping.[17]

Tragerea la sorțiModificare

Comitetul Organizator a aprobat procedura de tragere la sorți pe 28 noiembrie 2010. Patru echipe: Germania, Japonia, Statele Unite, Brazilia au fost trase la sorți după Clasamentul mondial feminin după FIFA și realizările din trecut. Nu au fost două echipe din aceeași confederație într-o grupă în afară de Grupa A unde au fost două echipe din Europa.[18]

Urna 1 Urna 2 Urna 3 Urna 4
  Germania (A1)
  Japonia (B1)
  Statele Unite (C1)
  Brazilia (D1)
  Australia
  Coreea de Nord
  Canada
  Mexic
  Nigeria
  Guineea Ecuatorială
  Noua Zeelandă
  Columbia
  Anglia
  Franța
  Suedia
  Norvegia

Faza grupelorModificare

 
Ceremonia de deschidere de pe Stadionul Olimpic din Berlin înainte de Germania vs. Canada

În faza grupelor au fost 16 echipe împărțite în 4 grupe. Fiecare echipă din grupă a jucat cu fiecare. Echipele au primit trei puncte pentru victorie, unul pentru egal și niciunul pentru înfrângere. Prima și a doua clasată echipă din grupă s-au calificat pentru sferturile de finală.

Programul turneului a fost publicat pe 20 martie 2009, cu gazda plasată în poziția A1. Spre deosebire de turneul feminin precedent turneul final al Cupei Mondiale, nu va avea două capuri de afiș, dar meciuri vor avea loc în aceeași zi în diferite locații. Comitetul Organizator a declarat că acesta este un semnal al creșterii calității fotbalului feminin. Toate orele sunt la fusul orar CEST (UTC+2).

Criterii de departajare

[19]

1. Numărul mai mare de puncte după toate meciurile din grupă
2. Golaverajul după toate meciurile din grupă
3. Numărul mai mare de goluri marcate după toate meciurile din grupă
4. Numărul mai mare de puncte în meciurile dintre echipe
5. Golaverajul în meciurile dintre echipe
6. Numărul mai mare de goluri marcate în meciurile dintre echipe
7. Criteriul Fair play bazat pe numărul de cartonașe roșii și galbene primite
8. Tragerea la sorți de către Comitetul de organizare FIFA
Legenda culorilor din tabel
Câștigătoarele grupelor și locul doi avansează în sferturile de finală

Grupa AModificare

Echipa MJ V E Î GM GP DG Pct.
  Germania 3 3 0 0 7 3 +4 9
  Franța 3 2 0 1 7 4 +3 6
  Nigeria 3 1 0 2 1 2 −1 3
  Canada 3 0 0 3 1 7 −6 0
Nigeria  0 – 1  Franța
Cronica Delie   56'

Germania  2 – 1  Canada
Garefrekes   10'
Okoyino da Mbabi   42'
Cronica Sinclair   82'

Canada  0 – 4  Franța
Cronica Thiney   24'60'
Abily   66'
Thomis   83'
Spectatori: 16.591

Germania  1 – 0  Nigeria
Laudehr   54' Cronica

Franța  2 – 4  Germania
Delie   56'
Georges   72'
Cronica Garefrekes   25'
Grings   32'68' (pen.)
Okoyino da Mbabi   88'

Canada  0 – 1  Nigeria
Cronica Nkwocha   84'

Grupa BModificare

Echipa MJ V E Î GM GP DG Pct.
  Anglia 3 2 1 0 5 2 +3 7
  Japonia 3 2 0 1 6 3 +3 6
  Mexic 3 0 2 1 3 7 −4 2
  Noua Zeelandă 3 0 1 2 4 6 −2 1
Japonia  2 – 1  Noua Zeelandă
Nagasato   6'
Miyama   68'
Cronica Hearn   12'
Spectatori: 12.538

Mexic  1 – 1  Anglia
Ocampo   33' Cronica Williams   21'
Spectatori: 18.702

Japonia  4 – 0  Mexic
Sawa   13'39'80'
Ohno   15'
Cronica

Noua Zeelandă  1 – 2  Anglia
Gregorius   18' Cronica J. Scott   63'
Clarke   81'

Anglia  2 – 0  Japonia
E. White   15'
Yankey   66'
Cronica
Spectatori: 20.777

Noua Zeelandă  2 – 2  Mexic
Smith   90'
Wilkinson   90+4'
Cronica Mayor   2'
Domínguez   29'

Grupa CModificare

Echipa MJ V E Î GM GP DG Pct.
  Suedia 3 3 0 0 4 1 +3 9
  Statele Unite 3 2 0 1 6 2 +4 6
  Coreea de Nord 3 0 1 2 0 3 −3 1
  Columbia 3 0 1 2 0 4 −4 1
Columbia  0 – 1  Suedia
Cronica Landström   57'
Spectatori: 21.106


Coreea de Nord  0 – 1  Suedia
Cronica Dahlkvist   64'
Spectatori: 23.768


Suedia  2 – 1  Statele Unite
Dahlkvist   16' (pen.)
Fischer   35'
Cronica Wambach   67'

Coreea de Nord  0 – 0  Columbia
Cronica

Grupa DModificare

Echipa MJ V E Î GM GP DG Pct.
  Brazilia 3 3 0 0 7 0 +7 9
  Australia 3 2 0 1 5 4 +1 6
  Norvegia 3 1 0 2 2 5 −3 3
  Guineea Ecuatorială 3 0 0 3 2 7 −5 0
Norvegia  1 – 0  Guineea Ecuatorială
Haavi   84' Cronica
Spectatori: 12.928

Brazilia  1 – 0  Australia
Rosana   54' Cronica

Australia  3 – 2  Guineea Ecuatorială
Khamis   8'
van Egmond   48'
De Vanna   51'
Cronica Añonma   21'83'
Spectatori: 15.640

Brazilia  3 – 0  Norvegia
Marta   22'48'
Rosana   46'
Cronica

Guineea Ecuatorială  0 – 3  Brazilia
Cronica Érika   49'
Cristiane   54'90+3' (pen.)

Australia  2 – 1  Norvegia
Simon   57'87' Cronica Thorsnes   56'
Spectatori: 18.474

Faza eliminatorieModificare

Faza eliminatorie este compusă din cele opt echipe care au trecut de faza grupelor. Există trei runde de meciuri, cu fiecare rundă eliminându-se jumătate din echipele participante. Rundele succesive sunt: sferturile de finală, semifinalele și finala. De asemenea există un play-off prin care se decide locul trei și patru. Fiecare meci din faza eliminatorie, care se termină egal după 90 de minute este urmat de 30 de minute de prelungiri; dacă scorul este încă egal atunci se execută loviturile de la 11m.

Sferturi de finală Semifinale Finala
                   
9 iulie — Wolfsburg        
   Germania  0
13 iulie — Frankfurt
   Japonia (a.e.t.)  1  
   Japonia  3
10 iulie — Augsburg
     Suedia  1  
   Suedia   3
17 iulie — Frankfurt
   Australia  1  
   Japonia  2 (3)
9 iulie — Leverkusen
     Statele Unite  2 (1)
   Anglia  1 (3)
13 iulie — Mönchengladbach
   Franța (pen.)  1 (4)  
   Franța  1 Finala mică
10 iulie — Dresda
     Statele Unite  3  
   Brazilia  2 (3)    Suedia  2
   Statele Unite  2 (5)      Franța  1
16 iulie — Sinsheim

Sferturile de finalăModificare

Anglia  1 – 1  Franța
J. Scott   59' Cronica Bussaglia   88'
(d.p.)
Smith  
Carney  
Stoney  
Rafferty  
White  
3 – 4   Abily
  Bussaglia
  Thiney
  Bompastor
  Le Sommer
Spectatori: 26.395

Germania  0 – 1  Japonia
Cronica Maruyama   108'

Suedia  3 – 1  Australia
Sjögran   10'
Dahlkvist   16'
Schelin   52'
Cronica Perry   40'
Spectatori: 24.605

Brazilia  2 – 2  Statele Unite
Marta   68' (pen.)92' Cronica Daiane   2' (o.g.)
Wambach   120+2'
(d.p.)
Cristiane  
Marta  
Daiane  
Francielle  
3 – 5   Boxx
  Lloyd
  Wambach
  Rapinoe
  Krieger

SemifinaleModificare

Franța  1 – 3  Statele Unite
Bompastor   55' Cronica Cheney   9'
Wambach   79'
Morgan   82'

Japonia  3 – 1  Suedia
Kawasumi   19'64'
Sawa   60'
Cronica Öqvist   10'

Finala micăModificare

Suedia  2 – 1  Franța
Schelin   29'
Hammarström   82'
Cronica Thomis   56'

FinalaModificare

Japonia  2 – 2  Statele Unite
Miyama   81'
Sawa   117'
Cronica Morgan   69'
Wambach   104'
(d.p.)
Miyama  
Nagasato  
Sakaguchi  
Kumagai  
3 – 1   Boxx
  Lloyd
  Heath
  Wambach

PremiiModificare

Următoarele premii au fost date la finalul turneului.[27]

Cel mai bun jucător (Balonul de Aur)Modificare

Balonul de Aur Balonul de Argint Balonul de Bronz
  Homare Sawa   Abby Wambach   Hope Solo

Cel mai bun marcator (Gheata de Aur)Modificare

Gheata de Aur Gheata de Argint Gheata de Bronz
  Homare Sawa   Marta   Abby Wambach

Alte premiiModificare

Cel mai bun portar Cea mai bună tânără jucătoare Trofeul FIFA Fair Play
  Hope Solo   Caitlin Foord[28]   Japonia

Echipa All-StarModificare

Portari Fundași Mijlocași Atacanți

  Ayumi Kaihori
  Hope Solo

  Elise Kellond-Knight
  Érika
  Alex Scott
  Sonia Bompastor
  Laura Georges
  Saskia Bartusiak

  Jill Scott
  Genoveva Añonma
  Louisa Necib
  Aya Miyama
  Shinobu Ohno
  Homare Sawa
  Kerstin Garefrekes
  Caroline Seger
  Shannon Boxx
  Lauren Cheney

  Marta
  Lotta Schelin
  Abby Wambach

MarcatoareModificare

5 goluri[29]
4 goluri
3 goluri
2 goluri

1 gol

Autogol

Vezi șiModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Campionatul Mondial de Fotbal Feminin 2011

ReferințeModificare

  1. ^ „Japan edge USA for maiden title”. FIFA. . Accesat în . 
  2. ^ Rede von Bundeskanzlerin Angela Merkel. Deutschland.de. 9 December 2005. Accessed 29 April 2008. de
  3. ^ Juchem, Markus. WM 2011: Frankreichs Rückzug offenbar beschlossene Sache. Womensoccer.de. 23 august 2007. Accessed 29 April 2008. de
  4. ^ Germany to stage 2011 showpiece. FIFA.com. 30 October 2007. Accessed 29 April 2008.
  5. ^ Canada gets 2015 Women's World Cup of soccer. CBCSports.ca. 3 March 2011 Accessed 16 June 2011.
  6. ^ DFB benennt zwölf Städte und Stadien für Frauen-WM 2011. DFB.de. 11 May 2007. Accessed 30 July 2008. de
  7. ^ a b Nine Host Cities announced. FIFA.com. 30 September 2008. Accessed 1 October 2008.
  8. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite matchschedule
  9. ^ Frauen-WM voraussichtlich vom 26. Juni bis 17. Juli. DFB.de. 19 April 2008. Accessed 29 April 2008. de
  10. ^ FIFA. Stadiums. FIFA.com. Accessed 14 June 2011.
  11. ^ Associated Press. FIFA keeps 16 teams for 2011 Women’s World Cup. ESPN.com. 13 March 2008. Accessed 30 July 2008.
  12. ^ AFP. FIFA chief dismayed at 11-0 scoreline in women's World Cup opener. Google News. 11 September 2007. Accessed 30 July 2008.
  13. ^ FIFA. „FIFA Women's World Cup 2011” (PDF). FIFA.com. Accesat în . 
  14. ^ „List of Officials” (PDF). FIFA. . Accesat în . 
  15. ^ „Officials confirmed for Germany 2011”. FIFA. . Accesat în . 
  16. ^ „Colombian player Yineth Varon provisionally suspended following anti-doping test”. FIFA. . Accesat în . 
  17. ^ „FIFA to issue statement on women's World Cup doping”. eurosport.yahoo.com. . Accesat în . 
  18. ^ Germany 2011: Draw procedure FIFA.com. 29 November 2010. Accessed 29 November 2010.
  19. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite regulations
  20. ^ a b c d e f g h „Schiedsrichterinnen für die Spiele 1 bis 8 benannt”. FIFA. . Accesat în . 
  21. ^ a b c d e f g h „Schiedsrichterinnen für die Spiele 9 bis 16 benannt”. FIFA. . Accesat în . 
  22. ^ a b c d e f g h „Bibiana Steinhaus pfeift Äquatorial-Guinea gegen Brasilien”. dfb.de. . Accesat în . 
  23. ^ a b c d „Mexikanerin Alvarado leitet deutsches Viertelfinale”. dfb.de. . Accesat în . 
  24. ^ a b „FIFA Women's World Cup 2011 – Semi-finals”. refereeingworld.blogspot.com. . Accesat în . 
  25. ^ „FIFA Women's World Cup 2011 – Third Place Match: Seitz (USA)”. refereeingworld.blogspot.com. . Accesat în . 
  26. ^ „FIFA Women's World Cup Final 2011: Steinhaus (GER)”. refereeingworld.blogspot.com. . Accesat în . 
  27. ^ Double delight for Sawa
  28. ^ Hyundai driving support for young talent
  29. ^ „adidas Golden Boot (Top Scorer)”. FIFA. Accesat în . 

Legături externeModificare