Clint Eastwood

actor și regizor american
Clint Eastwood

Clint Eastwood la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, 2008
Date personale
Nume la naștereClinton Eastwood Modificați la Wikidata
Născut (93 de ani)
San Francisco, SUA
PărințiClint Eastwood Sr.[*][[Clint Eastwood Sr. |​]][1]
Margaret Ruth Runner[*][[Margaret Ruth Runner |​]][1] Modificați la Wikidata
Partener(i)Sondra Locke
(c. 1975; sep. 1989)
Frances Fisher
(c. 1990; sep. 1995)
Căsătorit cuMaggie Johnson 1953-1984
Dina Ruiz Eastwood 1996-2014
Copii* Kimber Eastwood
* Kyle Eastwood
* Alison Eastwood[2]
* Scott (Reeves) Eastwood
* Kathryn (Reeves) Eastwood
* Francesca Fisher-Eastwood
* Morgan Eastwood
CetățenieStatele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Etnieenglez
Olandezi americani[*] Modificați la Wikidata
Religiedeism[3]
Budism[3]
ateism[4][5] Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor, actor, producător, scenarist, compozitor, politician
Limbi vorbitelimba engleză[6][7] Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate1955 -prezent
Oraș natalSan Francisco, California California
Partener(ă)Sondra Locke
(c. 1975; sep. 1989)
Frances Fisher
(c. 1990; sep. 1995)
PremiiPremii Oscar

Golden Coach
2003 Mystic River
Alte premii

Semnătură
Prezență online

Clinton Eastwood jr. (n. , California, SUA) este un actor, regizor și scenarist de film, producător, compozitor și politician american, câștigător a patru premii Oscar ca regizor, actor și producător. Ca erou laconic de westernuri și filme de acțiune, se numără din anii ’60 printre cele mai de succes staruri ale lumii. Mai târziu devine un regizor și producător de film renumit și obține în anii 1993 și 2005 Oscarul pentru cea mai bună regie. În plus, a fost distins ca producător al acestor filme cu Premiul Oscar pentru cel mai bun film.

Viața modificare

 
Clint Eastwood în 1981

Clint Eastwood este fiul contabilului Clinton Eastwood și al soției acestuia, Ruth.[12] În timpul recesiunii economice, tatăl său a fost nevoit să lucreze ca vânzător într-o benzinărie și să pornească prin țară cu familia sa, în căutare de lucru.[13][14] Clint locuia câteodată la bunica sa, care avea o crescătorie de găini în Sunol. În cele din urmă, familia sa s-a stabilit în Oakland. Eastwood, care trecea drept timid și introvertit, a frecventat zece școli diferite și a absolvit liceul în 1948. Printre altele, a lucrat ca tăietor de lemne, fochist, vânzător la benzinărie și magaziner.[15] În anul 1951 a fost chemat la armată și deplasat la Fort Ord, unde a lucrat doi ani ca instructor de înot.[16] La armată l-a cunoscut pe David Janssen, viitorul interpret al lui Richard Kimble din serialul „Fugitive”. Janssen i-a propus chipeșului și atleticului Eastwood să-și încerce, ca și el, norocul la Hollywood.

În 1986 Eastwood a apărut pe primele pagini ale ziarelor, când a fost votat primar al locului său natal, Carmel.[17] A deținut această funcție până în 1988.[18] Eastwood este membru al Partidului Republican și a sprijinit printre altele candidatura la președinție a lui Richard Nixon și Ronald Reagan. Deoarece s-a împotrivit războiului din Irak și l-a considerat o mare greșeală, Clint Eastwood a fost de asemenea un hotărât oponent al conducerii Bush. Deși se știe că Eastwood are probleme mari cu auzul, el refuză să poarte în public vreun aparat auditiv.

Dinastia Eastwood modificare

Eastwood are șapte copii (după unii, mai mulți, dar nedeterminat cât de mulți[19][20][21][22][23]), care lucrează toți în domeniul artistic, film, modă, muzică, fotomodelism.

Îndelungata relație cu Sondra Locke a dus la o colaborare productivă, dar a rămas fără copii.

Activitate modificare

Roluri secundare și seriale de televiziune modificare

La mijlocul anilor ’50 Clint Eastwood a trecut examenele pentru Universal Pictures și a primit pentru început printr-un contract de 6 luni un curs de actorie gratuit. Din 1955 începe să joace în roluri minore, printre altele ca asistent de laborator în supraproducția „Revenge of the Creature” (1955). În „Tarantula“ (1955) a jucat în rolul unuia dintre piloții de avioane cu reacție care luptă cu napalm împotriva unui păianjen uriaș. Purtând însă mască de oxigen, de-abia este de recunoscut. Eastwood a obținut și roluri minore în televiziune.

În 1957, neprelungindu-i-se contractul de la Universal, a fost nevoit să lucreze din nou ca instructor de înot. Din cauză ca soția sa s-a îmbolnăvit serios, Eastwood a întâmpinat greutăți financiare. În 1957 a fost angajat prin contract pentru o perioadă scurtă de timp de societatea de filme RKO Pictures, care însă s-a retras imediat după aceea din domeniul producției cinematografice. În 1959 Clint Eastwood a câștigat o poziție solidă în televiziune și a preluat în serialul longeviv de Western „Rawhide“ rolul cowboy-ului Rowdy Yates. Până în 1965 a jucat în 217 episoade.

Debutul în Italo-Western modificare

În 1964 regizorul italian Sergio Leone a lansat western-ul „A Fistful of Dollars” („Un pumn de dolari“), un remake al lui „Yojimbo” de Akira Kurosawa. Deoarece a trebuit să realizeze fimul cu un buget restrâns, nu a putut angaja pentru rolul principal un star Hollywood recunoscut, precum Henry Fonda sau James Coburn. În căutarea unui înlocuitor plătibil, regizorul l-a observat pe Eastwood, pe care în cele din urmă l-a angajat pentru 15.000 de dolari. Eastwood joacă în acest fim rolul unui aventurier, care într-un orășel se angajează ca pistolar în serviciul a două clanuri învrăjbite, pentru a le asmuți unul împotriva celuilalt.

„A fistful of dollars” a trecut mai întâi drept obscur și a fost fie facut praf de critici, fie nu a fost băgat în seamă. Filmul a ajuns totuși la încasări enorme și a declanșat valul de Italo-Western din anii ’60, care a dat naștere la mai multe sute de filme. În rolul cinicului străin fără nume, care își confruntă dușmanii într-un poncho cu o liniște provocatoare, Clint Eastwood a avansat ca un exponent al culturii pop. Nenumărați actori de western s-au orientat în următorii ani după tipul de personaj creat de Eastwood și Leone.

În filmul care a urmat acestuia, „For a Few Dollars More“ („Pentru câțiva dolari în plus“) (1965), actorul se înfățișează din nou ca pistolar neras, apărând în rolul unui vânător de recompense, care împreună cu „tovarășul“ său, Lee Van Cleef, înfrânge o bandă de escroci. Succesul acestui film i-a făcut lui Leone în 1966 posibilă realizarea costisitorului film „The Good, the Bad and the Ugly“ („Cel bun, cel rău și și cel urât”). Eastwood apare din nou în poncho ca vânător de recompense și se află împreună cu Lee van Cleef și Eli Wallach pe urma unei comori care s-a pierdut în tulburările de după războiul civil. Acest al treilea western al lui Leone a devenit un film cu încasări uriașe și a avansat în cursul deceniilor la statutul unui film de clasă. În lista celor mai bune fime din Internet Movie Database figurează pe locul 9, trecând drept cel mai bun western al tuturor timpurilor (august 2009).

După „The Good, the Bad and the Ugly”, relațiile dintre Sergio Leone și actorul său principal s-au zdruncinat, fapt care l-a determinat pe regizor ca pentru următorul său film să-l angajeze pe Charles Bronson. După cât se pare, cei doi s-au împăcat înaintea morții lui Sergio Leone din 1989. În 1992 Eastwood i-a dedicat western-ul regizat de el, „Unforgiven”, printre alții și lui Sergio Leone. Prin acest film, în care a jucat rolul principal, a reușit atât să aducă un omagiu genului, cât și să pună în discuție miturile și transfigurările sale, așadar și propriul său rol ca erou de western. Această realizare a însemnat pentru Eastwood debutul celei de-a doua cariere, cea de regizor de film.

Actorul Clint Eastwood modificare

Clint Eastwood a devenit în cursul deceniilor unul dintre cele mai cunoscute star-uri pe plan mondial și este recunoscut de-a lungul generațiilor ca o figură proeminentă în cinematografie. Star-ul, înalt de 1,93 metri, cu trăsături marcante, a exercitat în rolul eroului de acțiune scump la vorbă o mare putere de atracție. Este cunoscut pentru mina nemișcată cu care dă replici scurte și cinice („Make my day“, „Do I feel lucky, well do ya punk?“).

Imaginea lui Eastwood ca erou pistolar a fost mult discutată mai ales în anii ’70. Influenta doamnă critic de film Pauline Kael l-a atacat regulat pe Eastwood, atribuind personajelor sale de film o ideologie reacționară și disprețuitoare față de oameni, ceea ce actorul a respins vehement. De-a lungul deceniilor și înaintând în vârstă, figurile din rolurile sale au devenit vizibil mai blânde și mai ironice față de propria persoană. Doar în „Gran Torino“, care a fost gândit ca o imagine de adio strălucită, Eastwood a jucat un personaj acrit, de o sinceritate cinică, cu convingeri morale nemiloase.

Privire de ansamblu asupra activității modificare

Clint Eastwood a jucat din 1964 rolul principal în 45 de filme artistice. Din 1968 a apărut de 21 de ori pe lista cu cei zece cei mai de succes actori din punct de vedere comercial, care este întocmită anual de către Quigley Publications. Doar John Wayne a fost inclus de mai multe ori în Lista Quigley (și anume de 25 de ori). Conform lui Quigley între 1972 și 1993 a fost în ceea ce privește încasările filmelor sale cel mai de succes actor.

Clint Eastwood este până în prezent cel mai în vârstă regizor care a obținut vreodată un Oscar pentru cea mai buna regie – avea 74 de ani când a primit premiul pentru „Million Dollar Baby”.

Este de asemenea singurul star Hollywood care, atât ca regizor, cât și ca producător, a fost distins de două ori cu acest premiu (Warren Beatty, Robert Redford, Mel Gibson și Kevin Costner au primit premiul până acum de câte o dată ca regizor). În total a primit așadar patru Oscar-uri. Ca regizor, Eastwood este cunoscut pentru felul eficient de a lucra, terminând de multe ori filmările înainte de termenul planificat și mereu în limitele bugetului prevăzut. Franz Everschor constată că în 2006, la 76 de ani, „este mai dornic ca niciodată să încerce experiențe”.

Până acum (mai 2010) au fost nominalizați opt actori sub regia lui Eastwood pentru un Oscar.

Din 1971 Eastwood a pus în scenă 31 de filme artistice iar din 1982 a produs 24 astfel de filme. Din 1969 s-a implicat în 17 filme ca și cântăreț și compozitor de coloane sonore și cântece.

Filmografie selectivă modificare

Actor modificare

Regizor modificare

Note modificare

  1. ^ a b Genealogics 
  2. ^ [1]
  3. ^ a b https://hollowverse.com/clint-eastwood/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://en.wikipedia.org/wiki/Clint_Eastwood#Spiritual_beliefs  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ https://www.celebatheists.com/wiki/Clint_Eastwood  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ „Clint Eastwood”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Clint Eastwood, SNAC, accesat în  
  10. ^ Clint Eastwood, Filmportal.de, accesat în  
  11. ^ Clint Eastwood, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  12. ^ McGilligan, p. 231
  13. ^ Eliot, p. 15
  14. ^ Leung, Rebecca (). „Two Sides of Clint Eastwood: Lesley Stahl Talks To Oscar-Nominated Actor And Director”. CBS Evening News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Eliot, p. 17
  16. ^ Locke, Sondra (). The Good, the Bad, and the Very Ugly – A Hollywood Journey. William Morrow and Company. ISBN 978-0-688-15462-2. 
  17. ^ Eliot, p. 227
  18. ^ The Economist. The Economist Newspaper Ltd. . Accesat în . 
  19. ^ Număr nedeterminat de copii — Nu este clar câți copii are Clint Eastwood. en When Steve Kroft asked him "How many do you have?" in a 16 noiembrie 1997 segment on 60 Minutes, he said, without further elaboration, "I have a few."Rebecca Leung (27 ianuarie 2004). "Clint Eastwood: Improving with Age". CBS News.
  20. ^ en In a 14 ianuarie 2009 interview on Late Show with David Letterman, David Letterman said to Eastwood, "You have uh–is it seven children?" to which he replied "Uh, at least." — Stated on Late Show with David Letterman, 14 ianuarie 2009
  21. ^ Video pe YouTube
  22. ^ en Furthermore, Eastwood's daughter Alison stated in an 7 august 2011 article in The Sunday Times, "My dad has eight children by six women.""What it feels like... to be Clint Eastwood's daughter" Arhivat în , la Wayback Machine.. The Sunday Times. 7 august 2011
  23. ^ However, only seven children by five women are accounted for.„Clint Eastwood Fast Facts”. CNN. . Arhivat din original la . 
  24. ^ [2]

Bibliografie modificare

  • Baker, Brian (). Masculinity in Fiction and Film: Representing Men in Popular Genres, 1945–2000. Continuum International Publishing Group. ISBN 978-0-8264-8652-3. 
  • Baldwin, Louis (). Turning Points: Pivotal Moments in the Careers of 83 Famous Figures. McFarland. ISBN 978-0-7864-0626-5. 
  • Canby, Vincent; Maslin, Janet; Nichols, Peter (). The New York Times Guide to the Best 1000 Movies Ever Made. New York: Times Books. ISBN 0-8129-3001-0. 
  • Cardullo, Bert (). Screen Writings: Genres, Classics, and Aesthetics. Anthem Press. ISBN 978-1-84331-837-8. 
  • Eliot, Marc (). American Rebel: The Life of Clint Eastwood. New York: Harmony Books. ISBN 978-0-307-33688-0. 
  • Emery, Robert J. (). The Directors: Take 3. Allworth Press. ISBN 1-58115-245-0. 
  • Fischer, Lucy; Landy, Marcia; Smith, Paul (). Stars: The Film Reader: Action Movie Hysteria of Eastwood Bound. London: Routledge. ISBN 0-415-27893-7. 
  • Fitzgerald, Michael G.; Magers, Boyd (). Ladies of the Western: Interviews With Fifty-One More Actresses from the Silent Era to the Television Westerns of the 1950s and 1960s. Jefferson, N.C.: McFarland. ISBN 0-7864-1140-6. 
  • Frank, Alan (). Clint Eastwood: Screen Greats. New York: Exeter. ISBN 0-89673-135-9. 
  • Frayling, Christopher (). Clint Eastwood. London: Virgin. ISBN 0-86369-307-5. 
  • Gallafent, Edward (). Clint Eastwood. New York: Continuum. ISBN 0-8264-0665-3. 
  • Hughes, Howard (). Aim for the Heart. London: I.B. Tauris. ISBN 978-1-84511-902-7. 
  • Johnston, Robert K. (). Reframing Theology and Film: New Focus for an Emerging Discipline. Baker Academic. ISBN 978-0-8010-3240-0. 
  • Kapsis, Robert E.; Coblentz, Kathie, ed. (). Clint Eastwood: Interviews. Jackson: University Press of Mississippi. ISBN 1-57806-070-2. 
  • Kitses, Jim (). Horizons West. British Film Institute. ISBN 1-84457-050-9. 
  • Lichtenfeld, Eric (). Action Speaks Louder. Middletown, Connecticut: Wesleyan University Press. ISBN 0-8195-6801-5. 
  • Lloyd, Ann; Robinson, David (). The Illustrated History of the Cinema. New York: Macmillan. ISBN 0-02-919241-2. 
  • Mathijs, Ernest; Mendik, Xavier (). Alternative Europe: Eurotrash and Exploitation Cinema Since 1945. Wallflower Press. ISBN 978-1-903364-93-2. 
  • McGilligan, Patrick (). Clint: The Life and Legend. London: Harper Collins. ISBN 0-00-638354-8. 
  • Mercer, Jane (). Great Lovers of the Movies. New York: Crescent Books. ISBN 0-517-13126-9. 
  • Munn, Michael (). Clint Eastwood: Hollywood's Loner. London: Robson. ISBN 978-0-86051-790-0. 
  • Oates, Bob (). Celebrating the Dawn: Maharishi Mahesh Yogi and the TM Technique. New York: Putnam. ISBN 0-399-11815-2. 
  • O'Brien, Daniel (). Clint Eastwood: Film-Maker. London: B. T. Batsford. ISBN 0-7134-7839-X. 
  • Ivy Press (). Heritage Vintage Movie Poster Signature Auction 2005 Catalog #624. Heritage Capital Corporation. ISBN 978-1-59967-004-1. 
  • Roberts, James B.; Skutt, Alexander (). The Boxing Register: International Boxing Hall of Fame Official Record Book. Ithaca, N.Y.: McBooks Press. ISBN 1-59013-121-5. 
  • Rogin, Michael Paul (). Ronald Reagan, the Movie and Other Episodes in Political Demonology. University of California Press. ISBN 978-0-520-06469-0. 
  • Schickel, Richard (). Clint Eastwood: A Biography. New York: Knopf. ISBN 978-0-679-42974-6. 
  • Slocum, J. David (). Violence and American Cinema. AFI film readers. New York: Routledge. ISBN 0-415-92810-9. 
  • Smith, Paul (). Clint Eastwood: A Cultural Production: Volume 8 of American Culture. Minneapolis: University of Minnesota Press. ISBN 0-8166-1960-3. 
  • Stillman, Deanne (). Getting Back at Dad. Wideview Books. ISBN 978-0-87223-725-4. 
  • Sweeney, Patrick (). The Gun Digest Book of Smith & Wesson. Gun Digest Books. ISBN 978-0-87349-792-3. 
  • Verlhac, Pierre-Henri; Bogdanovich, Peter (). Clint Eastwood: A Life in Pictures. Chronicle Books. ISBN 978-0-8118-6154-0. 
  • Zmijewsky, Boris; Lee Pfeiffer (). The Films of Clint Eastwood. Secaucus, New Jersey: Citadel Press. ISBN 0-8065-0863-9. 
  • Cornell, Drucilla (). Clint Eastwood and Issues of American Masculinity. Fordham University Press. ISBN 978-0-8232-3013-6. 
  • Engel, Leonard (). Clint Eastwood, Actor and Director: New Perspectives. Salt Lake City: University of Utah Press. ISBN 0-87480-900-2. 
  • Gabbard, Glen O. (). Psychoanalysis and Film. International Journal of Psychoanalysis Key Papers Series. London; New York: Karnac Books. ISBN 1-85575-275-1. 
  • Johnstone, Iain (). The Man with No Name: The Biography of Clint Eastwood. London: Plexus. ISBN 0-85965-026-X. 
  • Thompson, Douglas (). Clint Eastwood: Billion Dollar Man. London: John Blake. ISBN 978-1-85782-572-5. 

Legături externe modificare