Cebza, Timiș

Cebza (maghiară Csebze, sârbă Чебза) este un sat ce aparține orașului Ciacova din județul Timiș, Banat, România. Din punct de vedere administrativ, face parte din orașul Ciacova. Aici se găsește o biserică de lemn care datează din 1758-1759, renovată în 1815.

Coordonate: 45°33′8″N 21°3′59″E ({{PAGENAME}}) / 45.55222°N 21.06639°E
Cebza
maghiară Csebze sârbă Чебза
— sat —

Cebza Cebza (România) Poziția geografică

Țară	România
Județ	Timiș
Oraș	Ciacova

SIRUTA	156375
Prima atestare	1337

Altitudine	79 m.d.m.

Populație (2021)
- Total	838 locuitori

Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	307111

Prezență online
GeoNames

Poziția localității Cebza Poziția localității Cebza
Modifică date / text

Localizare

Se situează în sud-vestul județului Timiș, pe malul stâng al râului Timiș, la circa 8 km nord-vest de orașul Ciacova și circa 31 km sud-vest de municipiul Timișoara (pe șosea).

Istorie

Biserica de lemn, monument istoric. Datează din 1758-1759, posibil din secolul XV

Cebza în Harta Iosefină a Banatului, 1769-72

Lungimea bisericii este disproporţionată faţă de dimensiunile mici ale lăcaşului, neobişnuit de lung pentru bisericile de lemn din Banat

Prima mențiune documentară a satului Cebza datează din 1337, sub numele de Chevzen, din documentele de dijmă papală, documente care reprezintă pentru multe localități din Banat prima mențiune scrisă despre existența lor. În 1395 satul e aminitit ca posesie a nobililor din Ciacova. Același statut juridic îl are și în actul de hotărnicie din 1424, când este amintit cu o situație demografică prosperă, mult peste media central-europeană a epocii. Avea atunci 92 de gospodării, din care doar trei fără locuitori.^[1] Mai avea la acea dată 11 fântâni și o biserică de zid fără turn. La conscripția de la 1717, apare cu un număr relativ mare de case - 80 - aparținând de districtul Ciacova.

Cu toate că primele mențiuni documentare referitoare la Mănăstirea Cebza datează din secolul XVII (1758-1759), se crede că ea este mult mai veche și că datează de fapt din secolul XV.

Biserica ortodoxă din sat a fost construită în 1880. În 1912 viitura de pe Timiș și inundația catastrofală care a urmat, a distrus tot satul, cu excepția bisericii și a câtorva case mai solide. Biserica din lemn a fost și ea afectată de inundație.

Demografie

Conform recensăminteleor moderne care s-au făcut în Banat începând cu 1869, populația Cebzei a fost tot timpul majoritar românească. Pe lângă ei au mai locuit și câțiva germani, maghiari și sârbi. La recensământul din 2002, populația era de 745 locuitori, în ușoară scădere față de 1992. Cea mai numeroasă populație a fost înregistrată la recensământul din 1900: 1.728 de locuitori.

Evoluția populației

Recensământul^[2]		Structura etnică
Anul	Populația	Români	Maghiari	Germani	Alte etnii
1880	1.403	1.336	14	38	15
1900	1.728	1.513	73	81	61 (51 sârbi)
1941	1.276	1.221	18	13	24
1977	1.061	1.015	13	4	29
1992	760	724	6	1	29
2002	745	712	11	-	16 (țigani)

Structura religioasă

Din totalul de 745 locuitori înregistrați la recensământul din 2002, 696 (93%) s-au declarat ortodocși, 40 (5%) penticostali, 9 de alte religii.

Vezi și

Mănăstirea Cebza

Note

^ „Biserica de lemn "Sfantul Gheorghe" a Manastirii Cebza (1758)”. Arhivat din original la 12 octombrie 2009. Accesat în 28 februarie 2008.
^ „Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Timiș 1880 - 2002” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 10 iunie 2007. Accesat în 6 martie 2008.

Legături externe

Biserica de lemn "Sfântul Gheorghe" a Mănăstirii Cebza Arhivat în 12 octombrie 2009, la Wayback Machine.
Anuarul Socec al României Mari 1924-1925 - online de la Biblioteca Congresului S.U.A.

[1] „Biserica de lemn "Sfantul Gheorghe" a Manastirii Cebza (1758)”. Arhivat din original la 12 octombrie 2009. Accesat în 28 februarie 2008.

[st-2] „Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Timiș 1880 - 2002” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 10 iunie 2007. Accesat în 6 martie 2008.

[1]

[2]